2,287 matches
-
și Slovenilor și ulterior Regatul Iugoslaviei au introdus regiunile și respectiv banovinele. Croația aflată sub control comunist, ca parte constituentă a Iugoslaviei postbelice, a abolit subdiviziunile anterioare și a introdus comunele, împărțind Croația direct în circa o sută de comune. Cantoanele au fost reintroduse în 1992, semnificativ modificate în termeni de teritoriu relativ la diviziunea dinainte de anii 1920: în 1918, partea maghiară a Croației a fost împărțită în opt cantoane cu reședințele la Bjelovar, Gospić, Ogulin, Požega, Vukovar, Varaždin, Osijek și Zagreb
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
a introdus comunele, împărțind Croația direct în circa o sută de comune. Cantoanele au fost reintroduse în 1992, semnificativ modificate în termeni de teritoriu relativ la diviziunea dinainte de anii 1920: în 1918, partea maghiară a Croației a fost împărțită în opt cantoane cu reședințele la Bjelovar, Gospić, Ogulin, Požega, Vukovar, Varaždin, Osijek și Zagreb, iar legea din 1992 a înființat 14 cantoane în același teritoriu. De când s-au reînființat cantoanele în 1992, Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
în termeni de teritoriu relativ la diviziunea dinainte de anii 1920: în 1918, partea maghiară a Croației a fost împărțită în opt cantoane cu reședințele la Bjelovar, Gospić, Ogulin, Požega, Vukovar, Varaždin, Osijek și Zagreb, iar legea din 1992 a înființat 14 cantoane în același teritoriu. De când s-au reînființat cantoanele în 1992, Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb, acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp. Limitele cantoanelor s-au modificat
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
1920: în 1918, partea maghiară a Croației a fost împărțită în opt cantoane cu reședințele la Bjelovar, Gospić, Ogulin, Požega, Vukovar, Varaždin, Osijek și Zagreb, iar legea din 1992 a înființat 14 cantoane în același teritoriu. De când s-au reînființat cantoanele în 1992, Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb, acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp. Limitele cantoanelor s-au modificat în câteva instanțe, ultima revizuire având loc în
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
împărțită în opt cantoane cu reședințele la Bjelovar, Gospić, Ogulin, Požega, Vukovar, Varaždin, Osijek și Zagreb, iar legea din 1992 a înființat 14 cantoane în același teritoriu. De când s-au reînființat cantoanele în 1992, Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb, acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp. Limitele cantoanelor s-au modificat în câteva instanțe, ultima revizuire având loc în 2006. Cantoanele se împart la rândul lor în 127
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Zagreb, iar legea din 1992 a înființat 14 cantoane în același teritoriu. De când s-au reînființat cantoanele în 1992, Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb, acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp. Limitele cantoanelor s-au modificat în câteva instanțe, ultima revizuire având loc în 2006. Cantoanele se împart la rândul lor în 127 de orașe și 429 de comune. Împărțirea NUTS a Croației se face pe mai multe
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
a înființat 14 cantoane în același teritoriu. De când s-au reînființat cantoanele în 1992, Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb, acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp. Limitele cantoanelor s-au modificat în câteva instanțe, ultima revizuire având loc în 2006. Cantoanele se împart la rândul lor în 127 de orașe și 429 de comune. Împărțirea NUTS a Croației se face pe mai multe niveluri. Nivelul NUTS 1 plasează
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
1992, Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb, acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp. Limitele cantoanelor s-au modificat în câteva instanțe, ultima revizuire având loc în 2006. Cantoanele se împart la rândul lor în 127 de orașe și 429 de comune. Împărțirea NUTS a Croației se face pe mai multe niveluri. Nivelul NUTS 1 plasează întreaga țară într-o singură unitate, la nivelul 2 existând trei regiuni: acestea
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
se face pe mai multe niveluri. Nivelul NUTS 1 plasează întreaga țară într-o singură unitate, la nivelul 2 existând trei regiuni: acestea sunt Croația de Nord-Vest, Croația Centrală și Estică (Panonică), și Croația Adriatică. Cea din urmă cuprinde toate cantoanele aflate de-a lungul coastei Adriaticii. Croația de Nord-Vest cuprinde orașul Zagreb și cantoanele Zagreb, Krapina-Zagorje, Varaždin, Koprivnica-Križevci și Međimurje, iar Croația Centrală și Estică (Panonică) cuprinde restul regiunilor—cantoanele Bjelovar-Bilogora, Virovitica-Podravina, Požega-Slavonia, Brod-Posavina, Osijek-Baranja, Vukovar-Syrmia, Karlovac și Sisak-Moslavina. Cantoanele
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
singură unitate, la nivelul 2 existând trei regiuni: acestea sunt Croația de Nord-Vest, Croația Centrală și Estică (Panonică), și Croația Adriatică. Cea din urmă cuprinde toate cantoanele aflate de-a lungul coastei Adriaticii. Croația de Nord-Vest cuprinde orașul Zagreb și cantoanele Zagreb, Krapina-Zagorje, Varaždin, Koprivnica-Križevci și Međimurje, iar Croația Centrală și Estică (Panonică) cuprinde restul regiunilor—cantoanele Bjelovar-Bilogora, Virovitica-Podravina, Požega-Slavonia, Brod-Posavina, Osijek-Baranja, Vukovar-Syrmia, Karlovac și Sisak-Moslavina. Cantoanele și orașul Zagreb constituie unitățile de la nivelul NUTS 3 în Croația. Unitățile administrative locale
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Estică (Panonică), și Croația Adriatică. Cea din urmă cuprinde toate cantoanele aflate de-a lungul coastei Adriaticii. Croația de Nord-Vest cuprinde orașul Zagreb și cantoanele Zagreb, Krapina-Zagorje, Varaždin, Koprivnica-Križevci și Međimurje, iar Croația Centrală și Estică (Panonică) cuprinde restul regiunilor—cantoanele Bjelovar-Bilogora, Virovitica-Podravina, Požega-Slavonia, Brod-Posavina, Osijek-Baranja, Vukovar-Syrmia, Karlovac și Sisak-Moslavina. Cantoanele și orașul Zagreb constituie unitățile de la nivelul NUTS 3 în Croația. Unitățile administrative locale NUTS au două niveluri. Diviziunile de nivel 1 reprezintă cantoanele și orașul Zagreb, coincizând cu unitățile
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
cantoanele aflate de-a lungul coastei Adriaticii. Croația de Nord-Vest cuprinde orașul Zagreb și cantoanele Zagreb, Krapina-Zagorje, Varaždin, Koprivnica-Križevci și Međimurje, iar Croația Centrală și Estică (Panonică) cuprinde restul regiunilor—cantoanele Bjelovar-Bilogora, Virovitica-Podravina, Požega-Slavonia, Brod-Posavina, Osijek-Baranja, Vukovar-Syrmia, Karlovac și Sisak-Moslavina. Cantoanele și orașul Zagreb constituie unitățile de la nivelul NUTS 3 în Croația. Unitățile administrative locale NUTS au două niveluri. Diviziunile de nivel 1 reprezintă cantoanele și orașul Zagreb, coincizând cu unitățile NUTS 3, iar cele de nivel 2 corespund orașelor și
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
și Estică (Panonică) cuprinde restul regiunilor—cantoanele Bjelovar-Bilogora, Virovitica-Podravina, Požega-Slavonia, Brod-Posavina, Osijek-Baranja, Vukovar-Syrmia, Karlovac și Sisak-Moslavina. Cantoanele și orașul Zagreb constituie unitățile de la nivelul NUTS 3 în Croația. Unitățile administrative locale NUTS au două niveluri. Diviziunile de nivel 1 reprezintă cantoanele și orașul Zagreb, coincizând cu unitățile NUTS 3, iar cele de nivel 2 corespund orașelor și comunelor Croației. Croația întreține relații diplomatice cu 174 de țări. În 2009, Croația avea o rețea de 51 de ambasade, 24 de consulate și
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
(în ; în ; în ; în sau ), denumită complet Confederația nă (în , de unde și abrevierea CH), este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome, cu capitala federală la Berna. Țara se situează în partea de vest a Europei Centrale, unde se învecinează cu Germania la nord, cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la est. Elveția nu
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
în limba română provine din cea latinească, de "Helvetia", asociat termenului neolatin de "Confederatio Helvetica". Termenul folosit în limbile locale provine de la termenul alemanic "Schwiizer", utilizat pentru a-i denumi pe locuitorii din "Schwyz" și din teritoriul asociat, unul dintre cantoanele din Waldstätten, care a format nucleul Vechii Confederații Elvețiene. Numele a apărut ca exonim, fiind aplicat "pars pro toto" soldaților confederației. Elvețienii au început ei înșiși să folosească acest nume după Războiul Suab din 1499, alături de termenii "confederați", "Eidgenossen", utilizați
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
arsă pentru a fi construit orașul. Numele a fost extins întregii zone cantonale, iar după Războiul Suab din 1499 a început să fie utilizată pentru a denumi întreaga confederație. Numele țării în germana elvețiană, "Schwiiz", este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât ("d'Schwiiz" pentru confederație, dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Suab din 1499 a început să fie utilizată pentru a denumi întreaga confederație. Numele țării în germana elvețiană, "Schwiiz", este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât ("d'Schwiiz" pentru confederație, dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene, apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
montane. Carta Federală din 1291 convenită între comunele rurale din Uri, Schwyz și Unterwalden este considerată a fi documentul fondator al confederației, deși este posibil ca alte alianțe similare să fi existat cu decenii în urmă. Până în 1353, celor trei cantoane inițiale li s-au alăturat și Glarus și Zug, precum și orașele-stat Lucerna, Zürich și Berna, formând „Vechea Confederație” de opt state, confederație ce a existat până la sfârșitul secolului al XV-lea. Expansiunea a dus la creșterea puterii și avuției federației
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
reputație de invincibilitate în aceste războaie timpurii, dar expansiunea federației a suferit un regres în 1515 după înfrângerea elvețienilor în bătălia de la Marignano. Aceasta a pus capăt așa-numite epoci eroice a istoriei elvețiene. Succesul reformei lui Zwingli în unele cantoane a dus la conflicte religioase intercantonale în 1529 și 1531 (Războaiele Kappelului). Abia la o sută de ani după aceste războaie civile, în 1648, prin Pacea din Westfalia, țările europene au recunoscut independența Elveției față de Sfântul Imperiu Roman, ca și
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
În perioada modernă timpurie a istoriei elvețiene, autoritarismul crescând al familiilor nobiliare s-a combinat cu o criză financiară cauzată de Războiul de Treizeci de Ani care a dus la războiul țărănesc din 1653. În contextul acestei lupte, conflictul dintre cantoanele catolice și protestante a persistat, izbucnind în alte violențe la bătăliile de la Villmergen în 1656 și 1712. În 1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția și a impus o nouă constituție de stat unitar. Prin aceasta, guvernarea țării s-a
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
a persistat, izbucnind în alte violențe la bătăliile de la Villmergen în 1656 și 1712. În 1798, guvernul Franței revoluționare a cucerit Elveția și a impus o nouă constituție de stat unitar. Prin aceasta, guvernarea țării s-a centralizat, abolind efectiv cantoanele, iar Mülhausen și valea Valtellina s-au separat de Elveția. Noul regim, denumit Republica Helvetică, a fost deosebit de nepopular. El fusese impus de o armată străină invadatoare și a distrus secole de tradiție, transformând Elveția într-un stat-marionetă al Franței
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
de partea francezilor în numele Republicii Helvetice. În 1803, Napoleon a organizat la Paris o întâlnire a politicienilor elvețieni de ambele părți. Rezultatul a fost Actul de Mediere, care a restaurat în mare parte autonomia Elveției, introducând o confederație de 19 cantoane. Din acel moment, mare parte din politica elvețiană a privit echilibrarea tradițiilor de autonomie ale cantoanelor cu necesitatea unui guvern central. În 1815, Congresul de la Viena a restabilit complet independența Elveției, iar puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
politicienilor elvețieni de ambele părți. Rezultatul a fost Actul de Mediere, care a restaurat în mare parte autonomia Elveției, introducând o confederație de 19 cantoane. Din acel moment, mare parte din politica elvețiană a privit echilibrarea tradițiilor de autonomie ale cantoanelor cu necesitatea unui guvern central. În 1815, Congresul de la Viena a restabilit complet independența Elveției, iar puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate a țării. Soldații elvețieni au continuat să lupte pentru guverne străine până în 1860 când au fost
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
puterile europene au acceptat să recunoască permanenta neutralitate a țării. Soldații elvețieni au continuat să lupte pentru guverne străine până în 1860 când au fost prezenți la Asediul Gaetei. Tratatul a permis Elveției și să-și mărească teritoriul, admițând în federație cantoanele Valais, Neuchâtel și Geneva. Frontierele Elveției au rămas de atunci neschimbate. Restaurarea puterii nobilimii a fost însă doar temporară. După o perioadă de agitație, cu repetate ciocniri violente, cum ar fi Züriputsch-ul din 1839, războiul civil a izbucnit în 1847
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Geneva. Frontierele Elveției au rămas de atunci neschimbate. Restaurarea puterii nobilimii a fost însă doar temporară. După o perioadă de agitație, cu repetate ciocniri violente, cum ar fi Züriputsch-ul din 1839, războiul civil a izbucnit în 1847 când unele dintre cantoanele catolice a încercat să facă o alianță separată ("Sonderbundskrieg"). Războiul a durat mai puțin de o lună, și a cauzat mai puțin 100 de victime, majoritatea morți accidentale. Oricât ar părea de minor Sonderbundskrieg prin comparație cu alte revolte și
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]