3,764 matches
-
apare în Italia ca o prelungire a artei Renașterii, trecînd prin reflectarea manierismului. Operele tîrzii ale artiștilor de la sfîrșitul secoldui al XVI-lea îmbină maniera artistică cu dorința de dogmatizate, de punere în scenă și de spectaculos. Judecata de Apoi (Capela Sixtină) a lui Michelangelo ilustrează perfect această revoluție. Continuînd activitatea papilor din timpul Renașterii, cei din epoca Contrareformei fac din Roma capitala artei baroce. Terminată în 1612 de Carlo Maderna, bazilica Sfîntul Petru servește drept ilustrare acestei evoluții. Caracteristicile stilului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a însărcinat pe Ymor (Repede, în limba tătară), fiul lui Moldai, să supravegheze și să se îngrijească de întreaga Misiune Catolică, aflată în raza dominației sale. Având deja biserici la Vicina și Cetatea Albă, un spital la Caffa și o capelă la Solhat, în capitala lui Nogai din Crimeea, misionarii franciscani izbutiră să convertească la catolicism pe Jaylak, cea mai influentă dintre toate soțiile lui Nogai la curtea din Solhat, care venise și primise în persoană botezul. Întrezărindu-se posibilitatea înlăturării
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
50 de ani a educat cu har mai multe generații de brăileni, fiind iubit și respectat de întreaga comunitate. Părintele Ambrozie a îngrădit cimitirul, și, generos și cu spirit ecumenic în 1862 a înființat o școală pentru copii unguri, o capelă calvină la care slujea un pastor (care mai târziu avea să oficieze căsătorii mixte, fără actele necesare cerute de către Starea Civilă, făcând mereu propagandă calvină printre credincioșii catolici). Holera din anul 1865 a omorât la Brăila, doar în câteva săptămâni
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Din 1889 a fost numit paroh Julius Hering, absolvent al seminarului din București, poliglot și bine pregătit pentru apostolat, ca toți cei care au urmat cursurile acestei prestigioase instituții. El a organizat un nou cimitir catolic, o școală și o capelă la Sinaia (la îndemnul episcopului Zardetti din 1895, aflat în vizită canonică la Ploiești). În 1898 a fost reparată orga, în 1900 a fost zugrăvită biserica și au fost făcute vitraliile. În timpul păstoririi comunității catolice din Ploiești de către părintele Julius
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cu 600 de florini pe an. Timp de 12 ani această parohie a fost exemplar condusă de către preotul Eduard Struzina, cel care a introdus în școală, alături de limba română și de limba germană, limbile franceză și maghiară, a construit o capelă mortuară la cimitir (1890), a reparat biserica și a reușit să achiziționeze o orgă din Silezia (1894). Același zelos părinte în 1889 a adus la Craiova pe călugărițele „Damele Engleze” la Institutul „Sfânta Maria”. În 1896 parohia „Tuturor Sfinților” avea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
părintele dr. Dominic Niculăeș, care va fi cel de al patrulea preot de la nostru în capitală, având deosebita misiune de a organiza pe credincioșii noștri din sectorul Negru al Bucureștiului”. În data de 1 Mai 1937 s-a deschis o capelă, pe str. Ștefan Mihăileanu Nr. 43 (unde a fost închiriată o casă), cu binecuvântarea prea venenerabilului Ordinariat din Blaj, nr. 2352/23 martie 1937. Dar această capelă unde se întâlneau credincioșii în special duminica, pentru ascultarea sfintei liturghii și primirea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Negru al Bucureștiului”. În data de 1 Mai 1937 s-a deschis o capelă, pe str. Ștefan Mihăileanu Nr. 43 (unde a fost închiriată o casă), cu binecuvântarea prea venenerabilului Ordinariat din Blaj, nr. 2352/23 martie 1937. Dar această capelă unde se întâlneau credincioșii în special duminica, pentru ascultarea sfintei liturghii și primirea sfintelor taine, a devenit în curând neîncăpătoare. Părintele dr. D. Niculăeș a depus eforturi uriașe, a colindat „casă cu casă” sectorul IV al capitalei, pentru a-i
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în curând neîncăpătoare. Părintele dr. D. Niculăeș a depus eforturi uriașe, a colindat „casă cu casă” sectorul IV al capitalei, pentru a-i cunoaște pe credincioși, a organizat centre de catehizare în case particulare, astfel încât, credincioșii greco-catolici veneau duminica la capelă, pentru ascultarea sfintei liturghii și primirea sfintelor taine. Între Provincia franciscană din Moldova și Mitropolia de Blaj s-a făcut o convenție pe 22 februarie 1938, aprobată de Curia generală a Franciscanilor Conventuali și de către Congregația Orientală a Vaticanului (nr.
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
părintele paroh cea mai importantă problemă era însă construirea unei biserici pentru atât de numeroșii credincioși. Autoritățile, prin Decretul-Lege nr. 41 din 15 ianuarie 1942, au cedat gratuit un teren în acest scop, prin decizia 1550/106 L. C. / 942. În capela parohială din strada Ștefan Mihăileanu și-a desfășurat activitatea, până în toamna anului 1939, când s-a mutat pe strada Dimitrie Racoviță nr. 8, iar din toamna anului 1940 s-a stabilit în strada Batiștei nr. 39. La 14 septembrie 1942
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
femeie simte că "se topește de dorință". Bărbatul îi zâmbește arătându-și dinții de un alb sclipitor, îi mângâie fesele, rostește câteva cuvinte deopotrivă de neînțeles și de o lascivitate fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în hall: E carina, la romena; molto, molto carina. Și am căzut în somn ca într-o prăpastie. A doua zi, Florența plutea într-o ceață aurie și noi am luat-o de la capăt. În timp ce ne aflam în acea uluitoare capelă a familiei Medici, afară s-a pornit o ploaie veselă, cu picături mari, care cîntau pe asfaltul Cetății. Din pricina lor, am petrecut o oră în plus acolo, între Crepuscul și Auroră, între Somn și Moarte, între fluturările de aripi ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de întîlnire, de bîrfă sau de trecere, spre amărăciunea celor care vin să asculte sfînta slujbă. Ca să nu mai vorbim de ținuta vestimentară... Mormîntul Sfîntului Apostol nu se află în bazilică, ci la un nivel inferior, sub pămînt, într-o capelă discretă, în care se slujește în permanență. Sicriul e vizibil, sub altar; în dreapta acestuia, pe perete, se află o cutiuță cu moaște și în stînga o icoană a Sfîntului Apostol. Desigur, suntem toți desculți, pentru a coborî treptele și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și nu mai poluează Golgota cu tarabele lor, cînd întreaga lume doarme și e liniște deplină pe pămînt; la slujba modestă a vreunei bisericuțe din creierii munților cretani, albă și albastră, în care slujește un popă bătrîn și știrb; în capela casei Maicii Domnului din Efes, din fața izvorului care-I oferea apa limpede și rece într-o regiune fierbinte a ceea ce avea să devină Imperiul Bizantin, leagăn al credinței noastre creștine; în bisericuța din portul acela minuscul căruia nici măcar nu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sau Crist și o scenă cu îngeri de El Greco. Era pentru prima dată când vedeam lucrări de acest pictor. La Vatican. Dar despre ce să scriu? Și ce aș putea să spun eu după toate cele ce s-au scris? Capela Sixtină, m-am uitat și am gândit des cât puteam înțelege eu atunci? M-au fermecat frescele lui Rafael, îndeosebi "Școala de la Atena" și "Alungarea lui Eliodor din Templu". "Înălțarea", pictură în ulei, nu mi-a plăcut, culoarea este foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Așteaptă multă vreme într-un curent care îi face să tremure. Ea își întinde brațul pe deasupra tăbliei patului. Conform înțelegerii dintre ei, când li se ating arătătoarele, contactul este restabilit. Versiune democratică și paritară a degetului lui Dumnezeu atingând, în Capela Sixtină, degetul lui Adam. De data asta, el nu-și întinde arătătorul și contactul nu se mai restabilește. O sufocă neliniștea. Ține-mă de mână! Ține-mă de mână! El tot nu răspunde. Dar dacă îi este rău și nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
până la pierderea răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare, elevele se puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri. Abia ieșise din capelă, că supraveghetoarele luară poziție ca să împiedice busculada și manifestările zgomotoase între aceste ziduri sfinte. Doamna Dunin, superioara, se apropie de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe brațul berjerei schiță o mișcare ascendentă, parcă îngreuiată de povara inelelor: "Nu ești niciodată singur, dacă Dumnezeu locuiește în inima ta..." Gabriela își puse ceașca, încă plină, pe măsuța cu rotile. Dar aveai o expresie tristă de dimineață, în capelă, și erai atât de pierdută în gânduri că nu ți-ai făcut cruce nici măcar o dată. Tânăra fată se aplecă și mai tare în față și, apropiindu-și mâinile, își lovi rapid vârfurile degetelor unele de altele: Nu cred în Dumnezeu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
feselor, înghiți iute câteva delicatese, făcu să dispară altele în buzunar și nu întârzie să ceară, zâmbind cu o nuanță de părere de rău, permisiunea de a pleca: teme, scrisori de scris, o eventuală dorință de a se reculege în capelă, totul era bun ca să scurteze vizita. Doamna Dunin se ridică să caute în dulap o adorabilă cutie cu fundă. Scoase din ea o bucată de hârtie care, pentru că trecuse prin mâinile mai multor serii de eleve, se ferfenițise ca o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
orașului ce umpleau cimitirul în acea zi. Împărțirea se făcea după ce preotul își lua partea sa de pomană, fiecare preot avînd cu el un dascăl și un sac. Mai tîrziu, la bătrînețe, iaca purta pe cap, cînd mergea în vizită, capelă, o pălărie de damă a bătrînelor și o pelerină scurtă, neagră, cu paiete. Propriu-zis, ea ne-a crescut pe noi, copiii, rămași orfani de mamă de foarte mici. A murit, în timpul războiului, cînd eram pe front, în iarna lui 1917
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
patul lui Hudiță și văzînd o căciulă ieșită de sub pătură, a smuls-o ca să-l trezească. Dar, în loc de cap au apărut niște picioare. Hudiță găsise soluția bună. Picioarele le încălzea cu căciula, cu care venise de acasă, iar capul cu capela militară, pe care și-o trăgea pînă peste urechi. Gerul din iarna aceea îmi amintește și de degradarea generalului Socec. Pentru incapacitate și alte vini mari la comanda armatei, care a dus la ocuparea Bucureștiului de către nemți, generalul Socec a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la Patriarhie. Miercuri, 28 aprilie. Mihai ia prânzul la Cotroceni cu tatăl său și cu Regina Maria. La ora 18, vine preotul Nae Popescu pentru spovedania dinaintea Paștelui. Seara. Carol și Mihai au asistat la serviciul divin al deniilor în capela (paraclisul) Sfintei Patriarhii. Joi, 29 aprilie. Comunicatul nr. 46 al Curții Regale înștiințează că în această zi, regele și Mihai au luat sfânta împărtășanie în capela Sf. Patriarhii. Sâmbătă, 1 mai. La miezul nopții, regele se găsea la Patriarhie pentru
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
dinaintea Paștelui. Seara. Carol și Mihai au asistat la serviciul divin al deniilor în capela (paraclisul) Sfintei Patriarhii. Joi, 29 aprilie. Comunicatul nr. 46 al Curții Regale înștiințează că în această zi, regele și Mihai au luat sfânta împărtășanie în capela Sf. Patriarhii. Sâmbătă, 1 mai. La miezul nopții, regele se găsea la Patriarhie pentru slujba religioasă de Înviere. După slujbă, în curtea Palatului, regele ciocnește ouă roșii cu membrii guvernului Tătărescu. A fost el, oare,însoțit de Mihai la aceste
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Fundățeanu, directorul de studii, au vrut să vorbească elevilor ,,de camaradul lor” decedat, dar n-au putut, i-au podidit lacrimile. Mihai trebuia să se deplaseze la Sinaia, unde se afla regele. Înainte de plecarea din București, Mihai a fost la capela cimitirului, unde era depus corpul lui Dan Mavros. ,,La 5 (ora 17 - n.n.) sosește și Mihăiță (la Sinaia - n.n.), foarte impresionat de vederea lui Dan”. La Sinaia ,,a venit și Yvonica să-l vază pe Mihăiță. Au fost după masă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fi pustiite și orașele trecute prin foc și sabie. Înțelegeți, timpul nu rămâne pe loc! Timpurile se schimbă și noi odată cu ele! Târziu, după ce sala se golise și liniștea se așternu iarăși În castel, Conrad ședea Împreună cu părintele Bernhard În capelă. — Nu m-au Înțeles, monseniore. Cei mai mulți sunt niște războinici aspri și neciopliți care n-au În cap decât arme și bătăi, numai sete de putere. și sunt Întunecați și orgolioși pe deasupra. Astăzi mi-am făcut noi dușmani. Cred că nici măcar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]