2,246 matches
-
Această însușire, la care se adaugă o scăzută conotație teologică și sentimente naționaliste la tot pasul, a făcut în așa fel încât sărbătoarea s-a secularizat din ce în ce mai mult; astăzi, cu excepția lecturii de la sinagogă, ea corespunde mai mult sau mai puțin carnavalului, cu măști (în special pentru copii), glume și care alegorice; data sa coincide aproape cu cea a carnavalului. De aici și caracterul său secundar. Pentru a remedia orientarea prea puțin spirituală, în cărțile deuterocanonice găsim o serie de adăugiri ce
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în așa fel încât sărbătoarea s-a secularizat din ce în ce mai mult; astăzi, cu excepția lecturii de la sinagogă, ea corespunde mai mult sau mai puțin carnavalului, cu măști (în special pentru copii), glume și care alegorice; data sa coincide aproape cu cea a carnavalului. De aici și caracterul său secundar. Pentru a remedia orientarea prea puțin spirituală, în cărțile deuterocanonice găsim o serie de adăugiri ce constau în rugăciuni și aprecieri teologice. 13.2. Sărbătoarea Ḥanukkăh Un caz aparte este sărbătoarea „Consacrării”, în ebraică
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
1972; Noapte bună, copii!, București, 1975; Pe cine alegem, București, 1975; Alexida sensitiva, București, 1976; Cronică de uzină, București, 1977. Traduceri: Maxence van der Meersch, Păcatul omenirii, București, [1946] (în colaborare cu Magda Manu). Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, D’ale carnavalului, O, 1972, 8; Al. Raicu, Ștefan Tita septuagenar, RL, 1975, 42; Sorin Titel, Cărți pentru tineret, RL, 1977, 6; Liviu Bratoloveanu, Ștefan Tita. In memoriam, RL, 1978, 30; Lit. rom. cont., I, 500-501; Rotaru, O ist., III, 85-86; Cândroveanu, Lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
literare iar nu să-i propună slujbe cu o leafă mizerabilă de 400 sau 500 lei pe lună". Atenția pe care Caragiale o acordă reacției de răspuns la opiniile despre propria operă e vizibilă și în cazul farsei D-ale carnavalului, citită în casa lui C. Nottara, autorul întrerupînd lectura pentru a apostrofa sever o... damă: "Nu permit manifestații d-astea anti-comice nici chiar reginei Elisabeta care totuși are scuze că nu este obișnuită cu quiproquourile limbei românești. Dar noi mitocnii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fi raportarea la un Jupiter în fustă (Joe > Joițica), stăpînă într-un Olimp caricatural, balcanic și dîmbovițean, plasată ea însăși în postura inferiorității ce nu are acces la bios viața superioară. Selectez și trei nume din distribuția farsei D-ale carnavalului: frizerul și subchirurgul Nae Girimea e un Don Juan de mahala (geremea = amant), Crăcănel e marcat de un deficit de virilitate, fiind mereu tradus iar Catindatul de la percepție (lat. candidatus, prin metateză) ilustrează o procedură specifică epocii aplicată în promovarea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mai avansa nimic nicăieri în privința prostiilor mele cu Fridolina." Nebun de amor (ca și Rică) fusese Caragiale și în perioada funestului directorat când celebrul actor C. Nottara este nevoit să părăsească teatrul; autorul citise în casa acestuia farsa D'ale carnavalului, producând actul de infidelitate al Ameliei Welner, soția actorului episod comentat astfel într-un ziar al timpului: "unul dintre acești artiști de frunte lipsește dintr-o cauză care privește personal pe d-l director general și pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Caragiale o tradusese, Zgîrcitul risipitor "modelează" ultimul act și discursul lui Cațavencu; o scenă din Noaptea furtunoasă (lectura ziarului) se recunoaște în Rusaliile lui Alecsandri, piesa avînd asemănări și cu Iorgu de la Sadagura al aceluiași din opera căruia Iașii în carnaval par a prefigura pe Conul Leonida... ; Iorga a demonstrat că celebrul Rică Venturiano apăruse ca personaj într-o povestire publicată în Orientul latin ce se tipărise la Brașov; un proces-verbal al unui subcomisar de poliție din Iași publicase amintitul Iacob
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lumea artei adevărate nici nu poate fi vorba de trivial. Trivial este o impresie relativă din lumea de toate zilele..." ceea ce subzistă însă în lumea de toate zilele poate deranja în artă, așa cum s-a întîmplat cu farsa D-ale carnavalului despre al cărui subiect revista Doina scria că "e de-o imoralitate care nu convine deloc scenei" conținînd inclusiv "cuvinte și fraze, atît de triviale că artiștii ezită de a le pronunța și chiar le înlocuiesc." Ideea e continuată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
trivial, repetă alternarea lui Ion Luca între comedii și Momente și între nuvelele lui fantastice. În limbajul realist, Matei merge un strat mai jos decît Ion Luca, în cel rafinat un strat mai sus. Excepționala forță lexicală din D-ale carnavalului și O noapte furtunoasă, cu locuțiunile atît de tipic mahalagești, nu seacă în verva "studiată și savurată" a limbagiului lui Pirgu, a Penii Corcodușii și în seva expresivă a cuvîntului, cînd e vorba să prindă tipurile din familia Arnoteanu.") și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Scrisoarea pierdută devenită în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri" acceptînd doar că "toate au vervă, chiar și cînd n-au fond." Corul denigratorilor atinge punctul maxim după premiera piesei D-ale carnavalului făcîndu-se publice invectivele cele mai ordinare: "O stupiditate murdară, culeasă din locurile unde se aruncă gunoiul, [...]. Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare [...] a căzut într-un chip zdrobitor [...] scenele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pariziana este una centrală. Putem conchide că la sfârșitul secolului al XIX-lea teatrul determina înțelegerea estetică a lumii moderne. 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol Din timpurile antice, orașul își oferea spațiile, deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că dublura a dandy-ului. Clotilde de Marelle își mărturisește dorințele secrete de comportament masculin libertin: "tu ne te figures pas comme j'aime ces escapades de garçon dans tous ces endroits où leș femmes ne vont pas. Pendant le carnaval je m'habillerai en collégien. Je suiș drôle comme tout, en collégien" [Maupassant, Bel-Ami, p.84]. Este sugestiva spionarea femeilor de moravuri ușoare de către cele așa-zise oneste: "Mais Mme de Marelle ne regardait guère la scène, uniquement préoccupée des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas în urmă până acum. Femeile rivalizează între ele în privința modei și stilului, la fel de mult ca în privința frumuseții sau amantului. Modă este, in geneză să, un fenomen citadin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
peine cachée dans une vapeur blanche, dans un pan de brume marine, où tout son corps se devinait" [idem]. Transparență costumului care profilează distinct corpul sugerează pânzele impresioniste. 250 "Et rien n'était d'une gaieté plus clăire que ce carnaval de gamins, ces bouts d'hommes et de femmes qui mélangeaient là, dans un monde en raccourci, leș modes de tous leș peuples, leș fantaisies du român et du théâtre" [Zola, Une page d'amour, p.146]. 251 "La promenade
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
li se impune într-o formă sau alta, nu neapărat prin constrângere și (abuz de) putere - de la intensitatea pozițiilor lor și nici nu se repliază pe valorile lor exclusiv în sfera privată: canibali/poligami acasă, „multiculturali” în mediul festiv, de carnaval etnofolcloric al orașului postmodern. Cred că trebuie să existe un set de valori comun împărtășite pentru a putea construi o societate bună, dar rămân deschis discuției privind temeiul, substanța, poziționarea relativă, aplicarea lor. Gray și alții, din perspective foarte diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Budapesta de către înaltul comandament sovietic. În afară de Drumeț în calea lupilor, sunt oprite de la difuzare în acest deceniu De ce trag clopotele, Mitică ? (1981) și Sezonul pescărușilor (1984). Primul este o tratare în cheie grotesc- mocirloasă a piesei lui Caragiale D’ale carnavalu‑ lui. Astăzi, este descris ca un film antidictatură, dar eficiența la nivelul masei de spectatori a acestui produs intelectualist, pe cât de forțat, pe atât de inert, apare ca aproape nulă. Ce trebuie să-i fi speriat pe culturnici este mise
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1980, 41; Mircea Zaciu, „Dovezi de iubire ce nu se mai termină”, ST, 1981, 10; Ioan Holban, Orizontul vieții în curtea interioară, CRC, 1992, 19; Bogdan Dumitrescu, Parabole, RL, 1993, 3; Daniel Cristea-Enache, Ceva esențial, ALA, 1999, 458; Ion Roșioru, Carnavalul perpetuu, TMS, 1999, 4; Georgeta Drăghici, Despre câteva note false, RL, 2000, 10; Popa, Ist. lit., II, 892; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 277-280; Irina Marin, Țara tuturor posibilităților, RL,2002, 39; Dicț. scriit. rom., IV, 522-523; Mircea Iorgulescu, „America, pantoful
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
academie sui generis, în care se evidențiază fiecare prin forța exemplară a cuvântului rostit, a imaginației, a artei discursului și prin inteligența de a se supune unei teme date, ce trebuia ilustrată pertinent, prin exemple concludente. Asistăm la un adevărat „carnaval al închipuirii lor”141, un spectacol al imaginației debordante. Grupul femeilor din ramă cunoaște o anumită omogenitate și, deși sunt individualizate, trăsături generale pot fi identificate în cazul fiecăreia în parte. Numele lor sunt sugestive, simbolice, căci Evul Mediu, chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atunci europenilor... Legalitatea s‐ a ocupat cu interes și de uniformele elevilor de la Școala normală: „Toți cunosc cum acești elev i, flăcăi prin etatea lor, purtând cămașe peste izmene încât c ând îi priveai îți făceau impresia unor țărani de carnaval, ceea ce provoca râsul și dezgustul publicului. Ei bine, azi grație inițiativei domnului Radoveanu, directorul Școlii normale, elevii au lăsat costumul primitiv, care amintea vremurile de sălbăticie și au îmbrăcat o uniformă modestă, cuviincioasă și mai potrivită cu obiceiurile moderne.” Ziarul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
raportul Supra-Eului colectiv/Inconștient colectiv, pulsiunile inconștientului colectiv se descarcă și prin forme sublimate. Acestea au caracterul unor „conduite colective” acceptate social, cu caracter organizat și ritualizat. Ele sunt reprezentate prin competițiile sportive, festivalurile muzicale sau de artă tradițională, dans, carnavaluri, chermeze, divertisment etc. Supra-Eul colectiv este produsul factorilor modelului socio-cultural. Spre deosebire de inconștientul colectiv care este constant, Supra-Eul colectiv suferă influențele mediului socio-cultural fiind expresia „modelului valoric” al acestuia. Diferențele psiho-sociale între diferitele grupuri umane sunt date de specificul Supra-Eului colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în colaborare cu Iacob Negruzzi, și O scrisoare pierdută, citită tot la un banchet al Junimii în 1884 și pusă în scenă în același an, în luna noiembrie, având un succes remarcabil. Urmează, la interval de un an, D-ale carnavalului și, după alți cinci ani, drama Năpasta (1890), care-i încheie activitatea de dramaturg. Comediile lui Caragiale surprind un fenomen de tranziție, și anume formarea conștiinței politice în rândul micii burghezii. Ele lovesc mai sus de individ, în alcătuirea socială
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
scriitorului în plan literar reprezintă o sursă de necazuri. Inteligența lui înspăimântătoare, viziunea critică amară și necruțătoare asupra claselor dominante îi creează neplăceri. Mai mult, teribilul său nonconformism atrage numeroase dușmănii ale unor oameni sus puși. Astfel, comedia D-ale carnavalului este fluierată, iar scurta perioadă de directorat la Teatrul Național (stagiunea 1888-1889) se sfârșește rău pentru Caragiale, toată presa fiind împotriva lui. Năpasta este primită cu mari rezerve de către critică și public. În 1891, scriitorul este respins de la premiul Academiei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au surprins neplăcut pe criticul Gherea, pentru că erau atribuite unor femei ușoare (Didina Mazu și Mița Baston). Autorul a anticipat poate ideea de egalitate a sexelor, într-o vreme în care femeile
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
optimismului și idealismului micii burghezii. Comediile intrate în repertoriul Teatrului Național nu au avut un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele, O scrisoare pierdută, are o sută de reprezentații în treizeci și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată la premieră. O noapte furtunoasă este scoasă de pe afiș după două reprezentații. Dacă publicul din marea burghezie îl consideră pe Caragiale un original, mica burghezie îl vede ca un defăimător al ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care o face Rică între numărul 6 și numărul 9 își are echivalentul în eroarea lui Leonida atunci când este convins că este urmărit de reacțiune sau în răvașele pierdute și regăsite din O scrisoare pierdută și chiar din D-ale carnavalului. De asemenea, urmărirea lui Rică și butoiul în care se ascunde fac parte din același lanț ca și pregătirile celor doi bătrâni. Totuși, creatorul clasicizant de tipuri subordonează mereu comicul de situație celui de caracter. Încurcăturile fac mai vizibil dezacordul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]