2,847 matches
-
știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân Într-o pereche de pantaloni bufanți de catifea maro și cu o cămașă crem pătată. Purta o cravată care indica cel puțin trei lucruri pe care le servise la micul dejun. Vârful capului său spusese adio părului cu mult timp În urmă, dar se ambiționa să păstreze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu le spusese“ că respingătorul domn Miller se ascunde În toaleta bărbaților. — Ești Logan McRae! zise bărbatul. Vezi? Știam eu că te cunosc de undeva! — A, da? făcu Logan așezându-se din nou pe scaun. Omul În pantaloni bufanți de catifea maro Încuviință satisfăcut din cap. Am scris un reportaj, când să fi fost: acum un an? „Polițistul erou Înjunghiat În confruntarea cu monstrul din Mastrick!“, spuse el zâmbind la fel de Încântat. Doamne, ăla a fost un articol beton. Nici titlul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întâmplare o ușă și descoperind o baie compactă vopsită Într-un verde luminos. De ce nu ne așezăm undeva să stăm la o bârfă mică? Încercă o altă ușă, descoperind de această dată un living portocaliu cu o canapea maro de catifea, un șemineu fals cu gaz, un sistem home cinema și un computer. Pereții erau ticsiți cu afișe de filme și cu un suport imens plin cu DVD-uri. — Ce casă frumoasă aveți, domnule Chalmers; sau pot să vă spun Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se putea mai bine: e singurul dans pe care Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea ar fi Margareta. Ne avântăm ambetați de muzică. Deși scundă, e apetisantă În rochia de catifea neagră decoltată copios, are dezgoliți umerii rotunzi și tot spatele; În față, corsetul strâns Îi umflă sânii, ridicându-i perpendicular pe piept: două mere mici, albe, gata să plesnească, răsfăț de rod necules; doar bumbii, boabă de strugure, sunt prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară. Alții erau împrăștiați prin parc, sub comanda directă a lui Lon Sellitto, în căutarea prăzii imposibil de definit. Sachs și Bell pătrunseră în birou și își fluturară legitimațiile pe sub ochii femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dat când cei doi polițiști și Kara intrară în cafeneaua Ely’s de pe Riverside Drive și începură să cerceteze de la distanță clientela. Sachs îl apucă brusc pe Bell de braț și îi arătă lângă casa de marcat o pălărie de catifea și un bici de piele. Sachs se grăbi către patron, un individ oacheș, probabil din Orientul Mijlociu. - A fost o femeie pe aici mai devreme? întrebă ea, făcând un semn către cele două articole de călărie. - Da, dar a plecat. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era trecut numele băiatului. - Te autointitulezi Micul Houdini? - Da. - Și crezi că ești demn să porți acest nume? - Nu știu. L-am ales pentru că mi-a plăcut. - Mai arată-mi câte ceva, spuse bărbatul făcând un semn spre o masă de catifea aflată în apropiere. Băiatul mai efectuă câteva trucuri, fiind foarte emoționat totodată de faptul că era privit de una din legendele vii ale iluzionsimului. Omul făcu un nou semn din cap, un semn care păru aprobator. Faptul că un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
peste cap. Vorbești serios? — Bărbații trebuie măguliți, querida. Nu știu de câte ori am încercat să vă învăț treaba asta pe amândouă. Uneori au nevoie de o atingere blândă. Învățați când să aveți o mână fermă și când s-o acoperiți cu catifea și sunt ai voștri pe vecie. Leigh luă câteva pastile Nicorette. — Habar n-am despre ce vorbești. Se întoarse spre Emmy. Vorbește englezește? Emmy ridică din umeri. Era obișnuită cu secretele pe care Adriana încerca să le împărtășească an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tot restaurantul. Din balconul lor aflat sub o arcadă impunătoare, puteau cuprinde cu privirea toată sala aceea superbă. Lumina era plăcută, perfectă, iar Leigh se gândi că poate o face să arate bine, iar brocartul greu și nesfârșitele falduri de catifea roșie, bogată, parcă te linișteau după o zi infernală. Distanțele dintre mese erau potrivite astfel încât oamenii să nu stea înghesuiți, muzica de atmosferă se auzea în surdină și nimeni nu vorbea la celular. Pentru cineva care suferea de anxietate, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
adus două cupe de șampanie și ceva ce se numea dacquoise cu nucă de cocos, și-a revenit și Leigh. Acolo, ca din întâmplare, lângă platoul cu ananas în sirop, garnisit cu fructe de pădure, se afla o cutiuță din catifea neagră. A fost surprinsă și puțin deconcertată, dar după ce s-a uită iscoditoare la cutia de bijuterii, s-a liniștit: forma lungă, dreptunghiulară, arăta că nu era vorba, slavă domnului, de un inel. Firește că într-o zi o să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
căsătorie, iar ea vroia să fie absolut sigură. — Ce-i asta? întrebă ea cu reală încântare, imaginându-și deja un pandant cu inițială sau poate o brățară drăguță de aur. — Deschide și uită-te, spuse el cu blândețe. Leigh pipăi catifeaua moale și surâse. — O, nu trebuia! Deschide-o! — Știu deja că o să-mi placă la nebunie. — Leigh, deschide cutia. S-ar putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-se cam prea tare peste măsuță. În boxele din spatele lor se auzea înfundat varianta remixată a unui cântec de-al lui Shirley Basset și Emmy rămase surpinsă să vadă că holul se umpluse de oameni la adăpostul unui întuneric de catifea, iar acum arăta magnific. — Îmi pare rău că trebuie să plec așa, dar sunt prietenii mei cei mai buni și de mult... — Firește! Nu te stresa. Se împăcase deja cu gândul că avea să urce în cameră singură. Ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de serviciu, dar foarte feminin și o avantaja, iar machiajul era profesionist. Îi arătă Adrianei o mică zonă de așteptare și-i făcu semn să ia loc. Șoferul se retrase discret, iar Adriana se așeză pe un divan antic din catifea. Era capitonat și îmbietor de moale, dar ea reuși să se așeze la un capăt, cu grijă ca să nu cadă pe spate. O femeie grăsuță cu o uniformă demodată de fată de casă aduse o tavă cu ceai și fursecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
veinte años. Da, domnișoară. Domnul Winston mi i-a oferit ca dar de nuntă cu aproape douăzeci de ani în urmă. — Muy lindos. Adriana clătină din cap aprobator în timp ce Ama roși din nou și dispăru în spatele unei draperii grele de catifea. — Cum se face că vorbiți spaniola atât de fluent? întrebă vânzătoarea, mai mult din politețe, decât din sinceră curiozitate. — Prima mea limbă este portugheza, dar toți învățăm și spaniola. Sunt limbi surori, explică Adriana cu răbdare, deși abia își încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vă ofer — aici, ca la un semn, își făcu apariția un domn de vreo șaizeci de ani îmbrăcat într-un costum din trei piese, cu o lupă de bijutier atârnată la gât, și îi aduse vânzătoarei o tipsie acoperită cu catifea, pe care aceasta i-o întinse Adrianei — acest cadou. Aranjată impecabil pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi văzuse Adriana vreodată. Mai mult decât frumoși — absolut încântători. Vânzătoarea atinse cu mare grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vreo șaizeci de ani îmbrăcat într-un costum din trei piese, cu o lupă de bijutier atârnată la gât, și îi aduse vânzătoarei o tipsie acoperită cu catifea, pe care aceasta i-o întinse Adrianei — acest cadou. Aranjată impecabil pe catifeaua neagră, se afla o pereche din cei mai frumoși cercei pe care îi văzuse Adriana vreodată. Mai mult decât frumoși — absolut încântători. Vânzătoarea atinse cu mare grijă unul din ei cu o unghie perfect îngrijită și spuse: Sunt minunați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
e o femeie frumoasă. Dar asta, desigur, nu este vina ei. Și-acum, n-am putea, vă rog, să vorbim despre mine? Am să vă arăt ceva. Își vârâ mâna adânc în geanta Chanel matlasată și scoase o cutie de catifea. — Ia uitați-vă la ăștia. Sunt de la Toby. Sau, mai bine zis, de la Harry Winston. Amândouă fetele se aplecară să vadă minunații cercei. Sunt superbi, declară Leigh atingându-i cu venerație. Emmy nu putu să nu observe juxtapunerea inelului strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la Pootung. Pe Jim nu-l tulbura atît furia japonezilor, cît răbdarea lor. De Îndată ce ajunseră la casa lor din Amherst Avenue, Jim alergă sus să se schimbe. Îi plăceau papucii persani, cămașa de mătase brodată și pantalonii albaștri de catifea În care semăna cu un figurant din filmul Hoțul din Bagdad și era dornic să plece la petrecerea doctorului Lockwood. O să-i suporte pe conjurați și jurnalele de actualități, iar apoi se va duce la Întîlnirea secretă de la care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu Superman și Batman. CÎt de mare e camera? Mare cît dormitorul meu? Mare cît casa? — Mare cît garderoba ta. James, unii oameni nu sunt atît de norocoși ca tine. Înspăimîntat, Jim Închise ușa garderobei și Își puse pantalonii de catifea. Ochii săi măsurară mica Încăpere. Cum puteau supraviețui două persoane Într-un spațiu atît de strîmt era la fel de greu de Înțeles ca și convențiile la bridge. Poate exista vreo cheie simplă care să rezolve problema, un alt subiect de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Churchill trebuie să-i atragă pe americani În război. — Tată, cine-i generalul Mud? Tatăl său ridică ochii spre Jim care aștepta În ușă, servitoarea purtîndu-i pistolul cu aer comprimat; semăna cu un membru al unei infanterii de voluntari, În catifea albastră, gata să ajute efortul de război al rușilor. — Nu-ți lua pistolul BB, Jamie. Nu astăzi. Ia-ți mai bine aeroplanul. — Femeie, nu-l atinge că te omor! — Jamie! Tatăl lui se Întorse dinspre aparatul de radio, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și japonezi În costumele lor de zbor, Își fixaseră ochelarii la ochi, Înainte de a porni cu toții la atac. Jim Înaintă prin iarba tot mai Înaltă, care Îi ajungea pînă la umăr. Miile de fire se Înfășurau În jurul pantalonilor lui de catifea și al cămășii de mătase, de parcă ar fi Încercat să identifice aviatorul În miniatură. Un șanț puțin adînc forma marginea sudică a aeroportului. În urzicile Înalte, zăcea fuselajul unui avion de luptă japonez cu un singur motor, doborît poate În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aburite, o bandă metalică, avînd pe ea un șir de caractere japoneze, fusese prinsă la bord. Era o listă de indicații pentru pilot. Jim jupui banda de pe niturile mîncate, apoi se ridică și o strecură În buzunarul pantalonilor săi de catifea. Ieși din cabină și se cățără pe capota motorului. Brațele și umerii Îi tremurau din pricina sentimentelor amestecate pe care avionul distrus le declanșa invariabil În mintea sa. Cuprins de nerăbdare, luă aermodelul planor și-l lansă În văzduh. Luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui, ca pentru a le inspecta. Nu avea mai mult de optsprezece ani, cu o față liniștită, În formă de lună; Îl privea fix pe Jim, fără să fie surprins de apariția acestui băiețaș european cu pantalonii lui albaștri de catifea și cămașa de mătase. Jim privi mai departe de-a lungul tranșeei. Alți doi soldați japonezi ședeau pe un butuc de lemn care ieșea din pămînt, ținîndu-și puștile Între genunchi. Tranșeele erau pline de oameni Înarmați. La cincizeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plăceau spectacolele de amatori, cînd fiecare dintre cei implicați era În centrul atenției publice. Jim jucase rolul unui paj În Henric al V-lea, un rol pe care Îl savurase. Costumul pe care doamna Wentworth Îl confecționase pentru el din catifea roșie era singura haină decentă pe care o purtase În ultimii trei ani. Se oferise să o poarte În următoarea producție a actorilor din Lunghua, Ce Înseamnă să fii onest, dar domnul Wentworth refuzase să-l distribuie. ...Avem aici programe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu sosește În gara Victoria, aflată În inima metropolei londoneze. Aici are loc ceremonia primirii oficiale. Gara - o construcție sobră, În stil clasic - este Împodobită sărbătorește. Peronul este acoperit În Întregime de un uriaș covor de catifea roșie. Tricolorul românesc și drapelul britanic „Union Jack” flutură Îngemănate, simbolizând bunele relații dintre cele două țări și popoare. Vagonul cu care au călătorit Înalții oaspeți se oprește la mijlocul peronului une se află aliniată, În mare ținută, o companie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]