2,200 matches
-
în directă legătură cu lucrările intense ce se fac la Nunciatura Papală în vederea începerii propagandei catolice în România, potrivit dispozițiilor primite de la Vatican în cursul lunii decembrie 1945. Această campanie este numită „Orbis et Pacem” și are ca scop reînsuflețirea catolicismului în România și scoaterea religiei creștine din criza în care se zbate în ultimul timp. Cu începere din ziua de 13 ianuarie a.c., preoții catolici din cuprinsul țării vor ține predici ocazionale după care vor începe propaganda de lămurire. [...] În
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
acesta cunoștea concepția lui James din Voința de a crede (1896). Abordarea eticii religioase se inspira de aici în măsura în care ținea foarte mult cont de consecințele sociale, economice ale diverselor religii istorice (iudaism, confucianism și taoism, budism și hinduism, calvinism și catolicism...), prin intermediul psihologiei, cum o arată teza sa despre efectele controversate ale credinței în predestinare, de exemplu. • Durkheim: definirea "lucrurilor" prin efectele lor Atenția acordată efectelor este considerată de Durkheim drept singura cale științifică posibilă. În perioada când își susținea teza
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
istoriei, al vieții și artei populare rămâne "pecetluit", neținând cont de factorul creștin care se suprapune tradiției autohtone. Nichifor Crainic urmărește să demonstreze ortodoxia populară cu ajutorul celei culte, deoarece vechea cultură românească, mănăstirile, coalițiile creștine, daniile, lupta contra Reformei și Catolicismul n-au fost "opera poporului", ci a "claselor culte". Ideea de destin conturată într-un stil eseistic la fel ca și celelalte articole din studiul Duhul sărbătorii se centrează pe formația filosofică, pedagogică și religioasă a lui Vasile Băncilă. El
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
vizitator celebru din epocă al localității, Marx. Dar organicismul s-a relansat și după Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
direct; polonezii și cei familiarizați cu istoria poloneză recunosc ușor personajele reale care l-au inspirat pe Mißosz, de la Koßakowski (acest mare „sceptic fascinat de credință” - formula e a lui Kenneth Minogue -, convertit succesiv la stalinism, revizionism marxist, conservatorism și catolicismul pe care-l combătuse în tinerețe pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de partea lui Julien Benda, apoi tot mai apropiat de disidența anticomunistă). Acțiunile și motivațiile protagoniștilor lui Mißosz, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Toate sursele timpului menționează consistența credinței creștin- ortodoxe a lui Mihai, pe care a refuzat s-o abandoneze chiar și în fața ispititoarelor promisiuni ale papei Clement al VIII-lea de a-l recunoaște drept principe al Transilvaniei în schimbul trecerii la catolicism. În luptele duse cu otomanii, el s-a definit tot timpul ca apărător al creștinătății, fiind văzut ca un mare războinic religios transnațional de către populațiile din Balcani oprimate de turci. Campaniile lui purtate ca membru al Sfintei Ligi creștine, alături de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
avea să se înscrie timp de 10 ani în șirul curentelor și evenimentelor care au lovit biserica apuseană. După ce a reușit să răstoarne tronul prin execuția regelui Ludovic al XVI-lea și a Mariei Antoaneta, revoluția a continuat cu nimicirea catolicismului prin execuții masive în rândul clerului și ierarhilor. Revoluționarii au realizat curând că pentru distrugerea Creștinismului trebuia suprimată Papalitatea. Dificultatea era destul de mare pentru că deocamdată influența Papei în statele pontificale și îndeosebi în țările latine era suficient de mare, în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
regele Sigismund amenință boierii locali cu confiscarea moșiilor dacă nu-și schimbă religia, obținând astfel maghiarizarea forțată a majorității acestora. Așa că până în secolul al XV-lea Biserica Românească se află sub o dublă influență. Dincolo de munți era influența agresivă a catolicismului impus cu forța de maghiari, iar dincoace de munți se manifesta influența slavonismului, mai ales a celui sârbesc. Din secolul al XV-lea se adaugă ereziile protestante, începând cu discipolii lui Huss, continuând cu discipolii lui Luther (mai ales sași
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
calvinism. În 160 situația creată în Ardeal ajunge să stârnească interesul unor călugări iezuiți, care în dorința de a stopa expansiunea calvină, cer împăratului austriac Leopald I să acorde drepturi politice românilor, dacă aceștia acceptă condiția de a trece la catolicism. Mitropolitul Teofil al Ardealului acceptă oferta împărătească cu gândul de a-și scăpa neamul de primejdia maghiarizării și convoacă în 167 un mare sinod la Alba Iulia care hotărăște întoarcerea românilor la Biserica Romei, cu condiția ca limba bisericească să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
comentariul barbian la preocupările "fraterne" ale lui Lucian Blaga: Geniul sau liric îl înclină să enunțe raporturile universale"114. Dar, precizează Barbu, câteva rânduri mai jos "stilul poeziei d-lui Blaga nu trebuie să fie universal, în sensul imperial al catolicismului, ci intemporal și ceresc [s.n.] că Ierusalimul ortodoxiei"115. Glosa barbiana pare să sugereze că "universalul" avut în vedere, nu se obține prin cristalizări analitice succesive, ci, direct, din experiența, prin intuiție (i.e., religioasă, în contextul dat), în felul în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
al lui Carol, Ludovic I al Ungariei, a emis Decretul de la Turda, care a avut ca efect excluderea românilor ortodocși din nobilime. Condiția necesară impusă pentru deținerea titlului de nobil a devenit confesiunea catolică. Nobilii români care au trecut la catolicism și-au păstrat statutul dar au fost asimilați treptat în elita maghiară (de exemplu Iancu de Hunedoara, provenit dintr-o familie de origine română). Prin Decretul de la Turda, "națiunea" română, de religie "schismatică", a fost, așadar, exclusă din structurile politice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încă din 1366, a fost desăvârșit. În aceste împrejurări, românii au încercat să își depășească condiția de inferioritate prin acceptarea ofertei venite din partea curții de la Viena, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic în 1691, de convertire a clerului ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte ale dogmaticii catolice: recunoașterea papei; acceptarea doctrinei filioque (Purcederea Sfântului Duh și de la Fiul); admiterea existenței purgatoriului; în fine, folosirea pâinii nedospite în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
O naștere căznită, moșită fiind de arbitrariul unor interese exogene - politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum îi divizau pe hegemoni, maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar secuii rămânând predominant în cadrele catolicismului. Refractari la a primi propaganda reformată ce folosea în interesul său "diabolica" invenție a tiparniței pentru a-și împrăștia "ereziile", românii au rezistat întru ortodoxie. Aceasta era situația în momentul în care Transilvania a fost asimilată în Imperiul Habsburgic la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diabolica" invenție a tiparniței pentru a-și împrăștia "ereziile", românii au rezistat întru ortodoxie. Aceasta era situația în momentul în care Transilvania a fost asimilată în Imperiul Habsburgic la sfârșitul secolului al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul - religia de stat a imperiului - aproape că dispăruse. Confruntându-se cu obstinația nobilimii maghiare și a celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că dispăruse. Confruntându-se cu obstinația nobilimii maghiare și a celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de forță prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de contracarare a rezistenței nobiliare a venit propunerea unirii bisericii românești cu Roma în schimbul recunoașterii unor drepturi politice care ar fi schimbat raportul de forțe consfințit în ordinea politică transilvăneană, înclinând balanța puterii decisiv în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a reprezentat fundamentul instituțional pentru desăvârșirea unității sufletești a românilor. Un secol mai târziu, unitatea eclezială, ca temelie instituțională a unității spirituale a românilor, avea să fie scindată în urma acceptării de către Mitropolia Ardealului a trecerii formale la catolicism. Unirea cu Roma a însemnat însă dezbinarea unirii spirituale a românilor, fapt care, în interbelic, trece ca o apostazie nu doar doctrinară, ci și națională (în condițiile în care ortodoxismul este o condiție necesară a românismului). Ținând cont de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre manualele interbelice pătrunse de naționalismul cel mai patetic: "Pentru ca să atragă mai ușor pe Români la catolicism, împăratul Leopold I le propune să primească numai unirea cu Papa; în schimb li se făgăduia egalitate în drepturi și privilegii cu celelalte națiuni. Era un târg rușinos de conștiințe, pe care voia să-l facă împăratul" (Constantinescu, 1928, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt realități voite etern de Dumnezeu" (p. 45), Stăniloae purcede mai departe la demonstrarea superiorității împletirii între națiune și ortodoxie (cazul românesc), întrucât "singură ortodoxia oferă sinteza și în această privință ca în toate marile probleme ale vieții" (pp. 45-46). Catolicismul păcătuiește pentru că este antinațional, neținânt cont de formele naționale eterne pe care încearcă să le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
secolul al XIV-lea, spre exemplu, când voievozii români se luptau să consolideze statalitatea, Biserica Ortodoxă a fost partenerul lor de încredere, jucând un rol de seamă în respingerea apostolatului maghiar de catolicizare a populației autohtone. "Lupta Bisericii ortodoxe împotriva catolicismului a fost o parte integrantă din lupta pentru independență" (Roller, 1952, p. 82). Totuși, la bază stau tot rațiuni funciare, Biserica Ortodoxă fiind la rându-i mare proprietar de pământ. În logica materialismului dialectic, factorii materiali bat întotdeauna factorii spirituali
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al românilor, românii ca botezatori ai barbarilor, Biserica Ortodoxă ca "azil" al sufletului românesc etc.). Pe de altă parte, manualul lui Roller creditează Biserica răsăriteană pentru meritele avute în lupta pentru independență, în care a stăvilit apostolatul maghiar prin combaterea catolicismului. În versiunea național-comunistă a memoriei istorice românești, spiritualitatea creștină în general și Biserica Ortodoxă în special dispar cu desăvârșire din meta-povestirea istoriei românilor. Motivul monarhic este menținut în unghiul mort al oglinzii retrospective a memoriei național-comuniste. Tema regalității și ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și cultivate cu asiduitate, observăm că în multe povestiri, fie că aparțin autorului italian, fie scriitorului englez, elementele creștine se îmbină frecvent cu cele antice, personajele invocă, deopotrivă, ajutorul sfinților, dar și al unor zei păgâni. „Acele laturi prin care catolicismul popular se leagă de antichitate, de invocările păgâne, de jertfele și obiceiurile, de cultul zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ci este pregătit să accepte noul, ineditul și, mai ales, omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alb, însoțită de câțiva slujitori. În cartea sa, intitulată Queen Christina of Sweden and her Circle: The Transformation of a Philosophical Libertine, Susanna Åkerman descrie cum, în 1655, fosta regină Cristina a sosit la Roma și s-a convertit la catolicism, adoptând numele de Christina Alexandra. Însuși Papa Alexandru al VII-lea i-a oferit cadou Palatul Farnese din Vatican. Viața tinerei de 29 de ani nu era simplă deloc, fiind supusă mereu comentariilor malițioase ale clasei nobiliare italienești, atitudine ostilă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu vor să semneze documentul să nu fie torturați sau uciși, ci să li se ceară să părăsească țara. De asemenea, s-a dovedit a fi mai mult decât îngăduitor cu mirenii catolici care au semnat jurământul și a tolerat catolicismul și cryptocatolicismul chiar și la curtea regală. Crypto-catolicii erau persoanele care trecuseră la protestantism pentru a nu-și pierde viața sau bunurile, dar care în realitate erau catolici. Henri Howard, primul conte de Northampton, cunoscut pentru operele sale de binefacere
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]