3,719 matches
-
chiar înainte de a ajunge acasă, în țară. Începusem deja să înteleg că prietenul meu Costash avea o iubită, dar nu mi-o puteam imagina. Nuștiu de ce însă, ea se ferea să nu fie văzută. Așa se explica prezența celor două cești de cafea pe masă. Soarele plecase de mult către asfințit, noaptea începea să se lase. În duminica aceea, înotasem mult și tot timpul mă gândeam la propunerile lui, neputându-mi vreodată imagina că eu i-aș putea face tatălui meu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ecran, a apărut un tânăr care semăna cu mine, având o înfățișare destul de plăcută. M-am speriat crezând că am fost filmați făcând sex. Fascicolul de lumină s-a stins brusc. Avionul se pregătea să aterizeze. Am băut o ceașcă de cafea împreună cu ea, nici măcar nu reținusem cum o cheamă, apoi încă una. Vântul bătea din ce în ce mai tare și avionul se balansa, de parcă ar fi fost beat. Un scârțâit prelung al roților, o frână bruscă și vocea pilotului care anunța
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
gând mă putea liniști, gândul de a o trăda la rândul meu. Îmi era foarte ciudă că mă purtasem ca un domn cu ea, nu fusesem niciodată violent. Mi-am comandat prin telefon o cafea.A urcat imediat chelnerul cu ceașca de cafea, umplând întreaga cameră cu miros de cafea turcească. -Unde e târfa aia? a intrebat el. M-am făcut că nu înțeleg nimic. -Care târfă? am întrebat surprins parcă. -Prostituata cu care ați fost azi noapte, preciză el zâmbind
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
acum nu te-a cunoscut. Mâinile lui desenară spirale pe lângă urechi. —Puteri paranormale. —Bi-ne, spuse ea. Pe mine m-ai convins. O să mă duc să-ți cumpăr cartea aia nenorocită. Se apropie de cercul de bărbați și le umplu ceștile de cafea. Flirtau cu ea fără pic de rușine, glumind pe seama vaselor ei fierbinți, fără fund. Aceleași glume de care erau pline localurile din Long Island, glume pe care Weber încetase de mult să le mai audă în propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care conta era actul observației sincere. Și la capitolul ăsta stătea bine. Anxietatea din acea dimineață fusese o aberație. Nu-și dădea seama ce anume o declanșase. Poate că acuzația mută a femeii ăleia, Gillespie. Își bău cafeaua, studiind fundul ceștii. La masa din celălalt capăt, fermierii făceau schimb de glume despre agenții agricoli guvernamentali. Weber asculta fără să înțeleagă. — Deci, zice primul gagiu, gândacul ăsta nu scuipă ce-a mestecat, ca ălălalt. Nu, zice al doilea gagiu. Asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici măcar de el, ci doar de un creier disponibil, aglomerat, o rampă de pe care să sară. —Ah! Politică. Probabil că ar trebui să mă duc acasă. Nu se duse acasă. Stătură de vorbă până când chelnerița refuză să le mai umple ceștile de cafea. Continuară să discute chiar și în parcare, sprijiniți de mașina lui, în aerul plin de foșnet de frunze. Se întoarseră la Mark, la amnezia retrogradă, întrebându-se dacă amintirea acelei nopți mai era încă înăuntru, recuperabilă, teoretic, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de doctorul Weber. —Antipsihotic, șopti ea. Testă pe el cele mai înspăimântătoare obiecții ale lui Daniel. Mi-e frică să-mi las fratele drogat cu substanțe care modifică dispoziția. Karsh clătină din cap și arătă spre micul lor dejun. O ceașcă de cafea e o substanță care modifică dispoziția. O omletă spaniolă. Cred că îmi aduc aminte de o mică dependență de-a ta - ciocolata aia elvețiană triunghiulară? Să nu-mi spui că niciodată nu te-ai remontat cu câteva tablete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să vadă crenguțele fără boabe. După ce am mâncat, el a curățat cu grijă masa. Eu m am uitat la peretele plin de poze cu copii blonzi, și nepoți blonzi, și nunți și botezuri și aniversări. El a pus pe masă ceașca ei preferată și lingurița ei preferată și a agățat de coada albastră a cănii o floricică violet. Ea se trezea mai târziu decât noi și el a pus din nou de cafea. Tu cum ai făcut să rămâi 40 de
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
și amărăciune, și teamă, și eroism, și prietenie, adică exact ingredientele pe care le avea sau de care avea nevoie viața mea atunci. Mintea mea funcționează mai bine dimineața, așa că la 5:00 eram în bucătărie, în fața laptopului, cu o ceașcă de cafea, scriind, la început cu mari ezitări, apoi din ce în ce mai sigură. Aveam la dispoziție maxim două ore, uneori nici atât. Pentru că dacă Eva simțea că nu sunt lângă ea, imediat se trezea și cu ea trează nu puteam, și nici acum
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
-mi faci o cafea ? — N-am timp. Va trebui să-i dau lu’ ăsta micu’ să sugă, că uite : s-a trezit. Tu l-ai trezit. — Mi-o fac singur... Un sfert de oră mai târziu apare în dormitor, cu ceașca de cafea aburindu-i între palme. Are mâinile mari și unghiile murdare. Se așază pe pat lângă mine. Copilul mi se desprinde de la sân și începe să scâncească. Îi înfig sfârcul la loc între buzișoare. Știu că n-o să meargă
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine cunoscută și firească pe atunci - mi-a revenit acum ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte, au transportat lîngă bordură căruciorul strivit, mai Împingîndu-l, mai cărîndu-l, și Începuseră să culeagă de pe jos mărfurile risipite, cutiile, ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă, furculițele și cuțitele ieftine și, În cele din urmă, cutiile de tinichea cu spaghete și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîncării hrănitoare și suculente plutea veșnic mirosul fierbinte și ademenitor - care parcă adăuga savoare și prospețime pulsației dimineții, pline de forță și de fior - al cafelei fierbinți, care aburea Într-un uriaș cazan nichelat, iar artiștii circului o Înghițeau bînd ceașcă după ceașcă. Iar artiștii Înșiși, atît femeile cît și bărbații, marile stele, erau oameni atît de minunați, puternici și frumoși, care totuși se mișcau cu atîta demnitate și decență severă, Încît viața lor ni se părea a fi mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și suculente plutea veșnic mirosul fierbinte și ademenitor - care parcă adăuga savoare și prospețime pulsației dimineții, pline de forță și de fior - al cafelei fierbinți, care aburea Într-un uriaș cazan nichelat, iar artiștii circului o Înghițeau bînd ceașcă după ceașcă. Iar artiștii Înșiși, atît femeile cît și bărbații, marile stele, erau oameni atît de minunați, puternici și frumoși, care totuși se mișcau cu atîta demnitate și decență severă, Încît viața lor ni se părea a fi mai frumoasă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i mai ceva ca toate!“ - am zis. Mă și mir cum de-a rezistat și el atîta... la masa de dimineață, creier și ouă, și slănină, și cotlet, și terci de ovăz, și pișcoturi calde, și un cîrnat, și două-trei cești de cafea, la masa de prînz și de seară cîte două-trei feluri de carne, ficat și friptură de vacă și de porc, și pește, și pui, și tot felul de legume, fasole și piure de cartofi, și grîu fiert, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înainte ca acestea să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dodecimală. Gândi: " Imediat ce clarific această situație, încât să nu mai am nici o problemă, o să-l trimit undeva pe Pământ." 25 Oarecum stupefiat, Gosseyn își turnă puțină frișcă, amestecă și luă prima înghițitură de ceea ce, după gust, părea cafea veritabilă. Luând ceașca, observă că pe marginea farfuriei se aflau vreo șase cubulețe de zahăr; dar corpurile Gosseyn nu foloseau zahăr la cafea; și cuburile rămaseră la locul lor. Era un alt exemplu că autonumilul Troog studiase necesitățile umane, ajungând până și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu avea să-i preia comanda. Probabil din același motiv fusese adus tânărul la bord. Pentru a-i ajuta să nu scape nici un detaliu. În aceste probleme mărunte și în relație cu știința, sistemul avea meritele lui. Dar altfel... Puse ceașca pe masă și se uită spre comandant care, remarcă el, sorbea lichidul din paharul care-i fusese adus. Gosseyn scutură din cap către el. - Îmi este dificil, spuse, să-mi imaginez acest sistem de conducere în relație cu problemele importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
seară, ca un animal care este mulțumit că-și regăsește culcușul, dar care tot nu se simte în siguranță. Așa îl trata și mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un lighean cu apă pentru picioarele lui acoperite de umflături. Nu mi-am disprețuit niciodată tatăl pentru felul său de a fi, știu chiar că, fără îndoială, l-am iubit. Mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ca să alerg, peste pod, acasă, cînd antrenamentul lua sfîrșit. Ceilalți, știam, se spălau laolaltă sub șirul de dușuri fierbinți în vestiarul bărbaților, al căror abur se împrăștia în aerul rece al iernii prin gurile de aerisire, după care beau o ceașcă de ceai în club, pentru cîțiva cenți. Nu mă țineam deoparte doar din pricina timidității. Simțeam, în primul rînd, că această sociabilitate exuberantă nu se potrivea cu exhibițiile noastre disperate pe apă, cu toate mișcările incorecte de care eram atît de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
accese de rîs fără noimă și chicotelile se revărsau în jurul meu, am fost cuprins de un sentiment aproape pios, ca și cum nu un străin gras, probabil german, ci un mare preot s-ar fi îndreptat spre club pentru a bea o ceașcă de café au lait și un pahar de coniac după ce m-a selectat pentru o misiune al cărei scop nici măcar nu-l cunoșteam. Premoniția mea era corectă, chiar dacă nu știam ce acuratețe se va dovedi a fi avut. Cu acea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clicii lui Sludden, dar se plictisiseră de ea îdupă cum pretindeau) sau fuseseră excluși îdupă cum pretindea Sludden). Clicile se detestau între ele, și nici uneia nu prea îi plăcea cafeneaua. Devenise un obicei ca un client să-și pună jos ceașca de cafea și să spună: „Elite e un loc mizerabil. Nu știu de ce venim aici. Cafeaua e proastă, lumina e proastă, toată hardughia colcăie de poponari, gălbejiți și jidani. Haideți să schimbăm stilul și să mergem în altă parte“. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toți știm cum te cheamă. Unul din noi este, de obicei, la coadă atunci cînd ți se strigă numele la biroul de protecție socială. Ia loc. Sludden bătu ușor locul de lîngă el, pe canapea. Lanark ezită, apoi își puse ceașca pe masă și se așeză. — Spune-mi și mie de ce mergi pe balcon, zise Sludden. — Caut lumina zilei. Sludden își făcu gura pungă, de parcă ar fi gustat ceva acru. — Nu-i deloc anotimpul potrivit pentru lumina zilei. — Greșești. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am nimic să le spun oamenilor. N-ai înțeles un cuvînt din ce ți-am spus, zise Sludden rîzînd. Lanark simțea o constrîngere interioară care îl oprea să-și afișeze resentimentul sau furia. își strînse buzele și se încruntă la ceașca de cafea. — Artistul nu spune nimic oamenilor, zise Sludden, se exprimă pe sine. Dacă are un eu neobișnuit, opera lui îi șochează sau îi emoționează pe oameni. Oricum, își impune personalitatea. Iat-o și pe Gay. Ești amabil să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și două asistente veneau cu apă caldă și obiecte de bărbierit și aranjau patul. La orele șase, douăsprezece și optsprezece, aduceau masa într-un cărucior cu rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre jaluzelele din coridor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]