4,822 matches
-
un mucos sâcâitor, dar foarte drăguț, dolofan, cu ochi cafenii. Uneori, când îl apuca dragostea pentru mine, fugea repede în camera lui și venea cu o cutiuță de Cavit 9. Mă servea cu o tabletă galbenă și parfumată, de consistența cerii. Puteam zăbovi așa, jucîndu-ne în colțul nostru de sub mașina de cusut, și-o zi întreagă. El își aducea mașinuțele paradite și-o plimbam pe Zizi peste tot, în remorcă. Se prefăcea că o răstoarnă până mă făcea să plâng de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a mamei, o bătrână care adapa, cu o carafă de sticlă, un ghiveci cu cerceluș. Luîndu-mi ochii de la floarea gingașă, cu petale stacojii și miezul ciclamen, fața mamei mi s-a părut și mai albicioasă, ca de plastic, ca de ceară. Pierduse sânge, dar în primul rând o duruse atât de rău, încît nu și-a mai revenit niciodată. Ani în șir, toți anii adolescenței mele, ne-a chinuit pe toți cu obiceiul pe care-l căpătase după ulcerul ăsta nefericit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prezentat și și-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată brațul întreg gol și m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntîlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară. Pe atunci locuiam încă în Wellesle'y Street, la Ripon Mansion, și vecinul meu de cameră era Harold Carr, impiegat la "Army and Navy Stores", a cărui tovărășie o cultivam, pentru că avea o sumă de familii prietene în Calcutta, unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o manevră de diversiune! strigai eu din urmă. Nu i-ar mai ajuta Dumnezeu!... După ce a început să plouă, ieșeam tot mai rar din biserică. Se adunaseră aproape toți acum. Câteva bătrâne plângeau încet la căpătâiul Moșului, lângă lumânările de ceară. Popa, dascălul, Vasile, toți ceilalți moțăiau în strane. De câte ori ieșeam, îi găseam alături sub nucul din fața bisericii. Nu-i mai întrebam nimic acum. Treceam pe lângă ei și le zâmbeam. "Trebuie să fiu cu ochii în patru, îmi spuneam, căci sânt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adus-o înapoi, de la Sinaia, din vilegiatură ? — De ce miroase așa ? întrebase când intraseră în hall. Mirosea, într-adevăr, a ceva neobișnuit în hall și în toată casa : mirosea a flori amestecate, dar a prea multe feluri de flori, și a ceară, și a tămâie, ca-ntr-o biserică ortodoxă. Și a încă ceva, care îi făcea ușor greață. Ea respira tare, demonstrativ, din ce în ce mai zgomotos pe nări - ca un căluț, se gândea, așa i-ar fi spus Papa : — De ce tropăi ca un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu carte și învățată, da la bucătărie o ceapă degerată nu face, și nici în lume n-are habar să se poarte... Că ce-a făcut ea azi, așa ceva mă-sa n-ar fi făcut nici s-o pici cu ceară. Păi, că mă-sa era femeie întreagă și judecată. O mai fi avut și ea păcate destule, că nu e om să nu fi greșit, cum spune popa-n biserică, darmite că și de trăit a trăit, mai-mai să atingă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe ea și de care se ocupă, conștiincioasă, cum a fost toată viața ; dar încă puțină răbdare, are să se degajeze de el și ei doi vor putea să stea, normal, de vorbă. Eu sunt, știi că sunt eu ? Mirosul de ceară curată și de tămâie, acoperind rușinoasele duhori ale cărnii, uși deschizându-se și închizându-se în spatele lui, plânsete înăbușite, pași pe scara de lemn, hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu șovăi din fire când iau o hotărâre, mi-am spus că toate au să se aranjeze în vreun fel, dar mai-nainte eu trebuie să merg să mă ușurez. Așa că am mers și am făcut-o. Arătam galbenă ca ceara în oglindă și picioarele îmi tremurau cum îmi tremură după ce vărs, totdeauna, dar n-am mai avut timp să-mi refac pieptănătura și fardul, așa că eram chiar ca o grădinăreasă sadea : în perfectă consonanță cu costumul. Am ieșit iar în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă-i cu șosele, dă-i cu momele, rusnacu o ținea pe-a lui ! Davai ceas ! Și ce să vezi ? Apare doi, și cu tartoru lor, și cu puști, cu mitraliere, ei știe cu ce, și ăsta, odată s-a-ngălbenit ca ceara ! Odat-a lăsat pistolu, și tartoru lor se zborșește la el, ce i-o fi zis, pe limba lor, el știe. L-a luat și duși a fost. Cum nu i-ai mai văzut dumneata, nici io... — Vrei să spui că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te îmbraci frumos, să admiri peisajul... spunea madam Ioaniu. — D-apăi că nu m-aș duce nici să mă tai ! îi țineam eu isonu. Să fiu eu în locu la fetile astea, nu m-aș duce, nici să mă pici cu ceară ! Da vezi că ele, măciucile, abia aștepta ! Păi, cum altfel să-i îmbrobodească pe proști ! — Da să-mi dai și aur și nu mi-aș rupe cocoașa pentru ei, le ziceam. Și ce mai râdea Tudor ! Nu era el băiat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sfântă Biserică. S-a schimbat ceva de atunci și până azi? Nimic diferit față de când eram copil. Am fost și la mănăstire și tot la fel este. Ce mâncăruri specifice pregăteați? Vopseam ouăle cu coaja de ceapă ,făceam modele de ceară și frunze de pătrunjel legate în ciorap și le înroșeam cu rădăcina de ștevie. Pasca o găteam cu brânză cu orez și cu stafide. Ce altceva ne mai puteți spune despre Paste? Paștele e o sărbătoare mare pentru că Mântuitorul a
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
și vin. După acest ritual care se savârșea dimineața, toți locuitotrii satului se adunau într-un loc numit"Mănăstire”,lângă biserica unde începeau să joace hora. Bătrânii satului stateau pe margine supraveghind tineretul care juca hora. Ouăle se încondeiau cu ceara curată și apoi se puneau în vopsea roșie,care simbolizeaza sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Rețetele mâncărurilor specifice acestei sărbători au fost transmise din generație în generație și se respecta cu sfințenie. Paștele la creștinii după evanghelie Creștinii după evanghelie
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua oară i s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adevărurile ciudate ce ies la iveală din ultimul schimb de replici, ne trezim exclamînd În același timp: — Furuncul? — Sifilis? Urmează o noapte lungă, În care visez că sînt pe moarte, o boală misterioasă Îmi topește trupul, care arăta ca din ceară. În ultima secvență a visului, Delia e aplecată peste patul meu de spital, Într-o rochie de mireasă răpănoasă, aproape Îngălbenită. Trage cu o seringă enormă al cărei capăt dispare undeva sub pijama În zona inimii un lichid tulbure, care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța asta. Uite, se rupe la umăr. — Am să ți-o cârpesc eu, spuse Pearl. Las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
braț, pentru a-i întuneca mințile (Poate că așa o visase noaptea trecută?) Se scutura tot, își scutura capul, de parcă ar fi vrut, literalmente, să-și izgonească urâcioasele viziuni, să le facă să iasă din el, ca niște dopuri de ceară din urechi. Își spunea: „Trebuie s-o văd pe Hattie, trebuie s-o văd, și după aceea toate chinurile astea vor lua sfârșit. Sau, oricum, dacă am s-o văd, ceva se va schimba, ceva o să se clarifice, am s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de poezie și de proză, prin urmare, nici în Arta Grădinarului (Editura Junimea, Iași, 2011), volum de versuri care se impune atenției cititorului încă de la primele cuvinte, țesând în jurul acestuia nevăzute pânze diafane și copleșitoare, cu ingrediente din contiguitatea sacrului (ceara, mierea, ambra, moscul etc.). Cartea este unitară, prin tematică și prin stil, iar fiecare poem, asemenea alveolelor în care își depun mierea albinele, condensează o imagistică densă, în construcția căreia poetul apelează, pe larg, la vizual, auditiv și, în egală
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Doi îngeri fi-vor strajă în clipa cea divină / Când nunta în inele va viscoli supus sau: Din fulger se desprinde tot golul din inele...; în frigul dintre gânduri. Spațiul ideal de manifestare a dragostei este, adesea, cuibul aromat de ceară (unul dintre elementele de recurență la nivel lingvistic, din panoplia poetului, atestând învecinarea sacrului cu iubirea), potopit de zăpada paradoxal caldă, traversând sau locuind imperii reci de frunze ori, clătinatul vis, motiv pentru care cea visată este frecvent invocată: Iubito
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dintr-o stea. Această contiguitate a sacrului, care sporește măreția clipei, e omniprezentă, smirna, clopotele, fiind alte motive care-i sugerează prezența - Ochiul stelar surprinde clipa rară, / Surprinde clipa-n care ne-am retras, / Se-aprinde luna-n clopote de ceară, / Nisipul mort deasupra mării este ceas... -, astfel că manifestările lui sunt explicite, dar, mai ales, implicite, în primul rând prin taina care învăluie sentimentul și care poate răpune, adică îl poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându-i o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de ea, dându-i o altă identitate: Mă las răpus de taină în zodia cea clară / Când vraja se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic textului (Decapitat, sărutul e crucea mea de ceară...; Cocorii-n cerc stelar sunt umbră peste noi...), ca și prezența largă a comparației, subliniază, de asemenea, neoclasicismul sonetelor: Mirări solemne mă cuprind o vreme / Cum cercul în copac mai prinde înc-un an; Tăcerile deodată dau buzna-ntre inele / Cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cațără pe zare / Ca un cocor în zboru-i prea stingher... De-a lungul cărții, motivelor și laitmotivelor amintite li se adaugă altele, subordonate toate temei iubirii, fiind factori care dau unitate ansamblului: lumina, zidirea, timpul care tace în colac de ceară (Eu sunt supusul timpului, tu fugi / Și calendarul frunzei îți curge-ncet prin vine...), zăpada etc.: Secunda se mplinește mai grabnic în nisipuri, / Mai tragic în clepsidră se surpă și mă vrea... Totodată, acestora li se alătură motive care constituie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se-arată-n destrămare / Cum se arată-n vrajă parfumu-n trandafiri..., fiindcă femeia e, în sonetele lui Emilian Marcu, poezie și mister (Ce nopți de poezie în trupul tău ascunzi...; odor de soi) și, în consecință, trebuie ocrotită într-un regat de ceară. În acest context, e prezentă și reiterarea sacrificiului christic, dar aluziv, amplificând, de asemenea, imaginea iubirii ca sentiment nepereche, cu obârșie demiurgică: Culorile de fulgere se aprind / Curgând pe noi prin cuiele de miere...; De cât am mers cu spinii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zidire/ Din propria-mi închipuire. // Aș fi putut, zidindu-te-n cuvinte, / Să îți dezleg și gând și oseminte // Și să te duc pe-o insulă pustie, / Zidindu-te-ntre lumânări de vie, // Și printre crini curați și albi, de ceară, / Zidindu te să te zidesc în pară. Să te zidesc aș fi putut, îmi pare, // Să te descopăr jertfă, pe altare. Cenușă caldă-n lună și-n tăcere / Te-aș fi știut a mea spre înviere. // Aș fi putut, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe acela care privește; ele îl descoperă pe cel care este privit atât lui însuși, cât și observatorului. În ritualul dragostei desfășurat în poezia lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ele îl descoperă pe cel care este privit atât lui însuși, cât și observatorului. În ritualul dragostei desfășurat în poezia lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt de tâmpla
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]