3,958 matches
-
rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!" 23. Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. 24. Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? 25. Isus le-a zis: "Împărații Neamurilor domnesc peste ele; și celor ce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători. 26. Voi să nu fiți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
multă veselie De la munte la câmpie. Ursul se mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele frunze din zbor Certuri grele cu roșia doamnă Și-un ultim rătăcitor stol. Din ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au plecat și s-au dus. Și lacrima ploii târzii Atinge pământul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
la număr, ca stelele cerului. 11. Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă mărească de o mie de ori pe atît, și să vă binecuvinteze, după cum a făgăduit! 12. Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră, și certurile voastre? 13. Luați din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, și-i voi pune în fruntea voastră. 14. Voi mi-ați răspuns, și ați zis: "Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun." 15. Am luat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și apoi mîna întregului popor. Să scoți astfel răul din mijlocul tău. 8. Dacă ți se va pare prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o neînțelegere, sau la o rănire, și va da prilej la ceartă înlăuntrul cetății tale, să te scoli și să te sui la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău. 9. Să te duci la preoți, Leviți, și la cel ce va împlini atunci slujba de judecător; să-i întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
acolo, să taie capul vițelei în vale. 5. Atunci să se apropie preoții, fiii lui Levi; căci pe ei i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească și să binecuvinteze în Numele Domnului, și ei trebuie să hotărască în orice ceartă și în orice rănire. 6. Toți bătrînii din cetatea aceea cea mai apropiată de trupul mort să-și spele mîinile pe vițeaua căreia i-au tăiat capul în vale. 7. Și, luînd cuvîntul, să zică: "Mîinile noastre n-au vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
urma ta: ele să fie ale străinului, ale orfanului și ale văduvei. 22. Adu-ți aminte că ai fost rob în țara Egiptului, de aceea îți dau poruncile acestea, ca să le împlinești. $25 1. Cînd doi oameni vor avea o ceartă între ei, și se vor înfățișa înaintea judecății ca să fie judecați, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osîndească. 2. Dacă cel vinovat este osîndit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
acest fel de fapt). Ei, ce spuneți de asta? Cam așa fac foarte foarte mulți oameni. Ei fac (cam) aceleași lucruri zi de zi, au cam aceleași gânduri și acțiuni (supărare cu șeful, cu vecinul, proces nu știu cu cine, certuri și neiertări în familia proprie chiar, gânduri de ură, lăcomie, invidie, mândrie deșartă și multe altele de acest fel) drept urmare li se și întâmplă cam tot aceleași lucruri. Prima oară când am auzit o astfel de idee a fost la
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de la capăt. Căci aveam oroare de scuze și de iertare. Preferam să se creadă despre mine lucruri neadevărate decât să mă explic ori să mă apăr. Asta a dus, dealtfel, și la ruptura cu femeia de care v-am vorbit. Cearta a pornit dintr-un fleac. Auzise povestea de la frizerie într-o variantă ironică, în care eu jucam rolul unui Don Quijote scrântit la minte și m-a sfătuit s-o las baltă cu investigațiile pe această temă. Lumea comenta răutăcios interesul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fă ce face toată lumea". "Inclusiv să latru?" a întrebat-o el. "Inclusiv să latri dacă trebuie să-ți salvezi copiii. Vrei să-i împingi singur în ghearele cîinilor?"... Culmea era că și ea îi ura pe dresori, numai că în certurile lor nu mai vroia s-o recunoască, ba chiar găsea și justificări prezenței dresorilor. "Cu atâția câini, era nevoie și de dresori, trebuie să înțelegem asta. Altfel nu ne-am mai putea descurca, nu-ți dai seama? Cine ar păzi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apăra de cei care sparg becurile?" Adică tot de dresori, îi replica el. Nu vezi că aici duc toate firele?" Dar nu ajungeau la nici un rezultat și, treptat, a înțeles că ea începuse să-l urască. După una din aceste certuri, excedat, a făcut imprudența să spună la telefon unui prieten ceva despre bănuiala lui. Din ziua aceea n-a mai avut pace. Îl sunau la diferite ore și de preferință în cursul nopții. Cum ridica receptorul, auzea un lătrat oribil
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru că aveam pe moșie o întinsă crescătorie de vite. Ne trăgeam dintr-o familie veche boierească, având rădăcini în trecut. Un străbunic fusese în divanul lui Bibescu-Vodă, tata-mare luptase aprig pentru unire și era intim cu Domnitorul Cuza, dar o ceartă pentru o femeie și mai ales orgoliul său care nu cunoștea margini (credea că se trage, după mamă, din bazilei) l-a îndepărtat de la demnitățile care i se cuveneau. (Probabil că de la el mi se trage mândria mea tiranică.) În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
până la sfârșit fapta. Dar nu prevăzusem opoziția neașteptată a conștiinței. De aceea, când ceru să-i aduc șampanie (în definitiv cel mai simplu lucru era să-i fac pe plac, dar găsisem în acel capriciu al ei un pretext de ceartă), i-am răspuns voit insolent: ― Te rog slăbește-mă cu pretențiile astea stupide. Ea mă privi nedumerită, căutând în ochii mei explicația unei atari comportări și, instinctiv, își acoperi goliciunea cu rochia. Am adăugat pe același ton: ― Astea, știi, sânt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine, plec. Dacă mă vede cineva ieșind de aici? ― Nu-mi pasă de nimic. Numai pleacă odată! Nu-i păsa acum nici de asta! Grav, cât se poate de grav... ― Peste două minute voi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
reprezentații la București. Pe atunci Coleșiu era un sublocotenent tânăr, chipeș, plin de vlagă. Îl remarcase la cofetăria Kübler și îl invitase la ea, la Hotel Bulevard, unde ținea un apartament întreg. Ne descrise iubirea ei capricioasă, scenele de gelozie, certurile și împăcările. ― Aufurisita in-a ținut sechestrat în apartamentul ei două săptămâni încheiate. Nu voia să știe că sânt militar, că aveam obligații de serviciu cu care nu te joci. Îi făceau curte prefectul poliției, comandantul garnizoanei, colonelul Moruzzi. Nimic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu dau nimănui socoteală, în afară de conștiința mea. Dacă ea îmi spune că fac bine ceea ce fac, orice discuție este inutilă. Așa să știi dumneata... Grav: îmi spunea domnule punând între mine și ea o distanță de o sută de kilometri. Cearta noastră se înteți alimentată de îndîrjirea amîndurara. Dacă Mihaela ar fi omis să-mi spună că tânărul acela era un curtenitor și avea maniere alese poate nu s-ar fi întîmplat nimic. Și cu toate astea trebuie să adaug că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de îndîrjirea amîndurara. Dacă Mihaela ar fi omis să-mi spună că tânărul acela era un curtenitor și avea maniere alese poate nu s-ar fi întîmplat nimic. Și cu toate astea trebuie să adaug că aveam nevoie de o ceartă, indiferent de motivul care o aprindea, pentru a clădi cu ajutorul ei cele ce aveau să urmeze. În timpul înveninatei noastre discuții, făcând un gest cu mâna ca să subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
subliniez o frază, am atins involuntar pălăria mea din cuier, care se rostogoli pe jos. Am ridicat-o și fără să o agăț la loc, am pus-o pe cap. Acest gest îmi dădu ideea plecării, singura soluție care curma cearta fără ca vreunul din noi să fi avut aerul că cedează. Am plecat demonstrativ, evitând să trântesc ușa, deși tare aș fi avut poftă. Mihaela a rămas pe loc, uluită de brutalitatea gestului. Pe stradă, am întors de câteva ori capul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în preajma poeziei. Și peste toate ― strălucitoarea avere feminină. Farmecul ei stătea în faptul că ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
coborâșul sumbru? Asta e marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale șerpilor de care pomeneam adineauri și să nu isprăvești în plină strălucire? ... Chiar în seara aceea am așternut Mihaelei scrisoarea de despărțire. La aceasta a mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
despărțire. La aceasta a mai contribuit și faptul că intrasem în vacanța mare și trebuia să plec acasă, la țară. Îi spunem că alesesem calea scrisului ca s-o feresc de lacrimi și explicații care ar fi putut degenera în ceartă. Îi propuneam să păstrăm unul despre celălalt o amintire frumoasă și neîntinată. Un băiat și o fată s-au întîlnit, s-au iubit și apoi s-au despărțit. E așa de firesc, așa de simplu! Totuși, am lăsat o portiță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de împrejurare) am intrat apoi în odaia Mihaelei. Cine-mi dictase să mă cufund în tăcerea îndărătnică ce se dovedește atât de necesară? Sânt convins că dacă i-aș fi vorbit Mihaelei, conversația noastră s-ar fi transformat vertiginos în ceartă. Privind pe fereastră, îmi venise gândul sinuciderii. Clădisem pe acest gând o dramă imaginară. Nu era oare pretextul ca să-mi văd lacrimile și odată cu ele ― rezolvarea impasului în care mă aflam? Spuneam mai sus că pornisem la atac fără nici un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pustia Țin în luna întîi. Și poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit și a fost îngropată Maria. 2. Adunarea n-avea apă. Și s-au răsculat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3. Poporul a căutat ceartă cu Moise. Și au zis: "Ce bine ar fi fost să fi murit noi cînd au murit frații noștri înaintea Domnului! 4. Pentru ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta ca să murim în ea, noi și vitele noastre? 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
și vitele. 12. Atunci Domnul a zis lui Moise: Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau." 13. Acestea sunt apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfințit între ei. 14. De la Cades, Moise a trimis niște soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: "Așa vorbește fratele tău Israel: Tu știi toate suferințele prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
pe care am dat-o copiilor lui Israel. 13. S-o privești, dar și tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron; 14. pentru că v-ați împotrivit poruncii Mele, în pustia Țin cînd cu cearta adunării, și nu M-ați sfințit înaintea lor cu prilejul apelor." (Acestea sunt apele de ceartă, la Cades, în pustia Țin. ) 15. Moise a vorbit Domnului, și a zis: 16. "Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rînduiască peste adunare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron; 14. pentru că v-ați împotrivit poruncii Mele, în pustia Țin cînd cu cearta adunării, și nu M-ați sfințit înaintea lor cu prilejul apelor." (Acestea sunt apele de ceartă, la Cades, în pustia Țin. ) 15. Moise a vorbit Domnului, și a zis: 16. "Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rînduiască peste adunare un om, 17. care să iasă înaintea lor, și să intre înaintea lor, care să-i scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]