8,191 matches
-
vreo mașinărie nu funcționează cum trebuie, o să-l aducă pe vinovat în arenă să se lupte cu fiarele sau cu voi, profesioniștii. Gladiatorii vuiesc, indignați: Noi suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încremenite într-o expresie de tulburare cretină. — Ce? L-ai uitat? se alarmează. Germanul mai încearcă de câteva ori. Renunță descurajat. — Îl am notat pe un ostrakon, murmură către procurator. — Atunci citește-l odată! se răstește acesta. Călărețul scoate de sub centură un ciob de lut. Îl apropie de ochi și începe să silabisească lent, cu greutate: — Raș... Rașu... Rașe... — Rachela! șoptește Rufus livid la față. Misiunea vine într-adevăr de la principe. Numai el ar putea ști. Epuizat, se lasă pe vine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ordinului sena torial. Cu un suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar valetul îl încinge iute peste talie cu o curea. — Ai grijă ca benzile să cadă drept, mormăie stăpânul. Neglijarea acestui aspect este viu criticată. Bagă mâinile sub centură, ca să lase tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită o fracțiune de secundă: — Da, calceii. În dimineața asta mergem la Ara Pacis și nu vreau să-mi mai pierd vremea descălțându
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă lasă prea multă libertate gustului personal. Toga trebuie aranjată riguros, să stea drept pe umăr, nu să cadă pe braț. Și nici nu o aduci imediat pe cel stâng, ci mai întâi o înfășori în jurul taliei, ca pe o centură, ca să formeze pliuri largi când o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva să i se vadă dublu ra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
momentul să se aducă jertfa. Doi sacrificatori prind cu putere taurul. Unul îl imobilizează trăgându-l de coarne, celă lalt aplică o lovitură sigură de secure în gâtul vânjos și puternic al animalului. Alături, un altul, cu tunica suflecată la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar berbecul, după ce primește o izbitură de ciocan în moalele capului, izbutește să scape din mâinile celor care-l sacrifică și se repede furios în mulțime, stropind cu sânge de jur împrejur și împungând cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă afară pe fereastră. Lângă Geraldine mă simt o năroadă mătăhăloasă, așa că mă îngrămădesc în mașina ei și doar ce-mi pun centura - Geraldine, în paranteză fie spus, nu și-a pus-o - că-mi și oferă o țigară, pe care o iau. Nu știați că fumez? Sigur că da, pentru că mai demult, în anii întunecoși ai adolescenței mele, toate persoanele cool fumau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa? ― A, face Ben. După o pauză, în care îmi doresc mai mult ca oricând să se deschidă pământul și să mă înghită, spune: ― Sigur. Și se urcă înăuntru cu o mișcare iute și grațioasă. În timp ce-mi pun centura, Ben se apleacă în față, odihnindu-și ambele brațe pe fiecare dintre scaunele din față. ― Deci, fetelor, zice el, în timp ce Geraldine demarează. A fost bine azi-noapte? ― Da, mersi, spune Geraldine, iar eu nu zic nimic. ― Ce-ați făcut? Geraldine îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu să ai grijă să nu amesteci afacerile cu plăcerea? ― Nici nu vreau s-o fac, spuse Ben cu hotărâre, dar diseară mergem să bem ceva și nu știu ce să mai inventez. ― Uau, râse Richard. Ai face bine să-ți pui centura de castitate. ― Pentru numele lui Dumnezeu, Rich. Am nevoie de un sfat. ― Spune-i că ai prietenă. Richard părea deja plictisit. ― Știe că n-am prietenă. ― Ei bine, nu știu. Spune-i pur și simplu că te doare capul, propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru că ești celebru. Nu prea cred c-ar face același lucru și pentru producătorul Simon Molloy care muncește de-i sar capacele, doar pentru că zâmbesc frumos. ― Dar au făcut-o deja, rânjește Ben. ― Doar pentru că merg cu tine. Își pun centurile de siguranță și se pregătesc de aterizare. ― Unde stăm, încă o dată? întreabă Ben. ― A, spune Simon, întinzându-se spre geanta lui. Ei bine aici chiar că trebuie să fim mândri de mine. London Daytime Television a vrut să ne cazeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
măsură din ochi și apoi Îl atinse cu un croșeu ușor de stânga la cap, și cu dreapta Îl lovea cât putea de tare și cât mai jos posibil. Trebuie să-l fi lovit cu cel puțin doișpe centimetri sub centură. Am crezut că o să-i iasă ochii din cap lui Jack. Și chiar că și i-a holbat. Și a rămas și cu gura căscată. Arbitrul Îl apucă pe Walcott de braț. Jack făcu un pas În față. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l bumbăcească. Începu cu lovituri joase, laterale, la corp. Walcott se Închise, și atunci Jack trecu la cap, lovindu-l sălbatic. Apoi Își aruncă stânga-n plex și cu dreapta-l lovi unde-l lovise și el. Mult sub centură. Walcott se prăbuși punându-și mâinile acolo, rostogolindu-se și Încovrigându-se pe jos. Arbitrul de ring Îl apucă pe Jack de braț și-l Împinse spre colțul lui. Și ce se mai țipa-n jur. Apoi arbitrul se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru lovitură nepermisă. Arbitrul vorbește cu John și-i zice: — Ce vrei să-ți fac? Jack n-a vrut să recunoască că ăla l-a lovit intenționat și pe urmă, când mai e și amețit, Îi bagă el una sub centură. — Lasă, că oricum pierdea, spuse John. Jack stă pe scaun. I-am scos mănușile și se ține de acolo cu ambele mâini. Când se ține nu mai arată așa de rău la față. — Du-te și cereți scuze. O să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Walcott și acum Îl masează. În colțul lui s-a strâns o grămadă de lume. Pe Jack nu-l bagă nimeni În seamă. Se apleacă deasupra lui Walcott. — Îmi pare rău, zice Jack, n-am vrut să te lovesc sub centură. Walcott nu-i răspunde. Pare să-i fie mult prea rău ca să poată vorbi. — Ei, oricum, de-acu’ tu ești campionu’. Sper că te bucură al dracu’ de tare treaba asta. — Lasă-mi puștiu’-n pace, Îi spune Solly. — Sal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rău ca să poată vorbi. — Ei, oricum, de-acu’ tu ești campionu’. Sper că te bucură al dracu’ de tare treaba asta. — Lasă-mi puștiu’-n pace, Îi spune Solly. — Sal, Solly. Îmi pare rău că ți-am lovit băiatul sub centură. Freedman Îl privește fără să zică nimic. Jack se-ntoarse În colțul său, cu mersul ăla ciudat, smucit, și apoi l-am scos printre corzi, pe lângă masa presei, și pe culoar, printre rânduri. Mulți tipi Încercau să-l bată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
orfan? Iar frumusețile se grăbiseră să o liniștească: —Fun, fun, fun1. Garantat, dacă nu banii Înapoi. Spre deosebire de Esmé, care prefera Încă tricourile și blugii, frumusețile locale erau Înfășurate În rochii mulate și cocoțate pe pantofi cu talpă foarte Înaltă. De centurile strânse jos pe coapse purtau agățate chei care atestau faptul că erau proprietare de mașini sau cel puțin aveau privilegii legate de mașinile respective. În mâinile cu manichiură Îngrijită strângeau telefoane mobile minuscule, gata să-și ofere serviciile În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu multe adâncituri, iar În mijloc erau două baterii imense de doisprezece volți, una dintre ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare. Nu sunt centuri de siguranță, observă Heidi. Nu sunt nici scaune! pufni Vera uitându-se descurajată la băncuțe. —Probabil nu mergem departe, spuse Wyatt. —Sunt sigură că Bibi ar fi ales numai ceva interesant și sigur În același timp, adăugă Vera. Heidi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și schimbă culoarea dacă cel ce le poartă e otrăvit; ceva ce i se spusese că ar fi chiar tablele de smarald ale lui Hermes Trismegistos; pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
siamezi (...); un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acelei cine frugale, se culcară, fără multă vorbă. Primul schimb de pază îi reveni lui Khaba. Poziția lunii pe cerul înstelat i-ar fi arătat când să-l trezească pe Odolgan ca să continue veghea. După ce își prinse bine săculețul la centură, lui Audbert îi veni greu să adoarmă. Urmărind figura impunătoare a lui Khaba la marginea luminișului și pe ceilalți trei, întinși sub mantiile de oaie, aceleași pe care le puneau împachetate sub șei, se întreba ce-i ascundeau. Privirile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a nu fi observați de câțiva călători în trecere pe acolo. Cu toate precauțiile, în ziua următoare, în primele ceasuri ale după-amiezii, întâlniră bagauzii. întâlnirea s-a produs în mijlocul unui platou întins, pe când străbăteau o rariște înconjurată de o centură întunecată de brazi. Când îi văzu ieșind pe neașteptate din desișul de copaci, Audbert se opri cu o smucitură, dar era prea târziu ca să mai schimbe direcția. Cei pe care îi văzu imediat erau trei, toți călare. înaintau încet, strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scotocise, între timp, pe morți, cu nădejdea că va găsi ceva care să-i folosească și acum se întorcea cu un medalion de aur, inelele de argint ale lui Gomer și o veche sabie romană, pe jumătate ruginită, înfiptă la centură. Audbert își pierduse calul, dar rezolvă problema - și încă în mod avantajos - luându-l pe cel care fusese al lui Gomer. își reluară călătoria și merseră până la lăsarea serii, pentru a se opri, în cele din urmă, pe un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
casă aproape imediat cu plosca de hidromel și umplu paharul de lemn al femeii, cornul său gol, pe care îl luase din traista atârnată de șa, și cănile de lut pe care, între timp, cei patru huni le desprinseseră de la centură, unde le purtau după obiceiul neamului lor. Odolgan întrebă pentru cine să închine. — Pentru cine ne îndrăgește! propuse Audbert, ridicând cornul plin și străduindu-se să se arate degajat. Malaberga strânse din buze: — Eu nu-i sunt dragă nimănui. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]