2,046 matches
-
n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii și legionarele trebuie să știe că nu există vrăjmași care să biruiască în contra postului și a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate și amoralitate. Unii trăiesc numai pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la București și am rugat un prieten care avea o fiică doctoriță să vină, cu primul tren, în Făgăraș cu câte flacoane de streptomicină putea să procure. Am rătăcit, după aceea, pe străzi, cu un ghem de spaimă în stomac, cerșind Providenței o minune. Nu voi uita niciodată decorul acela de iarnă sticloasă, cu cer vânăt. Flacoanele de streptomicină au ajuns a doua zi, în zori. Era, însă, prea târziu. Tata făcuse septicemie. Dimineața, părea vesel și mi-a spus că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sunt împreună. A fost suficient! Înțelesese și mai bine... va face orice să fie la un loc! Când a fost adus, inconștient, era de gardă... i-a făcut primele intervenții, investigații. Zile întregi îi rămăsese în amintire cu privirea care cerșea milă. El nu putea vorbi. În rarele momente când își revenea îngăima ceva, se agita. Știa ce vrea, avea experiența atâtor ani. - Nu se poate! Stai liniștit și o să fie bine! Ochii lui negri o urmăreau obsedant și aștepta cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era frumușel, un profil arămiu de amforă grecească. Și dintr-o dată băiatul a întors capul și de la fereastra ei, răsfățata prizonieră a văzut că cealaltă jumătate a feței copilului fusese strivită, ochiul se scursese, fruntea se teșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost În felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adîncite de o organizare fără scrupule, suma unui regim ratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
op tzeci de bani, iar un covrig cu 2 lei, sub ochii bl ajin i și înțelegători ai administratorilor de orice fel...”; „cum în țara pâinii, plugarii, înspăimântați de „binefacerile cametei” își lasă căminurile în părăsire și aleargă la orașe, cerșind slujbe... slujbe de măturători de stradă, și de servitori, cum agricultorii - producători ai grâului, umblă-n zdrențe, iar morarii „gomoși” își înalță clădiri somtuoase, împodobite... anapoda; „Cum fel de fel de funcționari comerciali... după ce au delapidat banii diferitelor instituții se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
socială”, ilustrată de N.N. Tonitza, unde ni se relatează ceva despre cei doi tutoveni - Lumânărică și Titinaș. - Vă aduceți aminte de un sărac pe care îl în tâln eați, sunt acum doi ani (1843) pe uliți, prin piață, pe la biserici, cerșind mila creștinilor și împărțind bogdaprostele în dreapta și în stânga, îi dezvăluie N.A.Bogdan întrebarea care și-o punea sie și nouă întâi pomenitul Negruzzi. Și simțind că ne interesează întrebarea, N.A.Bogdan relatează: Lumânărică nu mai este! Dar cine e ra
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
domnișoara Elena Papadopol - Calimach, iar istoricul și scriitorul a mai dus-o până la 18 iunie 1898... Suficient să ne relate ze a tâtea nu numai despre Tecuci sau Tutova - cu cei doi binecredincioși plecați în lume... Plecați nu atât să cerșească și să agonisească, cât mai ales să „transporte” cu ei spiritul tutovean: trăitul în comun și rezolvarea împreună atât a bucuriilor cât și a necazurilor. Că veșnice la 18 iunie 1898. După ce nu l înțelesesem pe deplin e așa se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
corpore. Dar lămurirea cea mai devastatoare vine abia acum. „O investiție se face nu cu bani, ci din Încredere, din capacitatea de-a gîndi vizionar.” Ca să reușești, „trebuie să Încalți” cizmele de cauciuc al șantierului, „În demnitatea de a nu cerși și a pune mîna pe lopată”. Cum spunea un antic. Iată, bravi cititori sau ce sînteți, cheia reușitei În stil românesc. La Început cauți o Întîmplare. Apoi cazi Într-o gîndire profetică, un timp. Aștepți. Și, dintr-odată, devii demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques În plimbarea lui spre diferite stații de metrou pariziene, cînd a văzut o țigancă c-un inconfundabil parfum românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe Ceaușescu care-o oprima ca minoritate și disident politic În fuste largi suprapuse Înflorate predominant roșii, așa era moda, tehnica stîrnirii compasiunii avînd drept rezultat răspîndirea de franci În poala milogului direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai util ar fi să ni se expună cum se face dragoste la coadă. Închid bucla, reîntorcîndu-mă pentru un scurt dar dureros timp la Săptămîna, la strălucitoarea rubrică „Periscop”. Unde Ecaterina Preda e necăjită pe motiv că „la guvern se cerșește ajutor În numele culturii române”. Mă adresez ție, tanti, și-ți spun: vezi că periscopu-i tubu’ care iese din submarine, ăla prin care se uită marinarul. Nu ce crezi mata. Socialist pînă-n măduva pixului, Tudor Blidaru scrie că PSM-ul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca, d-na Sen a ieșit pe coridor și a chemat servitorul să ridice tava. ― Pot vedea copiii înainte de a pleca? mă rugai eu cerșind. D-l Sen intră chiar atunci și-mi spuse: ― Maitreyi e puțin bolnavă, nu se poate da jos din camera ei. Apoi, adresîndu-se către doamna Sen: ― Cheamă pe Chabù. Cum ieși d-na Sen din odaie, inginerul îmi întinse un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
continuare a ei. La Maitreyi m-am gândit îmbrățișînd acel trup bălan și robust de evreică finlandeză; pe Maitreyi o căutam în sărutare, de ea voiam să mă dezbar, pe ea voiam s-o uit. O căutam și o izgoneam. Cerșeam un singur amănunt care să mi-o amintească; si în același timp știam că m-ar fi zguduit și m-ar fi dezgustat să-l aflu, undeva, de-a lungul trupului ăsta alb, peste care dragostea trecuse fără să se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Robertson. Nu era tatăl tău, nu era tatăl tău adevărat din nici un punct de vedere. Era bărbatul care s-a căsătorit cu mama ta0000000000000 Cutia mov o să distrugă America de Îndată ce-o s-o importe acolo... vagabonzii ăia ruși care cerșesc pe străzi În capitalism, o să-i facem noi și pe puțoii ăia! Să radem de pe fața pămîntului surplusul de forță de muncă! Să-i radem de pe fața pămîntului cu vechea cutie mov! Nu le da Ecstasy! Nu vrem ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Nimicului, Neantului. Pentru a evita nu atît extincția, cît subminarea poziției unor membri cu stare, au inventat pentru neavenitul Nimic un substitut "genial" pe calapodul gîndirii lor antice: sufletul nemuritor. Își bat joc de viața pe care o au și cerșesc cu nerușinare o alta! Nu reprezintă altceva decît Natura răzvrătită împotriva ei însăși!... În cîteva excepții doar Natura reușește prin om să SE contemple... în rest, nu se poate vorbi de o liniște a contemplației proprie acestei specii care încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
avansurile de la autorii aflați la închisoare. I s-a întîmplat lui Păstorel, tata mi-a povestit. Editura avea drept de sechestru pe bunurile celor arestați. Mulți condeieri erau muritori de foame. Lihniți, se rugau pentru vreo traducere la Editura tineretului. Cerșeau "ceva", un contract pentru colecția "Oameni de seamă". Cuplul Al.I. Ștefănescu Nina Cassian putea orice acolo. "Ninina și Aligru, cei doi puișori de tigru". Am copilărit cu versurile Ninei Cassian. N-o las să schimbe subiectul. Insist. Legea 596
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
erau hămesite după Patrick. Micile ironii ale vieții. Tatăl trecea din femeie în femeie, ca Ulise dintr-o insulă în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul față de altul. Brăduț îl bărbierea cu tandrețe; firele de păr cedau lamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
averi de neimaginat... și i-au apărat pe alți mari tâlhari să nu cadă pe mâna legilor... Se-mbuibă în salarii și pensii uriașe vechii activiști comuniști și hoții cei noi, iar voi, frați ai mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
joc se dărâmă, la un moment dat, tot așa și castelul acesta al tău, construit din visele care te-au înlănțuit, se va nărui. Abia atunci vei fi liber... - Nuuuu... Vocea semăna cu un scâncet, aproape că se și vizualiza cerșind îndurare. Alături de el, Magicianul, cu spatele la râu, îi făcu (amical) cu ochiul: - Ba da. Iar tu știi că este așa. Nu mai scrii nimic pentru că te pierzi prin vise. Visele trebuie puse pe hârtie, iar eu îți suplimentez rația, cu o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Atât de cald Universul pierdut printre degete frământă stările necuvenite ajustat până la marginea îndoielii. Mă prăbușesc incert în praful înghețat al dimineții de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
de mare fericirea de a iubi... atât de mult te Înalți În sferele speranței, Încât uneori treci cu vederea cele mai grele insulte aduse de cel iubit. Mi-aduc aminte că, la Începutul anului, cu toată mândria mea, acceptam să cerșesc o privire de la Dinu sau eram asigurată pentru câteva zile atunci când Îmi arunca câte o vorbă. Din cauza voinței mele și a dârzeniei cu care m-am opus soartei, azi am mers cu D. la cinema, la fel cu situația În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apele și sălciile din față, ce-nchid orice șansă de evadare din peisaj și din istorie. Ne simțim Înfiorați de o chemare nouă, Îi invidiem pe rudari pentru această libertate a lor de a-și alege istoria. Copiii Întind mâna, cerșesc. Jenați, le dăm ce avem, am vrea să le dăm totul, dar ce Înseamnă totul pentru ei nu reușim să ne imaginăm. Când am trecut de zona lor, spre pod, ne simțim ușurați, parcă ni se pare că am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întreție huzureala celor ce stăpânesc pământurile. Mai fericiți au fost sclavii de odinioară, care erau hrăniți, îmbrăcați și îngrijiți în schimbul robiei, pe când țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și câștige nici măcar mâncarea omenească și trebuie să cerșească și să rămâie veșnic datori la ciocoi, ca să nu moară de foame... Ion Dragoș, învățătorul, vorbea din propria experiență, trăind și el la rând cu țăranii. Numai întîmplarea l-a făcut să ajungă dascăl. Fiind copil silitor și cu mare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]