3,731 matches
-
a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio” și parcă îl vedeam pe marele Pavarotti ridicând brațele spre cer, în timp ce cânta, cinstind lumina pe care soarele o oferea pământenilor. Din zona unde am ajuns eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
picioarele în lumea fenomenală și totuși se bucură de o apreciere deosebită. Cu atît mai mare prețuire va avea înțeleptul indian, care cunoaște realitatea supremă! El este mai presus de regi chiar: "Regele și înțeleptul nu sînt asemeni: regele e cinstit în propria țară; înțeleptul e cinstit în toată lumea" [1]. "Definiția" acestuia din urmă este următoarea: "mult la bîrfire, orb la privirea soțiilor altora, paralitic în apropierea lucrurilor altora: mulți ani trăiască aceste mare om!" (C. FORMICHI, Gl'Indiani, ed. cit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dar dănțuind, dănțuind, să-mi facă mie plăcere, și alții și alții, halebardierii, artificierii subiectelor parșive, scumpii de ei, hi-ha, hi-ha, beee, ca-n tragodiile vechi, bunele, hi-ha, hi-ha, beee. Unde să-i duc? Unde să-i invit, să-i cinstesc pe acești bastarzi ai bicisnicului meu creion? Unde? La Bolta Rece? La Traian? La Trei Sarmale? Nu. Pe străzi. De mînă, într-un cîrd nebun. Pe străzile acestui Iași dulce-otrăvitor, hi-ha, hi-ha, beee... 1998 Pastel cu pubele 10 mai Găsesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
echivocă. În funcție de ultimul criteriu, putem distinge între norme generale, particulare și speciale. Normele generale sau universale sunt prezente în toate colectivitățile umane, sunt perene și reglează toate tipurile de relații și activități umane. Astfel de norme sunt: "Fii sincer!", "Fii cinstit!", "Fii drept!", "Fii recunoscător!" etc. Normele particulare sunt cele care se adresează unor grupuri sau colectivități determinate, au o anumită variație în timp și reglează tipuri de relații sau activități umane particulare. Din această categorie fac parte normele care privesc
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
lungi discuții privind hătișul de semnificații din limbajul Cărților profetice, ca meditase îndelung asupra unei traduceri în limba română a operei lui William Blake. Sperăm să reușim să ducem la împlinire această aspirație a părintelui anglisticii românești, căruia astfel îi cinstim cu multă prețuire memoria. I. NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Cartea de față reprezintă primul volum din seria William Blake, Scrieri complete. Seria își propune să realizeze prima ediție critică bilingva românească a scrierilor complete ale lui William Blake. Vom urmări ediția
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cea cu chip de fiara care pe șine se distruge 313. Mînia-mi împotriva ta este mai mare decît aceea împotriva lui Luváh, Căci războirea-i energie Înrobita, însă a ta religie, Prima pricina a războiului acestuia și-a tulburării minților cinstite Într-o haotică neliniște și lupta, cinste și trufie, 155 E-o amăgire-atît de uricioasa, încît afară te-arunca-voi De nu te pocăiești, și te voi părăsi că pe un putred ram ca să fii ars Cu Taină, Desfrînata, si cu Satan
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
companie a Elenei (mezzo-soprana); Danieli, servitorul Elenei (tenor); Tebaldo (tenor) și Roberto (baș) soldați francezi; Manfredo, un sicilian; soldați francezi, bărbați și femei, călugări, etc. Actul I Palermo, Piața Grande. Câțiva soldați francezi, printre care Roberto și Tebaldo, în timp ce se cinstesc cu vin, nu contenesc să-și proslăvească patria. Localnicii îi privesc cu ură, invocând o răzbunare care nu va întârzia să vină. Principele Béthune și Contele de Vaudemont ies din palat și îl previn pe Roberto, care este beat, asupra
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu vreo capcană de-a lui...! Matei: Ce praznic, măi Tăviță, ce praznic!?! Al cui, pentru cine?! Octav: Vă invit la praznicul meu...! (se rîde strîmb) Matei: Hai, că-i bună! Ha! Octav: Domnule, să-l pomenim și să-l cinstim pe cel care am fost... Marieta: Ei, iaca asta ne mai lipsea! Măi băiete, tu te-ai... Octav: Mamă, despre morți numai de bine... Costache: Octave, eu știu că tu nu ții la băutură... dar acum chiar că te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și respinse de educația istoric... a societ...ții supravegheate de puterea comunist... s-au transformat de pe o zi pe alta În elemente respectabile, demne de a fi r...spîndite și urmate”. S-au Înființat tot felul de asociații menite a cinsti memoria rezistenței făt... de regimul comunist. Foarte multe mai ales In România, ele au sedii În majoritatea orașelor și uneori, ca la Timișoara, un magazin În vitrina c...ruia sînt expuse fotografii din timpul luptelor și trofee (drapelul perioadei Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
actorilor principali, care acum se deschideau și permiteau accesul curioșilor. Cu o zi Înainte, o ceată de flăcăi, Îmbrăcați În haine de sărbătoare, colinda satul: ei anunțau nunta și intrau În casele celor pe care trebuiau să Îi invite, Îi cinsteau cu vin sau țuică și, prin formule ceremonioase, Îi pofteau la nuntă. Bradul era Împodobit, vineri, la casa mirelui. La ceremonie luau parte flăcăi și fete, oameni căsătoriți și bătrâni. Crengile bradului erau tăiate, legate Între ele și Împodobite cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a trăi, indiferent dacă hrana lor e vegetală sau carne. Astfel, și unii și alții sunt pieritori În aceeași măsură. Dar oamenii sunt singurii care Își prepară mâncarea, după anumite reguli și după ce au oferit zeilor spre a-i cinsti, viața animalului care le e dedicată, Împreună cu oasele. Grăunțele de orz, presărate pe capul victimei și pe altar, sunt asociate sacrificiului de sânge, pentru că cerealele, hrană specific umană, implicând muncile agricole, reprezintă pentru greci modelul plantelor cultivate ce simbolizează, În contrast cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Poesis” (Satu Mare), pentru întreaga sa creație poetică. Debutează în 1970, în volumul colectiv Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan, culegere de versuri apărută la Reșița. Volumul de poezie Neliniștea purpurei (1979) este un imn închinat țării și oamenilor, pământului ei, cinstind „mâna roditoare-a țăranului/ preacurată de atâta țărână” (Greu încărcat de lumină). Pe fond de peisaj străvechi, se intonează o poezie de o senzualitate gravă, între neprihănit și solemn, născută din neliniștile iubirii prevestitoare de nuntă (Bucură-te, tu, Descântec
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
sprijinit cultele tradiționale (păgâne). Inscripțiile dezvăluie atașamentul pe care simpli credincioși și comunități întregi îl aveau față de zeități. Dintr-un act mitraic aflăm despre serbarea Saturnaliilor, în Scythia, la începutul secolului al IV-lea, iar trupele romane, la 322-323, îl cinsteau pe Deus Sanctus Sol, zeu mitraic. Actele funerare din Scythia erau prezente și ele, expresie a forței păgânismului, teme, idei, credințe, cutume. În primul sfert al secolului al IV-lea, lumea preponderent păgână domină în Scythia, în vremea lui Licinius
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
migratori: pecenegi, uzi, cumani. În spațiul românesc, la începutul secolului al VII-lea, au pătruns și au conviețuit cu autohtonii, slavii, populație indo-europeană cu credințe, idei, practici, mituri, rituri proprii, atașați de religia lor păgână. Ei adorau mai multe divinități, cinsteau elementele naturale (arborii, apele), practicau sacrificii animale și umane, iar în domeniul funerar, slavii distingeau sufletul de trup și practicau incinerația. Studiul comparativ al spiritualității slave și al celei arhaice românești i-a condus pe etnologi la concluzia că cea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păgâne, Procopius notează: "Ei cred că este un singur Dumnezeu, singurul stăpân al tuturor lucrurilor și îi jertfesc boi și alte animale. Ei nu știu ce-i aceea soarta nemiloasă și nu cred că aceasta ar avea vreo înrâurire asupra oamenilor. Ei cinstesc și râuri, nimfe și alte zeități și le aduc jertfe, iar cu prețul jertfelor fac proorociri". Dar religia slavilor nu era monoteistă, cum ar putea rezulta din textul lui Procopius, deoarece se știe cu certitudine că slaviiaveau și alte divinități
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în limba română și spaniolă. Articolul-program, formulat în spiritul unui apel adresat românilor din exil (Români!), indică echidistanta față de grupările și partidele politice. Sunt enunțate, tot aici, intențiile și scopul editării C.r.: „Vrem să dăm ziarului nostru o notă cinstită de luptă, în care să se spună răspicat durerile neamului, aspirațiile lui și să propagam unirea tuturor.” Este o publicație de tip magazin cultural, cuprinzând multe informații utile emigrației românești, știri culturale și texte din literatura clasică română (I.L. Caragiale
CURENTUL ROMANESC (CORRIENTE RUMANO). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286589_a_287918]
-
să te ție, dar ești un hain! În murmură surdă vorbele-i se-neacă; Cavalerii trage spadele din teacă. Mircea se-ndreptează iute către ei: Respectați solia, căpitanii mei! Apoi către solii Porții el vorbește: Voi prin cari șahul astăzi mă cinstește! Mircea se Înclină de ani obosit, Însă al său suflet nu e-mbătrânit; Ochii săi sub gene albe și stufoase Cu greu mai Îndreaptă săgeți veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi, Ș-albele lui gene Încă n-or clipi
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
La vînatu-i. ȘTEFAN 2254 Lui îi place s-aducă la vânaturi, Eu să( - - -] fripte, ca inima * să-ți saturi. Lui... lui îi place-n codru, iar mie lângă cepuri, Eu îmblu după fete, el... îmblă după iepuri Nu fete mari cinstite... nu ai nici un câștig, Se spală-n două ape, nu-ți țin nici cald nici frig Și dragostea - ca braga, stătută și dulceagă... Nicicând fata cinstită, nicicând nu mi-a fost dragă! Ci fete - Aceste lucruri numai dau lumii acesteia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici un kistig... am dat în prețu cum l-am luat fabriki. Pe cinste niu. VULT[UREANU] Aș! nu-i scump. LEIZEB Cum zici nu e scump. Ghindeșt dimiata chi iu nu ține la cinste niu...... și dezbrac oamenile, să prăpădesc cinsti? Nu. INTENT [ATIONEM ] Cât despre asta n-ai nici o grijă. LEIZER Da' pot să vurbesc cu buieru batrîn... Să văd in mună parali-a niu...... Iu nu vrei decât parali a niu. INTENT [ATIONEM] Geaba... Acu nu poți să vorbești cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cheltuială Și-n chipul cel mai bun. El, om de casa ta, îi cat-amorul. Te rog dar, nobile doamne, fii de-o părere cu mine Și oprește-l de-a mai calca în casă... Eu am vorbit geaba. TIMON E cinstit băiat. ATENIAN[UL] Bine. Să fie-atuncea Timon, Onestitatea lui să se mulțumească în sine însăși, Nu trebuie să-i aducă fiica mea. {EminescuOpVIII 482} DIPLOMATUL 2254 Comedie-n 2 acte de Eugène Scribe și [G. ] Delavigne P E R S
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apare fie ca motiv principal în unele colinde, fie ca un prim tablou în altele cu scenariu mai amplu. Ospățul zeilor sau al eroilor (Antofiță, Vioară etc.) reprezintă un model pentru ospățul oamenilor : Unde cu toții bea, mânca Și cu toții se cinstea Chiefu dăplin și-l făcea Tot ca și noi acuma (47, p. 70). Dar motivul nu conține numai ideea imitării zeilor (imitatio dei), ci și pe aceea a comuniunii cu ei. Să nu uităm că, pentru menta- litatea populară, anume
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dimpreună, Ospătând cu voie bună (6, p. 115). Mai mult decât atât, așa cum vom vedea, colindele prezintă, direct sau doar aluziv, producerea unor excese de comportament : Și toți sfinții dimpreună Se aflau în voie bună ; Beau de-a rândul și cinsteau Și frumos se-nveseleau (13, p. 26). în alte variante, excesele sunt și mai evidente. Sf. Ion se „libovește” într-un „pat mândru frumos” (14, p. 45) sau/și bea vin până se îmbată : Of, Ioane, Sfânt Ioane, Tu de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
căci este zeiță tracă”. Pindar o localizează pe Artemis („fiica Latonei, zeița cea pricepută la mânatul cailor”) în „țara istriană” (Olimpice, III, 46). Motiv pentru care scoliastul o numește „istriana Artemis”, după numele Istrului, în jurul căruia trăiesc triburi „care o cinstesc pe Artemis” (Scolii la Pindar). Herodot o numește pe Artemis printre „singurii zei pe care îi slăvesc [tracii]” (Istorii, V, 7). Același istoric grec aseamănă sacri- ficiile aduse zeiței Artemida Regina de femeile (preotesele) din Tracia și din Peonia (ținut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în 1875-1877 (92). În „Cânticu VI”, un personaj (Haicu) se gândește cum ar fi fost tratat de oameni dacă ar fi reușit să supună balaurul : Cum că sunt șolomonariu, mi-ar zice Oamenii având teama de mine Și m-ar cinsti, ca să nu strice Grindina hotarele cu pâne (Țiganiada, I, VI, 86 ; cf. 92, II, p. 286). în subsolul paginii, poetul ardelean trimite la următoarea notă explicativă : „Șolomonariu sau Solomonariu - iarăși un cuvânt cu care să chiamă în Ardeal ceia care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stâlpii cu pisanii idolești” (II Regi, XVIII, 4). Gestul regelui iudeu nu a fost unul singular. El a „desființat închinarea de pe înălțimi” și a sfărâmat toate „Asherah”. Adică a dărâmat toți stâlpii de lemn simbolizând-o pe zeița Astarteea, zeiță cinstită de Solomon, căreia i-a ridicat 287Balaurul și solomonarul „capiști pe înălțimi” (cf. I Regi, XI, 5 ; II Regi, XXIII, 13). El a distrus chiar „șarpele de aramă pe care îl făcuse Moise, căci până în vremea aceea fiii lui Israil
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]