2,486 matches
-
cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții cu măști și glugi, ca niște ciori negre zdrențăroase și de către monitori, niște sadici îmbrăcați în veste, care se animă subit la cel mai mic semn de nesupunere. Jonathan află curând că monitorii sunt adevărații stăpâni ai acestui univers și că el, ca elev nou, în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șmecher o să-ți confirme asta. — Bruce... chiar ai vorbit serios mai devreme, că ai putea să te Îndrăgostești de mine? Întreabă ea. O privesc cu atenție, vasele de sânge sparte din jurul nasului ei. Parcă-i un rahat de sperietoare de ciori. Mă gândesc: nici o șansă. — Bineînțeles că aș putea și o știi la fel de bine ca mine. Nu mai face pe inocenta cu mine. Stai jos. Își scoate haina, se așează pe canapea și Își aprinde o țigară. Și ea e exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
găștii, se apropie agale de parbrizul lui Sachs. Scoase la iveală un dinte de aur care strălucea în lumina soarelui, contrastând cu pielea sa neagră. - Hei! Sachs dădu din cap și îi susținu privirea. Privi în spate către prietenii lui. - Ciori neisprăvite, împingeți dracu’ mașina asta odată! Și nu mai gâfâiți ca târfele la produs! - Poate ca mă-ta, veni răspunsul prompt al unuia. Se aplecă din nou. - Hei doamna, te ajutăm cu mașina. Da’ spune-ne, cu ce o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cum soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de intersecție, în casă, a vârstelor. Soția, 27 de ani, fiica, 6 ani și jumătate, tatăl, 72 de ani, mama, 70. Eu sunt cumpăna. O cumpănă stricată însă. De aici, de la geamul în fața căruia vă scriu, văd antene pline de ciori, coșuri prin care iese un fum mai dens ca ceața. Aud tramvaiele, trosniturile minuscule ale caloriferului, mișcările prin somn, ale soției. Camera e mică, pereții căptușiți cu cărți. Uneori îmi vine să le ard pe toate. Voi sfârși prin a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
că nu auzise încă pașii procurorului. Ieși din nou și îl văzu stând încă pe bancă, indiferent la ceața care urca dinspre râu și la noaptea care învăluia, puțin câte puțin, arborii din parc, în jurul cărora zburau croncănind sute de ciori. Barbe se hotărî să meargă la stăpânul său pentru a-i spune că masa de seară va fi în curând gata. Traversă parcul, se apropie de Destinat, îl strigă, dar nu obținu nici un răspuns. Când se apropie de el destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sau Nemira, dar nu i-aș numi chiar „tonomate“, în sensul contextului cu pricina. Și asta înseamnă că „organul critic“ li se atrofiază? Da, la limită (sau la rigoare) îți malformezi oleacă opțiunile. Dacă ai, de exemplu, un roman despre ciori la editura adversarului, spui că este oribil, croncăne. Dacă este la editura prietenului, spui că, de fapt, ciorile au și ele dreptul să existe, au și ele un glas și că, iată, dacă ascultăm cu atenție, ele ciripesc, nu croncăne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
organul critic“ li se atrofiază? Da, la limită (sau la rigoare) îți malformezi oleacă opțiunile. Dacă ai, de exemplu, un roman despre ciori la editura adversarului, spui că este oribil, croncăne. Dacă este la editura prietenului, spui că, de fapt, ciorile au și ele dreptul să existe, au și ele un glas și că, iată, dacă ascultăm cu atenție, ele ciripesc, nu croncăne. Mă rog, acum nu vreau să fim răutăcioși și nici nu mi se pare că este așa o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
dar avea senzația stranie că, până una-alta, ce-ar fi să-l privească pe sub gene? Vru să se-ntoarcă și să transpună în practică ceea ce simțea, când deodată papagalul cârâi scurt: — Stai liniștită, Ruxăndriță! „Fire-ai a dracului de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei încât mă întrebam cum îi putea deosebi unul de celălalt. Cei mai mulți erau supraponderali și nici unuia nu-i lipsea costumul - bleumarin închis sau gri - cu cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu! Așa ziceau oamenii, În realitate, mama se doar prefăcea că... - așa, ca să se distreze... - și mama chicotește. - Există o Întreagă legendă În legătură cu toiagul bunicii. Vărul dumitale pretinde că În sat i se zicea: Moise. - Și Moise și Mitropolitul și Cioara - Îi mira pe oameni că o fată de șaisprezece ani umblă Îmbrăcată numai În negru - to koriți me to mavro - și cu toiag... - Ce-ai spus mai Înainte? N-am Înțeles... - Am spus de-o fată-n negru - și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lîngă mine ? — Nu, nici vorbă. Dar se pare că nici el nu se află aici pentru prima dată. L-ai mai văzut? — Nu pot reține figurile tuturor clienților. Lumina Îmi bate În ochi și noaptea toți clienții-s negri ca ciorile. Dar fotografiile domnului Nemuro au fost grozave, i-am spus mîngîindu-i ușor piciorul cu degetele. Văzînd că nu opune nici o rezistență, i-am cuprins, curajos, toată coapsa albă cu palmele și l-am privit peste umăr pe Tashiro care Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spatele unor blocuri tipic comuniste, am găsit pur și simplu, căzută pe jos, o pană ciclamen de pasăre. De găină, rață, gâscă nu era. De porumbel, vrabie ori turturea nu era. Nu era nici de șoim sau vultur. Nici de cioară sau corb. Nici chiar de papagal nu era. Culoarea ciclamen a penei nu părea nici ea obișnuită: era un ciclamen pierdut și dus aproape spre vișiniu și mov. Am luat pana și am studiat-o: nu era nici falsă, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
măcar; a patra o răstoarnă. Iar când tema revine la prima voce, dinamica e schimbată, vocalistul e în alt registru, a făcut o strâmbătură, s-a dat peste cap, a luat ca acompaniament un clește sau un fluier de speriat ciorile... Astfel a realizat Zappa bijuterii rock cu elemente permutabile, de regăsit în diferite înregistrări - însă niciodată la fel! Filmul păstrează din reprezentație esențialul ales de Zappa. Nu poți scoate sau adăuga ceva. Sunetul e perfect, montajul decupează prim-planul semnificativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
mesteceni, spălatul sumar mai ales cu zăpadă. Petrolul trebuia drămuit, făina trebuia drămuită, sacul cu fasole trecuse de mult sub jumătate. Arareori reușeam să mai prindem câte o pasăre de apă, a trebuit să acceptăm că se pot mânca și ciorile și șobolanii de pădure, dar nici astea nu prea cădeau pradă capcanelor rudimentare ce le punea Vasili. Mi-era teamă de scorbut, nu aveam nici un fel de legume sau fructe. Am făcut "inventarul" tuturor plantelor adunate și am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chiar și în satele îndepărtate de civilizație răspândite în imensitatea siberiană, chiar și acolo există câțiva medici și mai ales multe doftoroaice și "șamani". Într-o zi am găsit într-o legăturică, rătăcită ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni la necaz continuau să mă caute, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era nevoie, își crease un adevărat renume. Uneori era conștient că felul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori picotind ursuze pe calea ferată. Era relaxant să călătorești de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici răniți. Cu excepția unei mașini de pompieri, celelalte s-au întors la bază și lumea s-a împrăștiat, ici-colo zărindu-se grupulețe care comentau evenimentul. O mașină de poliție, al cărei girofar se învârtea neîncetat, încerca să restabilească traficul. Două ciori, apărute de undeva din văzduh, s-au instalat pe stâlpul de telegraf ca să vadă și ele ce se întâmplă acolo jos. Midori părea epuizată. Privea în gol, departe. N-a mai scos nici o vorbă. — Ești obosită? am întrebat-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi bine să stai de vorbă cu prietenul tău și după aceea să decizi dacă îl ierți sau nu. Nu mă înțelege nimeni, spuse fata, încruntată și continuă să rupă fire de iarbă. Dinspre vest apăru un cârd de ciori care trecu peste magazinul Odaky¿. Se luminase complet și se apropia plecarea trenului de Nagano, așa că am dat unui cerșetor băutura care ne rămăsese, fata și-a cumpărat bilet și noi am condus-o la tren. După aceea, nu știu cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
carul. „Alegeți răspunsul corect din următoarele trei variante.“ Așa sună enunțul și eu îmi dau seama imediat care e cel corect. — Eu n-am intuiția ta, așa că trebuie să învăț sistematic, măcar până la un punct... la fel cum își adună cioara proviziile în scorbura copacului. Și-ți servește la ceva? — Nu știu, dar probabil că până la un punct lucrurile sunt mai ușoare. — Dă-mi și mie un exemplu. — Gândirea metafizică, să zicem. Apoi stăpânirea unor limbi străine. — La ce bun? — Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mi-am spălat ceașca de cafea, am stins lumina de la bucătărie, am coborât, am ridicat ușor oblonul și am ieșit. Mi-era teamă să nu mă vadă vreun vecin, dar nu era nimeni pe străzi la ora șase dimineața. Doar ciorile stăteau de veghe, pe acoperișuri, supraveghind parcă strada pustie. Am mai aruncat o privire spre perdeaua roz pal de la fereastra lui Midori, am luat-o pe jos spre gară, m-am urcat în tren, am mers până la capăt de linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]