2,496 matches
-
pe vremea aceea numai românii contribuiau pentru asemenea creațiuni economice și de interes național. Neoromânii nu existau încă. Senatul și Camera, după lungi și pasionate dezbateri, votează că este loc să se revizuiască Art. 7 din Constituție. Dar pasiunile se ciocnesc. în toată țara, un puternic curent antievreiesc se afirmă, mai cu seamă în Moldova. Opinia generală este protivnică revizuirii și acordării de drepturi politice evreilor. Toată puternica popularitate a lui Ion Brătianu abia este de ajuns pentru ca să țină în frâu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
care, din nenorocire, lipsesc coroanei regale, dar care nu vor lipsi poate întotdeauna“. Apoi, adresându-se Regelui, i-a spus: „Coroana Maiestății-Tale e frumoasă, sire, dar îi lipsesc câteva perle; fie ca într-o zi să le aibă“. Regele a ciocnit paharul cu al lui Petre Grădișteanu, apoi s-a dus și i-a strâns mâna în mijlocul aplauzelor furtunoase a 500 oaspeți. într-o scrisoare adresată ziarului România liberă, Grădișteanu rectifica darea de seamă a ziarelor, adăugând că a vorbit astfel
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
rog, un poem (text) nou pentru eventualii cititori ai revistei "Conta". Un exercițiu după Eminescu: În zădar în câte-o steclă Cu vin sau rachiu de sfeclă Cauți morții o poreclă Să o chemi, s-o vezi la meclă Și, ciocnind cu ea paharul, Să simți că te împle harul Și că poți ceti Zoharul Așa cum citești ziarul... Nu e crâșmă să agăți Moartea și să o îmbeți Ci comandă, cheltuiește, Pân' la ziuă chefuiește Și-ai s-auzi cântând popește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un raport senzațional, lumea a sărit la telescoape. Panică pe Pământ nu are rost să se creeze: directorul Oot de la observatorul din Dwingeloo (acești dubli „o” sunt mai liniștitori decât stelele într-o fântână, vara) zice că norul se va ciocni cu Calea Lactee și va avea loc un cataclism de mare interes științific pentru astronomii tereștri. E O.K. Nimeni nu cred să aibă ceva împotrivă ca de pe Pământ să se privească la catastrofele din Calea Lactee. La atâtea catastrofe create de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aparține, dacă o fi și o fi când o fi. Să nu ratăm niciodată asemenea clipe de umilință și modestie. Sunt atât de rare... Dar australienii merg mai departe decât Oot și susțin că masele astea de hidrogen se vor ciocni de Calea Lactee pentru că însăși calea aceea le atrage, le aspiră spre ea, cu o forță drăcească. Asta - foarte abstract vorbind - mi se pare suspect. Știam că această cale e la locul ei, pașnică, simpatică, poetică - ce mare pericol pot reprezenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un teren de golf din Nairobi, dl Ian Wotherspoon descoperă într-o gaură o cobră, gata să-l muște. O lovitură de crosă, șarpele e ucis, dl Wotherspoon continuă jocul și parcursul. La Livingstone, lângă cascada Victoria, o mașină se ciocnește cu un hipopotam. Cei doi pasageri sunt omorâți, hipopotamul scapă fugind. Cantinflas avea trei ani. El galopa mult. Era pur-sânge. Cantinflas era foarte gurmand. Mânca mult. Sâmbătă, stăpânul său l-a luat la vânătoare. Lângă Santiago de Chile apăru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ne dădu dreptate: „Apăi, dragii mei, daca bombă căzută pe vila lui Racoviță nimerea „Caritatea", nu ne revedeam aici. Putem să spunem că ne-am născut, cu toții, a doua oară. Să celebram, deci, acest eveniment și lua păhăruțul În mână, ciocnind cu noi. Așadar acesta era ... evenimentul! Fiecare și-a exprimat mulțumirea pentru invitație, În felul său. Eu am Îndrăznit să-l și felicit pe profesor pentru calmul de care a dat dovadă În acele momente atât de dramatice. În loc de răspuns
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
învățam să scriu, iar pe a doua chiar înainte de a mă însura cu mama ta” (LXXXIII, 2). Primul vis-viziune înfățișează un cataclism cosmic: cerul se desprinde și cade peste pământ, iar acesta din urmă se prăbușește în abis; munții se ciocnesc între ei, la fel dealurile și copacii. Urmează rugăciunea lui Enoh către Dumnezeu, pentru ca acesta să se îndure și să cruțe măcar o părticică din pământ. A doua viziune, cunoscută îndeobște sub numele de „apocalipsa cu bestiar”, prezintă istoria omenirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui figură tăbăcită de atâtea decenii de viață prin care a trecut, cu aceste căderi și poate cu înălțăm, dar care nu i-au fost cunoscute și prețuite, și nu găsesc răspuns la întrebarea mea. Îmi spune pe nume și ciocnim paharele. Îl întreb ce-i fac cele trei mici nepoate. ― Fir-ar al dracului să fie, zice. Mă întîlnesc alaltăieri cu alde băiatul ăsta care mi-a fost elev și care știi și tu că e director al școlii. Și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Picamărul politicii s-a oprit. Și asta nu pentru că politicienii decid să ne scutească o vreme. Nu, ei fac tot posibilul să se bage în seamă și atunci, își fac cruci evlavioase la biserici importante, participă cu zel la Înviere, ciocnesc ouă roșii șamd. Doar că presa e mai puțin interesată în această perioadă. Și ziariștii se cam odihnesc. În plus, și noi ne bucurăm mai mult de familie, de vacanță, devenim cumva autiști. Simțim liniștea, îi uităm câteva zile pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
sculptat, cu măciulie de argint? Nina Întrebă: —Ce-i atât de amuzant? Prin fumul de țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am ciocnit pe scări mergea și zâmbea ca o pisică sătulă. Ai avut din Întâmplare o vizitatoare? Fima era pe punctul să nege. De când avea el vizitatoare? Doar erau opt apartamente În blocul ăsta. Dar ceva Îl opri s-o mintă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu greu prin sală. Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau cu ochii de vreun decolteu adânc în care simțeam că o să mă înec. Apoi am văzut-o pe ea. De fapt, am recunoscut-o. Era fata de la pavilionul vămii, deși ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
m-a făcut să mă îndepărtez. Când am observat în oglinda retrovizoare o mașină de poliție apropiindu-se - pe când stăteam în fața bisericii All Souls -, am răsucit cheia în contact, am băgat schimbătorul în viteza întâi și aproape că m-am ciocnit de o altă mașină în graba mea de a o lua din loc. Se crăpase de ziuă când am scos mașina de pe alee în dimineața următoare. Madeleine încă dormea. Îi sărutasem părul ciufulit și îi șoptisem că aveam o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sărbători, la vernisaje și evenimente selecte apar din ce in ce mai mulți cu privirea goală, parfumați, bronzați și aranjați ca să nu se simtă mirosul de putrefacție. Îi puteți recunoaște pentru că împing peste tot cărucioare pline. Cărucioarele nu rămân niciodată mult timp goale. Se ciocnesc din când în când cu cărucioarele pe culoarele magazinelor, doar așa își dau seama că sunt mai mulți. Mulți morți vii se deplasează peste tot cu mașina, chiar și pe distanțe foarte mici. Stau cu căștile în urechi și privesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
bune.” Seneca 508. „Le dau cărți să citească și ei săracii. Cartea e bună că te luminează, dar sunt mulți care nu le mai dau înapoi și eu nu vreau să le citească numai unu.” George Cârțan 509. „Când se ciocnesc un cap și o carte, și când sună a gol; este oare acesta totdeauna în carte?... Astfel de opere sunt (ca) niște oglinzi; când se uită în ele o maimuță, nu poate privi din ele un apostol.” Georg Lichtenberg 510
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pripește, având impresia că e începutul unei povești care-avea să fie spusă, ani de-a rândul apoi, în jurul focurilor de tabără. S-a aplecat spre el și l-a sărutat. Oare toți bărbații au gust de râu ? Li s-au ciocnit dinții și Mary s-a tras înapoi, jenată. Dar Drew și-a pus palma pe umărul ei și-a tras-o în jos, pe nisip. Nu prea mai am exercițiu, a spus el și Mary a surâs. Când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-l gânditor pe Grosvenor, apoi adăugă: - Știu că, după părerea dumitale, contactul cu un singur câmp de forță nu e suficient pentru a-l da gata pe monstru. Dar te-ai arăta mai puțin categoric în ipoteza că s-ar ciocni de două câmpuri de forță, nu-i așa? Grosvenor îi răspunse, după o clipă de șovăire: - Sunt de acord. În realitate, însă, nu putem ști precis cum va reacționa la acest contact. Poate că vom avea o surpriză plăcută. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
își ațintise din nou privirea asupra ecranului. - Atacatorii nu au aerul că se grăbesc, exclamă el uimit. Totuși, n-ar fi venit aici dacă n-ar fi avut un anumit plan. Grosvenor nu-i răspunse. - Nu cumva s-or fi ciocnit de dispozitivul dumitale de apărare? îl întrebă McCann, aruncându-i o privire iscoditoare. Cum Grosvenor continua să tacă, geologul sări în picioare și, apropiindu-se de ecran, îl privi cu atenție. Doi dintre atacatori ședeau în genunchi. - Ce-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi ea se produce În zona tactilității inefabile, e o impresie de cîmp energetic format În jurul celuilalt, ființă sau lucru, ce te oprește la marginea elastică a aurei sale, nu treci de o linie de demarcație și astfel nu te ciocnești de obstacol, simți că Între tine și acesta e o pernă de aer mai pufoasă sau mai vîrtoasă. Poate că unora li se pare că se și ciocnesc de cîte ceva, dar atunci omul Își visează de fapt propria lipsă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sale, nu treci de o linie de demarcație și astfel nu te ciocnești de obstacol, simți că Între tine și acesta e o pernă de aer mai pufoasă sau mai vîrtoasă. Poate că unora li se pare că se și ciocnesc de cîte ceva, dar atunci omul Își visează de fapt propria lipsă de atenție. — Cum să apară una ca asta-n vis, neatenția?! se miră Erica. — Nu neapărat așa ceva, ci starea personală, faptul că nevăzînd, poți să fii și neglijent
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar atunci omul Își visează de fapt propria lipsă de atenție. — Cum să apară una ca asta-n vis, neatenția?! se miră Erica. — Nu neapărat așa ceva, ci starea personală, faptul că nevăzînd, poți să fii și neglijent și să te ciocnești de una, de alta. De ce să nu visez că dai cu capu-ntr-un toc de ușă și să te trezești brusc? — Dacă li se-ntîmplă des, de ce să mai viseze oamenii ăia, nu? Am liniștit-o, explicîndu-i că un orb, În viața
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spuse: — Se Întâmplă ceva vizavi. Se uită, Încruntându-se concentrat, ca și cum explicația lui trebuia luată În seamă. Dar de ce, tocmai acum, să fi oprit nu conta din ce motiv? — Nu-i recunoașteți pe oamenii aceia, domnule Sammler? — Care? S-au ciocnit vreunii? E vreo problemă de trafic? Desigur, nu avea autoritatea să Îi spună lui Emil să conducă mai departe, dar făcu un gest, totuși, din mână. Îi făcu semn lui Emil să meargă Înainte. Nu, cred că ați vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urmă, am trimis spre el o sută de Cuceritori. Cei mai buni luptători ai ordinului nostru. Nu s-a mai Întors nici unul. Iscoade care au venit de pe Drumul Mătăsii ne-au adus de curând vești incredibile. Oamenii noștri s-au ciocnit de acest luptător la marginea deșertului Gobi, Într-o vale secată. Nu știau că se află acolo. Îi aștepta. Nimeni n-a văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înăuntru? -Amir Baian! răspunse unul din războinicii Bordjighin. Răspunsul păru să-i mulțumească pe cei care veniseră, căci strănepotul lui Gingis han avea demult reputația unui luptător destoinic și a unui conducător luminat. Cu excepția Veneției și a Moldovei, unde se ciocnise de același om, toate misiunile sale fuseseră Încununate de succes. „Amir Baian, repetă În gând Alexandru. De ținut minte acest nume. Poate că omul acela are și un chip”. Pe corabie lucrurile păreau să se Înrăutățească. Ienicerii Înconjurau echipajul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu-mi doresc să vă știu plecați nici o secundă. Erina se așeză și ea la masă, fără să spună nimic. Alexandru se ridică, luă ulciorul de vin și turnă. Apoi ridică cupa și spuse, simplu: - Pentru noi toți. Cei patru ciocniră, Înțelegând tot ce spusese fiul cel mare al căpitanului, cu doar trei cuvinte. Erau o familie, se bucurau de veștile bune și le trăiau Împreună. Începură să mânânce, când pe drumul care cobora din pădure se auzi tropot de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]