2,460 matches
-
ritmului, pauzelor, tonului și prin nuanțarea vocii în timpul vorbirii curente sau în procesul reproducerii unor fragmente dintr-un text literar cunoscut. Educarea comunicării scrise care are ca scop pregătirea copilului pentru însușirea citit-scrisului din clasa I. Pentru învățarea elementelor premergătoare cititului , în activitățile desfășurate cu preșcolarii, se va pune accent pe recunoașterea scrisului în contexte variate, pe diferite suporturi (cărți , reviste, indicatoare, nume de produse, etichete...) cât mai aproape de mediul cunoscut copilului.In perioadă 3-5 ani are loc conștientizarea trecerii de la
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă o dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva, că mai mult decât să scriu îmi place să citesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac prezentări de cărți, nu neapărat critice... „Așa mai merge“, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație,schițând parcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat, nu ca Petru, de trei ori, ci numai o dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine de rău. Nu am mințit totuși în ce privește plăcerea cititului, care o întrecea, cum o întrece și acum, pe aceea a scrisului. Întrevederea noastră cu Arghezi, dacă o pot numi astfel, a fost întreruptă de intrarea unui grup de elevi din Gorj, veniți cu profesoara lor să-l firitisească pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Iar dacă e să mai spun ceva despre mine, cred că, în ce privește revistele, sunt robul unei dependențe psihice, al unui soi de viciu, la urma urmei, contactat din vremuri foarte vechi. Căci de foarte mult timp datează împătimirea mea pentru cititul revistelor, deprinderea de-a merge la termenul sorocit să mi le cumpăr, spre a le parcurge mai întâi rapid de la prima la ultima pagină, ca să văd ce cuprind, iar apoi spre a mă afunda în citirea lor pe îndelete. Nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să scriu pentru Ramuri aceste rânduri despre rostul revistelor, să dezgrop o amintire din copilărie, dar văd că ea îmi vine sub condei vreau, nu vreau. De ce? Pentru că în îndepărtata copilărie mi-a fost ino culată patima, pasiunea „vicioasă“ pentru cititul revistelor, de care nu mai am nici o șansă să mă dezbăr. Cum s-a întâmplat? Îmi amintesc foarte bine. Aveam opt sau nouă ani când tatăl meu mi-a pus în brațe un teanc de cărți cu povești și o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a murit în 1965), Teodor Manea citea necontenit, zi și noapte, spunând cui îl întreba că era de datoria lui s-o facă: toată viața le vânduse altora cărți, dar nu prea le citise pentru că nu avusese timp. Acum avea. Cititul a fost mân gâierea ultimilor ani ai acestui om dintr-o bucată, unul dintre neștiuții devotați truditori pentru binele culturii române. Copilărie furată? Un loc comun al criticii din anii ’60 era acela privitor la copi lăria furată de război
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
al concepției sale va crește mai ales în ultimii ani ai vieții. Copilul scrie Montessori nu imită, ci absoarbe din jur ceea ce îi este necesar, asimilează ceea ce îi trebuie și transformă în propria sa substanță. Așa se însușește limba, număratul, cititul, scrisul etc. Dacă respectivul copil a avut litere în relief sau decupate, acestea îi devin treptat așa de familiare că el ajunge în mod spontan, printr-o adevărată explozie, la o cucerire nouă cititul. Se cere o singură condiție: să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
substanță. Așa se însușește limba, număratul, cititul, scrisul etc. Dacă respectivul copil a avut litere în relief sau decupate, acestea îi devin treptat așa de familiare că el ajunge în mod spontan, printr-o adevărată explozie, la o cucerire nouă cititul. Se cere o singură condiție: să se dea copilului, la 4-5 ani, litere; dacă a trecut de această vîrstă interesul său nu mai apare. Potrivit teoriei montessoriene copilul nu este format de educator, nu este modelat, ci se formează, se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
grup școlar. Prin rolul și locul ce i se acordă în procesul instruirii, expresia este un aspect educativ care se integrează spiritului "școlii active" (28). Întemeindu-se pe teoria globalismului, O. Decroly a propus o nouă metodă de învățare a cititului și scrisului, care pornește de la propoziție; o propoziție care exprimă o idee legată de activitatea imediată a copilului, o activitate care l-a interesat și emoționat. Această metodă este cunoscută sub numele de metoda ideo-vizuală sau metoda globală. Spre deosebire de metodele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cerea, dovedind că au înțeles ordinul citit. Exercițiile se repetau pînă ce se reușea izolarea unor cuvinte; cu ajutorul acestora se compuneau propoziții. La fel se învăța și scrierea; la început, elevul desena întreaga propoziție și numai treptat în urma exercițiilor de citit și scris ajungea să izoleze sunetele și literele. Decroly pretindea că cea mai mare parte a elevilor reușea să învețe scrierea în trei luni, cu 15-20 minute de exerciții zilnice, fără a fi necesară perioada exercițiilor grafice (linii drepte, linii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teorie didactică cu elemente originale, în care se acordă o specială atenție educației artistice și activităților practice. Astfel, la baza învățării scrierii se află pictura și desenul; cu acest prilej copiii se familiarizează cu armonia culorilor și își dezvoltă fantezia. Cititul se învață în strînsă legătură cu scrierea și, pînă la 9 ani, se va acționa, în special, asupra fanteziei copiilor. Predarea și învățarea muzicii și a desenului se realizează după Steiner pe baza sentimentului ritmului, care se întemeiază pe alternanța
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a țăranului român. Firesc era deci ca școala să continue activitatea copilului din familie și să-l pună în situația de a munci. Școala din primele decenii ale secolului era "școala de vorbe" care, reducînd activitatea copilului la scris și citit, îi frîna dezvoltarea. Ca și alți pedagogi de la începutul secolului XX, Mehedinți critica "școala tradițională" pentru caracterul ei intelectualist, pentru faptul că era un produs al epocii dominate de cultul rațiunii și că a promovat ea însăși acest cult. Sistemul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asupra proporțiilor reale ale analfabetismului. Cu acest prilej au ieșit în evidență multiplele valențe ale unei noi modalități de instruire și educare a adulților neștiutori de carte: alfabetizarea funcțională. Față de practicile anterioare, care se limitau să-i învețe pe analfabeți cititului și scrisul, noua experiență avea în vedere integrarea socială și economică a acestora. În acest sens, pe lîngă instruirea de bază (citit, scris, calcul), se asigura și pregătirea practică învățarea unei meserii precum și educația civică. Se creau astfel condiții pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a adulților neștiutori de carte: alfabetizarea funcțională. Față de practicile anterioare, care se limitau să-i învețe pe analfabeți cititului și scrisul, noua experiență avea în vedere integrarea socială și economică a acestora. În acest sens, pe lîngă instruirea de bază (citit, scris, calcul), se asigura și pregătirea practică învățarea unei meserii precum și educația civică. Se creau astfel condiții pentru atragerea maselor în acțiunea de alfabetizare, și pentru pregătirea forței de muncă necesare dezvoltării economice a țărilor respective. La Teheran a fost
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
alții, să-și contureze mai precis "eul". Relațiile din grupul școlar contribuie la facilitarea procesului de conciliere a inconștientului cu conștientul expresie a exigențelor sociale. La vîrsta de 6-10 ani energia libidinală este canalizată spre activități școlare. În viziunea psihanalitică, cititul, scrisul, socotitul sînt activități prin care se manifestă dorința copilului de a cunoaște, dorință mai veche, din perioada ,,complexului Oedip"; copilul dobîndește astfel sentimentul de a fi inițiat în tainele adultului. Nu este cazul să se insiste asupra acestei "aplicații
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ținut”... Este fantastică această imagine concentrată a frumoasei mentalități de la țară: tot satul a participat la bucuria lor, dar ca oaspeți de seamă au fost popa și domnu-învățător. Învățătorul simbolizează transmiterea către tineret a cunoașterii, întâi a scrisului și a cititului, apoi a istoriei neamului, a științelor despre natură, a matematicii și a fizicii, toate acestea însemnând deschiderea drumului în viață, pregătirea spre o etapă superioară a cunoașterii. Apoi „popa”, înseamnă cel care-i pregătește pe tineri și pe copii pentru
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se putea mai calm și cu detașare totală: Dragă, o să și le care singură, dus-întors. Bine că cel mic nu are patima cititului, că altfel ne am fi deplasat la autogară cu căruțul de butelie, să putem asigura transportul cărților, ș apoi al copiilor. Alteori erau intervenții „în forță” ale mamei, care copleșită de treburile casnice, îmi lua cartea din față, în speță
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de revistă, care nu e nici al savan tului și nici al gazetarului, ci al eseistului. Dar penuria de material de oarecare interes pentru cititori (marea suferință de totdeauna a revistelor românești, care, toate, se iluzionează ușor asupra interesului pentru citit al publicului nostru) avea să se simtă după primele zeci de nu mere; așa că revista, anunțată cu făgăduieli și primită cu Încre dere, ajunsese curând-curând refugiul sau azilul prea ospitalier al unei spețe de poligrafi, de scârțai scârțai pe hârtie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îi mai aud prin incintă. Deși cu oarecare teamă, m-am descurcat ceva mai bine la Vecernie, Însă tot am Încurcat unele pasaje. E destul de greu să intru În miezul tipicului, Însă și mai greu e să mă obișnuiesc cu cititul la lumânare și cu frigul care mi-a intrat În toate oasele. 7 decembrie 2012 Zi Încărcată, cu slujbe În care de multe ori am Început singur și am continuat fără părțile ce aparțineau preotului, pentru că Părintele Ioan a trebuit
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
vreo cinci exemplare tip și tot n-a dus niciunul până la capăt. Acolo unde trebuie semnătura și data scrie de fiecare dată „Spitalul nr. 9, ameliorat“. Poate că nu are la el ochelarii de scris, ci numai pe cei de citit, și atunci se explică, poate că așa e el, ameliorat grav și iarăși se explică. „Ce ești matale?“, îl întreabă vădind multă înțelegere pentru cazuri grefierul. „Poet“, răspunde acesta. „Poet, poet, asta vedem și noi, că aici doar nu vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot ce citea pe cotoarele cărților rămânea imprimat pe creier. Clăpocea nu reușea, săracul de el, să biruiască o singură pagină cu cititul, dar numele autorilor și titlurile care-i defilau de câteva ori în zi prin fața ochilor până la urmă le reținea. Nu chiar din prima citire, însă, în jumătate de an, suficient de multe ca să tresară când auzea de Lucrețiu, de Hegel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scrii deloc. Altfel nu face să te apuci de romane!“ Amanta romancierului nu-i citește cărțile, deoarece n-are timp. „Alege - îi spunea ea -, ori ne întâlnim, ori stau acasă și te citesc. Lasă, că o să am timp berechet de citit când n-o să se mai uite nimeni la mine!“ Prietenii și vecinii din cartier ai romancierului nu-i citesc cărțile. Nu că nu l-ar respecta, dar sunt întru câtva dezamăgiți de faptul că-i sunt prieteni și vecini și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fugeam de moarte. De îndată ce am fost mutat în alt salon, fără muribunzi, am fost vizitat de un ins cu picioare scurte și cu o față lungă, cabalină, care m-a întrebat, pe un ton doct, ce cărți am citit. „De citit îmi arde mie?“, i-am răspuns. „Mă refer la cărțile privind pietrele de la rinichi“, a zis el. „Trebuie să te apuci de citit și să-ți găsești singur remediul. Dacă vrei, îți aduc eu câteva manuale. O să te descurci. Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o față lungă, cabalină, care m-a întrebat, pe un ton doct, ce cărți am citit. „De citit îmi arde mie?“, i-am răspuns. „Mă refer la cărțile privind pietrele de la rinichi“, a zis el. „Trebuie să te apuci de citit și să-ți găsești singur remediul. Dacă vrei, îți aduc eu câteva manuale. O să te descurci. Ești prea tânăr ca să mori. Am decis să te salvez. Îți aduc ceaiul meu miraculos.“ Un vecin de pat, care-l cunoștea pe omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
al doilea creier mi-a comandat: „Notează ideea acum, că altfel se duce la altul!“ și nimeni nu s-a mirat că mă vede scriind. Doar la noi, chiar și la persoane care se ocupă curent cu scrisul și cu cititul, operațiunea intrigă. Dacă nu ești considerat dereglat, ești socotit snob. Uită-te la el cum se dă mare, parcă nu poate să scrie la el acasă! Recunosc că, de la un timp, procedez experimental; îmi scot carnetul și mă pun pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]