3,264 matches
-
spatele. Se potoli însă brusc, zărind pe cărarea dinspre sat un grup de ofițeri care se apropiau cu o gravitate solemnă. În frunte venea însuși comandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte și foarte roșu la obraz, bătîndu-și nervos carâmbul cizmei cu o cravașă, în vreme ce pretorul militar, un căpitan burtos, cu mustăți sure, îi explica ceva gesticulând larg cu mâna dreaptă, în care ținea o foaie de hârtie... ― Vine convoiul... Uite și generalul! șopti Bologa, clipind repede către căpitanul care se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi fermecată lumina lor, parcă... Bologa își curmă brusc vorba, căci fâșia de lumină dispăru, lăsând întunericul mai negru. Răbufniturile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rând... Cei doi ofițeri porniră prin bezna deasă, clăpăind cu cizmele în noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite după garduri de spini... Într-un târziu, mergând mereu, Klapka zise în șoaptă: ― Ce efect ciudat a avut execuția de azi asupra domnilor! Și doar au fost aduși înadins ca să se întoarcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a plecat din Italia. Mâine-poimâine trebuie să sosească. Într-o săptămână ne va lua locul și peste alte câteva zile noi vom fi în Ardeal, pe frontul... Ochii lui Bologa îl ardeau. Tăcu brusc și lăsă capul în pământ, examinîndu-și cizmele pline de noroi și tremurîndu-și nervos genunchii, în vreme ce Apostol porni de colo până colo, ca un lup în cușcă, respirând greu, cu tâmplele dogorâte. Peste două minute apoi, cu o hotărâre nouă, locotenentul se opri iarăși în fața lui Klapka: ― Domnule
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apară... Trebuie... Seara, la zece, dădu poruncile cuvenite și porni spre observatorul cel mai înaintat... Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frământat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pământul amețit de întunericul fără margini. Apostol Bologa, cu casca de fier înfundată pe cap, strâns în ulancă blăniță, cu gulerul ridicat, înainta cu băgare de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plesniturile ploii. Cunoștea drumul și terenul. De vreo trei luni, de când s-a statornicit frontul, a făcut calea aceasta de sute de ori. Intră în labirintul de șanțuri de comunicație, unde apa se aduna ca în niște canale de irigație. Cizmele cu carîmburi înalți i se scufundau până din sus de glezne în noroiul cleios. Ajunse asudat la postul de observație, ascuns chiar în prima linie de tranșee. Schimbă două vorbe cu plutonierul zgribulit și apoi îl trimise la baterie. Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
timp mirîndu-se că a fost în odaie și nu l-a văzut. Vru să-l întrebe ceva, dar pe când i se năștea în creieri întrebarea, un gând nou, poruncitor, îl sili să mormăie: ― Potrivește-mi patul, Petre, și trage-mi cizmele să mă odihnesc un ceas... numai un ceas... că peste un ceas trebuie să... Trăgîndu-i cizmele, soldatul mai zise ceva. Apostol nu înțelese nimic. Îi umbla prin minte să-i spună că e foarte ostenit și nu găsea cuvintele, ca și cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ceva, dar pe când i se năștea în creieri întrebarea, un gând nou, poruncitor, îl sili să mormăie: ― Potrivește-mi patul, Petre, și trage-mi cizmele să mă odihnesc un ceas... numai un ceas... că peste un ceas trebuie să... Trăgîndu-i cizmele, soldatul mai zise ceva. Apostol nu înțelese nimic. Îi umbla prin minte să-i spună că e foarte ostenit și nu găsea cuvintele, ca și cum n-ar mai fi avut puterea să exprime nici un gând. Pe urmă se ridică de pe scaun
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Varga mă așteaptă mereu..." Merse liniștit mai departe. Calea cobora printr-o vale seacă, strâmbă. "Nimai de n-aș întîlni vreo patrulă", își zise Apostol, fără frică, parc-ar fi vorbit de altul. Pe urmă, după câțiva pași, își auzi cizmele bocănind pe cărarea bolovănoasă, și pintenii ca un țârâit de greier. Și iar îi trecu prin minte că undeva trebuie să cotească în dreapta, spre regimentul de infanterie. Dar gândul acesta i se clătină în minte numai o secundă, ca și cum n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sus, cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și uneori cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un soldat mărunt, iar peste casca soldatului zărea silueta lui Varga, mai neagră decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor călcâiul soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile să vorbească. De altfel nici o șoaptă nu mai șoptea nimeni ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat și nici nu se va întîmpla. Numai când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
câștige Elenuca, mânca-i-aș obrăjorii ei de balcanică... Șpriț se ridică-n picioare și bagă mâna-n buzunar. Patroane, Încă un rând că fac cinste pentru ultima oară! Elenuco, hai peste ruși să-i cucerim muzical! 16.05.2009 Cizmele de cauciuc Sandu Șpriț a făcut piața - buget de austeritate, nenică, dar de mâncat trebuie să mâncăm, verdeața e la mare preț, roșiile cam scumpe! Ce dracu’, domnule, ar trebui să fie mai ieftine. Cică vin de departe. Păi dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la o vecină, În curte - zice că la spălătorie e moft și că ăia dau de ochii lumii pe ele, așa a pățit coana Mona, a luat covorul mai murdar decât l-a dus -, a cumpărat de la o tarabă și cizme de cauciuc. Pentru dame. Număr mic, culoare maro. Preț rezonabil. Intră pe poarta cârciumii, fluierând marșul din Aida, cu plasa Într-o mână și cu cizmele În cealaltă. Gore și Gicu sunt deja prezenți, au ras câte două beri și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
luat covorul mai murdar decât l-a dus -, a cumpărat de la o tarabă și cizme de cauciuc. Pentru dame. Număr mic, culoare maro. Preț rezonabil. Intră pe poarta cârciumii, fluierând marșul din Aida, cu plasa Într-o mână și cu cizmele În cealaltă. Gore și Gicu sunt deja prezenți, au ras câte două beri și vorbesc discuții. Lume puțină, căldură, muzică În surdină. Undeva se aude un cocoș, iar Gore tocmai zice că i-ar suci gâtul cu mâna lui, fiindcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe cei doi. Băieții veseli au mutre plouate. Câte corăbii vi s-au Înecat? Hai, că viața e frumoasă, uite ce vară se anunță, iar nevastă-mea vrea să spele covorul. Sticla de Tămâioasă apare pe masă. Rece. Gore vede cizmele de cauciuc și ridică sprâncenele a mirare. Sandule, observ că luași numai o pereche. De ce nu două perechi? Tu nu prestezi? După ce Înghite lacom câteva guri, Sadu clatină din cap. Gore, mă cam dor șalele, așa că sunt accidentat. Absent motivat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Apoi revine la povestea lui. Da, și așa... Udrea era În alb. Pe șantier. Avea taior pe ea, parcă s-a mai Îngrășat un pic sau o dezavantaja casca de protecție. Mă, și unde nu văd eu la ea niște cizme de cauciuc, o minune de cizme, ziceai că sunt de la magazin de lux preluate. De pe șamps elize. Maro. Că a și Întrebat-o o reporteriță de-aia fâșneață și cu gura mare de ce sunt maro. Cizmele. Și ministresa râdea șăgalnic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și așa... Udrea era În alb. Pe șantier. Avea taior pe ea, parcă s-a mai Îngrășat un pic sau o dezavantaja casca de protecție. Mă, și unde nu văd eu la ea niște cizme de cauciuc, o minune de cizme, ziceai că sunt de la magazin de lux preluate. De pe șamps elize. Maro. Că a și Întrebat-o o reporteriță de-aia fâșneață și cu gura mare de ce sunt maro. Cizmele. Și ministresa râdea șăgalnic și zicea că numai maro au
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu la ea niște cizme de cauciuc, o minune de cizme, ziceai că sunt de la magazin de lux preluate. De pe șamps elize. Maro. Că a și Întrebat-o o reporteriță de-aia fâșneață și cu gura mare de ce sunt maro. Cizmele. Și ministresa râdea șăgalnic și zicea că numai maro au avut numărul ei. Păi de, zic și eu ca prostu’, dacă nu a plecat cu ele-n poșeta vuton de-acasă?! Uite-așa se Întâmplă, bagă franțujii lu’ sarcozi maro
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
acasă?! Uite-așa se Întâmplă, bagă franțujii lu’ sarcozi maro la taior alb și la cască de protecție roșie... Gore și Gicu se uită unul la altul... Primul se scarpină În cap, meditează câteva secunde, mai trage cu ochiul la cizme și apoi nu se abține: Păi și tu tot maro le-ai luat? Pe Georgeta de ce n-ai Întrebat-o În ce taior se-mbracă atunci când o să spele covorul?! Degeaba te uiți la teve, Sandule, nimic nu pricepi... Cineva a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
n-ai Întrebat-o În ce taior se-mbracă atunci când o să spele covorul?! Degeaba te uiți la teve, Sandule, nimic nu pricepi... Cineva a dat muzica mai tare. Cântă Ioana Radu. Iauzi valea cum mai sună. Sandu Șpriț studiază atent cizmele și descoperă o crăpătură Într-una. Uite-așa o să-mi sune mie vocea lu’ Georgeta În urechi când s-o uda la picioare. Hai că mă duc să le schimb, poate iau un maro mai deschis... Le asortează Geta la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vară! Toate aiestea așezate pe un chip măiestrit cioplit de Cel de Sus. Purta o pălărie cu zagara întinsă ușor, aplecată pe o parte. Era îmbrăcat într-o cămeșă de in cum îi helgea, cu mâneca suflecată, pantalon bufant și cizme cu carâmb potrivit. Un chimir lat, ghintuit cu ținte strălucitoare, îi încingea mijlocul, iar pe umăr purta o bundă... O rămas o vreme în ușă cătând cu ochi vulturești prin han. Cine era omul și ce căta așa cu amănuntul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lungi de blană până aproape de pământ, nu se începuse campania împotriva vânatului, iar când și le-au lăsat la garderobă, pe dedesubt purtau două cârpulițe denumite pretențios fustiță și bluziță; pe deasupra ascundeau sau mai exact, își arătau picioarele băgate în cizme înalte și piepții care ieșeau din granițele obișnuite ale țării noastre, Europa actuală. Contrariile se atrag ca polii opuși ai magneților! Singura deosebire dintre ele era că una se aranjase la alt coafor și acum făceau o pereche de platinate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de animale, apoi dădu buzna în camera Ioanei. Aici, foarte surprins dădu cu ochii de doamna Angela. -Bună seara, zise Ionuț, ocolind privirea doamnei Angela care-l admira. El era puțin mai înalt decât tatăl său, purta tichie neagră și cizme de cauciuc, amintindu-i de domnul Radu Brădescu, la vremea când era de vârsta lui. Acum Ionuț avea 25 de ani, exact vârsta pe care o avea tatăl său când s-a născut el . -Ce mai face doamna Brădescu?, întrebă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe la Râpa Galbenă, merse pe linia tramvaiului. În gangul dintre strada Lăpușneanu și str. I. C. Brătianu era un șantier în care creștea o policlinică. Un om îl măsură din priviri și-l opri, îl lămuri după aceea pentru ce. După cizme, îl ghicise că era basarabean, asemeni lui. Auzindu-l, îi veni inima la loc. Dacă departe de casă, printre necunoscuți, m-a găsit un conațional, înseamnă că lumea nu-i chiar așa mare, gândi. Omul, întâlnind un copil rătăcit pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos, însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele, după ce se asigurase că nimeni nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, avu confirmarea vizuală a spuselor băiatului din tramvai, cu o zi înainte: terenul din fața școlii fusese defrișat cu 20 de ani în urmă, iar aleea de vreo 150
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
școlii fusese defrișat cu 20 de ani în urmă, iar aleea de vreo 150 de metri de la șosea până acolo, era mărginită de-o parte și de cealaltă de castani. Curios, îl întrebă pe un trecător binevoitor, amuzat de cizmele lui, legate pe după gât: - Cine lucrează atâta pământ, o fi totul al școlii, pentru ce-i nevoie de atâta teren? - Păi școala are vie, livadă, asolament pentru cultura cerealelor, cartofilor și a tuturor legumelor pentru cantină. - Și cine lucrează atâta
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de serviciu, știind că toți elevii claselor inferioare erau plecați în drumeție la prima casă memorială din România, organizată ca muzeu, Bojdeuca lui Creangă din țicău, îl conduse la cabinetul directorului. Profesorul remarcase, de cum îl văzuse pe bărbatul chel, cu cizme în picioare, că avea în mână un geamantan gol, după cât de ușor îl purta. Aflându- i numele de la elevul de serviciu, deduse că era expeditorul telegramei de săptămâna trecută. Îi strânse mâna după ce-l măsură cu privirea, îi arătă un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]