4,004 matches
-
Conform ideologiei oficiale iosefiniste, al cărei promotor era, Sonnenfels considera că, dintre formele de guvernământ analizate în cadrul istoriei statului și dreptului, doar monarhia luminată ar fi fost cea mai propice dezvoltării statului. Totodată, el milita pentru reducerea privilegiilor aristocrației și clerului, precum și pentru schimbarea prin reforme economice și educație a stării precare a țărănimii, socotită a fi segmentul de populație cel mai numeros și mai productiv al societății 101. Impresia puternică pe care o lăsau asupra auditoriului remarcabilele prelegeri ale profesorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
era Divanul și Domnia. Pedeapsa cu moartea le putea fi aplicată doar de domn. În privința clasei boierești dominante, aceasta avea ca primă instanță pe ispravnic, putând apela direct la domn. Pedeapsa capitală li se putea aplica numai cu aprobarea Porții. Clerul se judeca la Divan în fața domnului și mitropolitului țării. Șeful Administrației Bucovinei consemna totodată faptul că posturile erau onorifice, ceea ce aducea mari daune administrației, ca și aplicării corecte a justiției 57. În noile condiții, Curtea din Viena a încuviințat instituirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la solicitarea forurilor vieneze, generalul Spleny trimetea Comandamentului General al Galiției raportul său referitor la modalitatea depunerii jurământului în Bucovina. Administratorul militar al provinciei propunea ca depunerea jurământului să se facă în mod individual, de toate persoanele nobile și de clerul înalt existent în provincie, în cadrul unei ceremonii festive ce urma să se desfășoare în Cernăuți, în fața autorităților militare. Țăranii care aveau o condiție socială și culturală precară, urmau să depună un jurământ colectiv (pe sate), fie în fața unui ofițer imperial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
rurale, la o anumită dată în Cernăuți. Orașele, precum și comunitatea evreiască urmau să fie reprezentate de câte doi delegați desemnați, care să depună jurământul în numele acestora, la ceremonia din Cernăuți 77. Comandamentul Galiției a adăugat propunerea ca, pe lângă nobilii și clerul înalt din Bucovina, să depună jurământul credință, personal sau prin împuterniciți, toți cei ce aveau proprietăți în această provincie, însă locuiau în afara ei. Împărăteasa Maria Theresia, aprobând propunerile făcute, decidea ca depunerea jurământului să se facă înaintea autorităților militare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la această solemnitate, a semnat în mod festiv formularul de jurământ, alături de episcopul Dosoftei, de boierul Ilie Herescul, de starostele de Cernăuți, Imbault, de ginerele acestuia, Logotheti și de ispravnicul de Suceava, Petru Nagni. Restul membrilor stării nobiliare și al clerului înalt au semnat formularul în cancelaria Administrației militare. După depunerea actului solemn al jurământului a urmat o bogată masă sărbătorească, încheiată după miezul nopții, la care au participat 764 de persoane 84. Spre deosebire de atitudinea mult mai conservatoare a celorlalți mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Wagmuth, spre a hotărî organizarea viitoare a districtului Bucovinei 106. În discuțiile referitoare la reorganizarea Bucovinei s-au conturat mai multe probleme, concretizate în răspunsurile la cele 35 de întrebări despre organizarea constituțional-administrativă a Bucovinei, la conscrierea populației, la organizarea clerului ortodox, la înființarea de școli publice, la taxele și veniturile obținute de vistieria statului din această provincie, la înființarea unei colonii comerciale armenești în Suceava, la numărul evreilor și la posibilitatea reducerii lor, la îmbunătățirea drumurilor de comunicație cu Transilvania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
forță politică a țării, fiind împărțită în trei ranguri. Noblețea boierimii de rangul întâi era dată de vechimea neamului și, ca urmare, acesteia îi revenea privilegiul de a putea ocupa cele mai importante funcții politico-administrative ale țării. Boierii, episcopul și clerul nu plăteau decât gorștina și deseatina, având și un număr de oameni care-i slujeau, scutiți de plata oricărei contribuții. În numele stărilor privilegiate ale Bucovinei, Balș solicita recunoașterea, chiar și în cazul schimbărilor reformatoare iosefine, preconizate a fi introduse aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acțiunile perturbatoare ale mazililor și, exprimându-și loialitatea față de regimul habsburgic instituit în Bucovina, cerea chiar măsuri la adresa acestora, pentru a avea în viitor o comportare mai cuviincioasă față de regim 138. Spre deosebire de scrierile politice din Principatele Române 139, Balș consideră clerul o stare distinctă, atât datorită consistenței numărului, cât mai ales datorită importanței veniturilor și a proprietăților sale funciare, ce însumau peste jumătate din suprafața noii provincii imperiale și care se întindeau și pe teritoriul principatului Moldovei, fapt ce-i dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ales datorită importanței veniturilor și a proprietăților sale funciare, ce însumau peste jumătate din suprafața noii provincii imperiale și care se întindeau și pe teritoriul principatului Moldovei, fapt ce-i dădea putere și influență politică. În privința modului de organizare a clerului ortodox din Bucovina, el consemnează o situație existentă din perioada anterioară, moldovenească, în care episcopul de Rădăuți își exercita autoritatea numai asupra preoților ce făceau parte din dieceza sa, în timp ce mănăstirile erau subordonate direct mitropolitului de Iași, sub a cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a averii mănăstirii. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri din domeniul ecleziastic, în acord cu episcopul Dosoftei de Rădăuți și în consens cu ideile reformatoare iosefine, el propunea organizarea unei episcopii ortodoxe a Bucovinei, căreia să-i fie supus, atât clerul de rând, cât și cel monahal, existent în provincie. Conducerea episcopiei urma să-i revină bătrânului Dosoftei care, se făcuse remarcat printr-o comportare exemplară, iar acțiunile sale nu vădeau nici un interes personal 142. În opinia sa, deposedarea mănăstirilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se făcuse remarcat printr-o comportare exemplară, iar acțiunile sale nu vădeau nici un interes personal 142. În opinia sa, deposedarea mănăstirilor de moșiile lor, prin trecerea lor în proprietatea statului, propusă de Administrația militară, ar fi fost dezavantajoasă, stârnind reprobarea clerului și a populației, care ar vedea în această măsură tendința de modificare a religiei și ar fi astfel înclinată să emigreze masiv. De aceea, pentru buna administrare a bunurilor mănăstirești, propunea înființarea unui consistoriu, ca studiu ce ar înlesni mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
preoților de la sate, sugerând, în acord cu ideile iosefiniste, necesitatea îmbunătățirii situației lor, pentru a fi adevărați învățători ai poporului de rând143. În acest mod, prin luarea unor măsuri meliorative gradate, urma să se restabilească ordinea și disciplina în rândul clerului, să se refacă moravurile națiunii și să se recâștige stima poporului pentru cler. Cu toată acuitatea sentimentului apartenenței sale nobiliare, sub influența ideilor absolutismului iosefinist și a fiziocraților, Balș vădește o reală simpatie pentru starea țărănească pe care o consideră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pentru a fi adevărați învățători ai poporului de rând143. În acest mod, prin luarea unor măsuri meliorative gradate, urma să se restabilească ordinea și disciplina în rândul clerului, să se refacă moravurile națiunii și să se recâștige stima poporului pentru cler. Cu toată acuitatea sentimentului apartenenței sale nobiliare, sub influența ideilor absolutismului iosefinist și a fiziocraților, Balș vădește o reală simpatie pentru starea țărănească pe care o consideră "izvorul cel mai bogat în raport cu nevoile comune ale ființelor"144. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fie folosite veniturile mănăstirilor, precum și banii destinați mitropolitului din Iași. Din veniturile acelorași mănăstiri, ce urmau a fi reorganizate după prescriptul ordinului Sfântului Vasile, trebuia să se asigure îmbunătățirea stării materiale a preoților de la sate, precum și ridicarea condiției spirituale a clerului bucovinean, ceea ce corespundea și cu dorința episcopului de Rădăuți, Dosoftei 164. Deși ca mare boier, apărând condiția stării căreia îi aparținea, cerea păstrarea privilegiilor boierimii avute sub principiile Moldovei, iluministul Balș, privind cu o oarecare compasiune situația masei țărănești, propunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de vedere, propunerile făcute nu erau luate în discuție. Mai întâi urma ca, prin discuții purtate cu mitropolitul din Iași și cu patriarhul din Constantinopol, să fie întreprinși pașii necesari pentru punerea în practică a patentei imperiale de organizare a clerului bucovinean într-o episcopie aparte a provinciei, scoasă de sub ascultarea unui centru ecleziastic din afara monarhiei 166. Un prim rezultat în această direcție se va vedea în scurt timp când, pe 24 aprilie 1781, în urma insistențelor autorităților habsburgice, mitropolitul din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se prevadă o administrație ușoară și dreaptă, dar profitabilă pentru vistieria imperială. Proiectul urma să fie înaintat ministrului Hatzfeld, iar apoi să fie discutat în Consiliu 169. Câteva zile mai târziu, în raportul către prim-ministrul Hatzfeld, privitor la situația clerului, a celor trei categorii de boieri, a comerțului și impozitelor din Bucovina, Consiliul își însușea cea mai mare parte din propunerile făcute de Balș, referitoare la înființarea unei episcopii și a consistoriului care să administreze bunurile mănăstirilor, la întemeierea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
învecinată 170. După discutarea propunerilor făcute în cadrul Consiliului Aulic de Război, generalul Caramelli, în absența contelui Hadik, raporta împăratului Iosif al II-lea, la 15 august 1781, că în privința organizării viitoare a Bucovinei au fost adoptate propunerile privitoare la organizarea clerului și a învățământului, la verificarea dreptului de proprietate, la dotarea țăranilor cu pământ îndestulător, la fixarea atribuțiilor supușilor față de principe, la introducerea unei impuneri drepte și stabile etc. Pentru instituirea comisiei de verificare și măsurare a posesiunilor erau propuși fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
călugărilor existenți în provincie, la numărul preoților ce aparțineau diecezei episcopului de Rădăuți și a celor ce țineau de dieceza mitropolitului din Iași5. În privința bunurilor mănăstirilor, era de părere că etatizarea forțată a bunurilor bisericești putea stârni reprobarea unanimă a clerului și a populației ortodoxe, ce ar fi constituit un bun prilej de emigrare în masă a locuitorilor. De aceea, propunerea sa avea în vedere înființarea unui consistoriu, alcătuit din clerici și laici, cu menirea de a administra în bune condiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Iași În vederea sprijinirii comisiei de cercetare a proprietăților, în noiembrie 1781, lui Vasile Balș i s-a cerut să meargă în capitala Moldovei, la Iași, spre a obține de la Divan unele documente autentice de donație, cumpărare sau schimb pentru moșiile clerului, mănăstirilor, boierilor și mazililor din Bucovina 12. În același timp, urma să obțină informații dacă: "ocolul Câmpulungului Rusesc s-ar fi extins în timpuri îndepărtate destul de mult către munții Pocuției, dincolo de Kuty", din care "numai prin uzurpare, mai târziu, stăpânii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se evidenția doar faptul că, datorită caracterului său mândru și bănuitor, boierul bucovinean nu a știut să profite de întrebările ce i s-au pus la Iași și nu a putut obține un extras privitor la daniile făcute boierilor și clerului de foștii domni ai Moldovei. În realitate, credem că un astfel de extras ar fi fost foarte greu de obținut deoarece, la acea dată, Divanul Moldovei nu dispunea de actele necesare unui asemenea demers. Consiliul recomanda trimiterea unei misiuni militare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ecleziastice 25. Împăratul Iosif al II-lea a început, la nivelul Monarhiei de Habsburg, șirul reformelor ce vizau transformarea bisericii într-o biserică a statului, cu ordonanța asupra presei, din iulie 1781, prin care cenzura a fost scoasă din competența clerului, fiind încredințată unei comisii laice, în frunte cu Van Swieten, un iosefinist convins 26. Apoi, a urmat una din cele mai importante reforme în domeniul ecleziastic, anume "Patentul de toleranță", din 13 octombrie 1781. Prin acest patent, cu putere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al II-lea considera că înființarea unei episcopii provinciale ortodoxe separate, cu sediul în orașul Cernăuți, devenit capitală a provinciei, scoaterea bisericii ortodoxe de sub jurisdicția externă a mitropolitului din Iași și a patriarhului din Constantinopol, instalarea consistoriului episcopal și reglementarea clerului ortodox, constituiau temeiurile începutului tuturor ameliorărilor și reformelor care trebuiau să fie făcute în această nouă provincie 32. Episcopul de Rădăuți, Dosoftei, a primit cu mare emoție hotărârea noii stăpâniri, cerând ca să i se facă instalarea cu tot fastul cuvenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
temeiurile începutului tuturor ameliorărilor și reformelor care trebuiau să fie făcute în această nouă provincie 32. Episcopul de Rădăuți, Dosoftei, a primit cu mare emoție hotărârea noii stăpâniri, cerând ca să i se facă instalarea cu tot fastul cuvenit, în prezența clerului secular și monahal și a poporului credincios, pentru ca toată lumea să știe că în cele bisericești are să asculte numai de el. Dar, înainte de aceasta trebuia obținut consimțământul mitropolitului de la Iași, pentru desfacerea legăturilor canonice ce existau din vechime între episcopia sufragană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de episcopul Dosoftei de Radăuți și, mai ales, a intervențiilor personale ale șefului Administrației militare a Bucovinei, generalului Enzenberg 33, mitropolitul Moldovei, Gavril Callimachi, a acceptat să treacă, la 24 aprilie 1781, pe seama episcopului Dosoftei jurisdicția asupra mănăstirilor și a clerului subordonat până atunci mitropoliei 34. Câteva luni mai târziu, în iunie 1781, se comunica din Viena ordinul împăratului de a suprima legătura clerului bucovinean cu mitropolitul din Iași și de a trece toată jurisdicția asupra episcopului de Rădăuți. Vicarul mitropoliei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Callimachi, a acceptat să treacă, la 24 aprilie 1781, pe seama episcopului Dosoftei jurisdicția asupra mănăstirilor și a clerului subordonat până atunci mitropoliei 34. Câteva luni mai târziu, în iunie 1781, se comunica din Viena ordinul împăratului de a suprima legătura clerului bucovinean cu mitropolitul din Iași și de a trece toată jurisdicția asupra episcopului de Rădăuți. Vicarul mitropoliei din Iași, în caz că rămânea în district, urma să fie supravegheat îndeaproape, spre a nu întreține o corespondență dubioasă cu mitropolitul și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]