2,043 matches
-
fii tată!” „Nu merit să-i fiu tată”, pentru că n-am reușit s-o mut de la clasa I la clasa E. Nu puține, demersurile mele n-au avut succes. În loc să înțeleagă că, în viață, sînt obstacole gen madam Ciurea, de neclintit un timp, ea se uzează nervos și-mi face viața dificilă. Dacă mi-ar asculta sfatul, ar trebui ca dintr-o asemenea situație să iasă călită sufletește. Nu poți avea cîștig de cauză decît răbdînd, obținînd succese, afirmîndu-te, nu demobilizînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ignoră că acestea nu sînt de arheologie (pasiunea profesorului), ci de drept. Reproșul bătrînului dascăl („Da’ bine, fato, cărțile nu se iau la kilogram, ca vițeii... fiecare carte se deosebește de alta”...) depășește puterea ei de înțelegere și n-o clintește cîtuși de puțin în felul de a se justifica („Cinci erau, și cinci sînt... legate erau, și legate sînt... altceva nu mai știu”). Deprinderea de a judeca astfel cărțile (după copertă și cotor) o au și unii dintre verii români
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
conving că de fapt nu are nimic să-și reproșeze. Un moment e de acord cu mine, apoi o ia de la capăt cu învinovățirea! *Privesc balansul plopilor și ascult rumoarea înaltă a frunzelor lor. O clipă am sentimentul că sînt neclintit, un fel de piatră. Mă gîndesc la „Bunica” la fel ca la un personaj. Încerc să-i găsesc unitatea, gesturile semnificative, să-i reperez drama. A fost una dintre casnicele care și-au permis rare momente de independență, docilă, discretă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani, au depus în luna august 1978 cererile pentru plecarea definitivă din țară. Dar am ajuns la începutul anului 1980 și cei de la serviciul pașapoarte din str. Nicolae lorga nr. 25 nu au înțeles, se pare, că acești oameni sunt neclintiți în hotărârea pe care au luat-o, că ar trebui să li se acorde, dacă nu ca un drept al lor, măcar ca premiu, nenorocitul de pașaport pentru răbdarea pe care au avut-o până acum. Au fost, bineînțeles, chemați
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
altfel, în afara celor condamnați la protocol, dacă ar fi să glumim pe o temă gravă, și a primului secretar cu care nu s-a dat de pământ, deși se murdărise și el în afacerea cu pricina, n-a mai fost clintit nimeni. Clar? Ca și cuvântul partidului. Alte consecințe ale căsătoriei lui Nicușor cu Lady Poliana: stațiunea Sinaia, unde s-a celebrat nunta (cu dar, fără dar?, asta nu s-a aflat încă, dar cu haz în mod sigur!), a devenit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Mereu venea sau tocmai pleca de undeva. Ca și cum ar fi fost prea periculos să rămână multă vreme În același loc, sub spectrul vulnerabilității. Fragilul Sorin dovedea o inepuizabilă vitalitate. Obsesiile și omisiunile sale, insistențele și amneziile, aproximațiile și iritările nu clinteau, totuși, singurul reper stabil: literatura. Un insațiabil lector și un mare muncitor al scrisului. Ultima călătorie, În 1983, În Statele Unite l-a fascinat, dar abia aștepta să se reașeze În fața rândurilor de litere și cuvinte, cum se Întâmpla, de fapt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cutare celebritate. „Prost, e prost de tot”, bombănea. Îl Îngrețoșa ciocoismul, de oriunde venea, dinspre cei cocoțați ierarhic sau dinspre cei care nu-și ascundeau invidia față de aceștia, chiar când afișau „principii” cu totul opuse. Sub aparența sa conciliantă, rămânea neclintit În refuzul unor „impertinențe” ale pragmatismului. Despre un tânăr debutant talentat putea vorbi cu aceeași Însuflețire ca despre un nou sau vechi mare autor, tocmai descoperit; febră, nostalgie, stupoare puteau stârni cărțile În mult mai mare măsură decât orice eveniment
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a magazinelor de mirodenii, a prafului și transpirației și gării din apropiere, În mirosul murăturilor, și al plăcintelor, și al mititeilor, și al frizeriei. „Paradisul Palas” al anilor de școlar se gravase, de asemeni, durabil În memorie, timpul nu Îl clintise. Se Întâmpla, din când În când, să mă trezesc cu un telefon, În care mă chestiona, cu Dicționarul Limbii Române pe genunchi, presupun: „Cacialma, ce zici? Turcesc, cuvânt turcesc, e clar. Ca și mahala, ca și sarma, narghilea, ciulama, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
credință. Nicăieri n-am putut bănui măcar o deznădejde. Oamenii simpli din popor, țărani și muncitori, stau pe vechea lor poziție pe care i-am lăsat cu doi ani mai înainte. Nici o amenințare și nici o suferință nu i-a putut clinti din loc. Mulți au fost schingiuiți de poliție și de jandarmi, cu casa și cu avutul împrăștiat după ani de temniță sau lagăr, fără ca să le poată nimici dârzenia credinței lor. Purtau în ei instinctul sănătos al neamului, care, trecând
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Legionară nu vrea să mai declare războiu nimănui și lasă partidele să-și ducă singure lupta electorală și politică fără să sprijine pe nici unul. Palatul prin legăturile generalului Aldea a încercat deasemeni să-l influențeze pe Nicolae Petrașcu. El rămâne neclintit pe poziție, însă face totuși o afirmație, care îl va costa. îl roagă pe George Manu să transmită din partea lui, lui Aldea și Palatului că „în momentul luptei, Legiunea va fi acolo unde trebuie” fără altă precizare. Dr. Brancovici Mihail
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care nu l-au putut recepta direct, ci numai din strigătele auzite din celula lui sau din urletele gardienilor, toate completate de imaginație, care urmărea moment după moment agravarea situației acestuia. în camera lui Nea Vică era Pavel Grimalschi, legionar neclintit în credința lui și doi „reeducați”, altădată băieți bravi și ei: Dan Dumitrescu și Aristotel Gheorghiu. Această celulă se înscrie cu patru morți, din cauza urmărilor nefaste asupra caracterului și psihicului oamenilor, consecință a celor suportate la Pitești de cei trecuți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acestea impresionează idealizarea omului - conducătorului dârz și neînfricat precum și dragostea ostașului pentru Comandantul său. Tu munte! Prof. Nicolae Petrașcu de Radu Avram Tu munte Vulcan de frunte Pironit în fund de ocean Ciclon Cu umeri de granit Ai stat de neclintit împotriva vântului viclean Din Vest și Răsărit. Munte zid și poartă de cetate Unică în astă lume... Undeva...pe-un vârf de zare Numai duh și demnitate Rareori îmi spun pe nume De trei decenii zi și noapte Tot ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ajuns elev al liceului „Radu Negru” din Făgăraș, unul din liceele de elită din Ardeal, Nicolae Petrașcu dă dovadă la carte de un înverșunat sârg, tăcut dar perseverent ca și tăcerea și perseverența milenară ale românului de a nu se clinti de pe glia sa. Rezultatele excepționale nu-l înfumurează ci l călesc pentru ceea ce avea să urmeze. Ceea ce s-ar putea numi un destin activ face să fie coleg de liceu cu un alt făgărășan, Horia Sima, de care va rămâne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o poartă de est, pe care unii au reușit s-o escaladeze. Nu mai e. Vezi din ce cărămizi e făcută? Nu sunt cărămizi obișnuite, să știi. Rezistă și la tun, și la cutremur, și la viscole. Nimic nu le clintește. Paznicul luă de jos o bucată de lemn și începu s-o răzuiască. Cuțitul tăia extraordinar de bine, așa că în scurt timp lemnul se transformă în așchie. — Uită-te bine, zise el, plimbând așchia peste cărămizi. Nu există nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cola dintr-odată. După ce a întors cutia cu gura-n jos ca să se asigure că n-a mai rămas în ea nici o picătură, a apucat-o între palme și-a strivit-o fără efort. Nici un mușchi nu i s-a clintit pe față. Cutia roșie s-a transformat într-o clipă într-o simplă foiță de metal. Parcă era o pagină de ziar în bătaia vântului. — Cred că aproape oricine poate face așa ceva, zise Pitic. Eu nu pot. Matahală luă apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
când acesta este încercat de boală, tulburat de îndoieli, pândit de zavistnici. În orizontul trecerii, el se spovedește, își mărturisește, chiar dacă sibilinic, zburdălniciile tinereții, dorind iertare și înțelegere, purificare, ca orice bun creștin. Pe de altă parte, ca voievod rămâne neclintit în voința sa de a lăsa Moldova în mâini bune, așa cum fusese țara patruzeci și șapte de ani. Om și domn, Ștefan vrea ca după moarte numele să nu-i fie acoperit de hulă. El meditează la faptele sale, rememorate
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
la Pind, Timoc, Craina, Tesalia, Siberia, din Basarabia până-n cele două Americi și Australia, dar mai ales i se cere ca „în țara preschimbată-n oarbă închisoare,/ neamul să crească mai dârz și mai tare!...// Și ziduri să dureze, de neclintit,/ între noi și răsărit!” Într-un Cântec de slavă, inserat firesc printre psalmi, poetul se recunoaște urmaș al tuturor conaționalilor săi, în sângele lui sălășluiesc „tăietorul de păduri din Maramureș”, moțul „cu gând de jăratic”, bănățeanul „iute și gureș”, moldoveanul
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
s-a desăvârșit pe sine înainte de a-i modela pe alții, cel din Luminile și umbrele sufletului (1995). Portretele morale ale trăsăturilor de caracter, entități manifestate prin oameni, trasate cu detașare, cu înțelegere, dar cu un sistem de valori umane neclintit în aspirația lui spre bunătate și iubire (Demnitatea, Cinstea, Vrednicia, Cuviința, Adevărul, Dreptatea, Blândețea, Răbdarea, Încrederea, Curajul, Speranța, Bucuria versus Prostia, Mediocritatea, Prejudecățile, Intolereanța, Suferința zadarnică, Văicăreala, Superficialitatea, Nepăsarea, Vorba fără rost), relevă un înțelept din speța celor dotați cu
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
este ca, pe terenul ales, să aibă mai multe atuuri decât concurentul. În caz contrar, soluția este una singură: replierea strategică. Strategiile competitive nu decurg din analize, ci dintr-o stare de spirit aparte, În care perspicacitatea și voința de neclintit de a realiza o anumită miză induc un proces de gândire intuitiv, creativ, și unul rațional. Strategul nu respinge analiza de care nu se poate, de altfel, lipsi cu ușurință. Cu toate acestea, el nu o folosește decât pentru a
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
o străveche și, deci, verificată tradiție, și orașul de câmpie al maturității, în care cenzura morală este, de cele mai multe ori, suspendată și unde, prin urmare, orice este posibil. Când nu sunt lichele de rând, personajele par dintr-o bucată, de neclintit în decizii, nu lipsite însă de lirism și, câteodată, de ironie. A. știe să extragă semnificații grave din evenimente banale. Limbajul este de obicei frust, contribuind la obținerea culorii locale prin lexicul specific zonei. Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor
ALMAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
stoicului, atât de deosebită de umilința creștină, care își pune nădejdea în primul rând în sine însuși, în rațiunea și în voința sa, care, singur în fața "fortunei", opune loviturilor ei "scutul sufletului vitejesc", statornicia pe care nimic nu o poate clinti"85. Prin urmare, am fi tentați să spunem, dacă Inorogul este un înțelept (rămâne de văzut...), dacă el are forța necesară de a se ridica deasupra tuturor nedreptăților a căror victimă este, dacă e superior tuturor celorlalte personaje e pentru că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a reuși să penetreze cultura occidentală, care nu îi găsea nici un potențial moralizator creștin. Prea asemănător cu lupul, o fiară diabolizată, al cărei cult încă persista în practicile păgâne ce se încăpățânau să supraviețuiască, acesta nu a reușit să-i clintească deloc autoritatea. Prin urmare, șacalul reprezintă o apariție mereu exotică, dar rară, foarte rară, pentru europeanul care va descoperi Orientul ceva mai târziu. De unde provine, prin urmare, acest carnasier în opera lui Cantemir? Referirile la el sunt rare și superficiale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să fie în luptă continuă cu diferitele circumstanțe și chiar cu sine [...]. Bolintineanu nu s-a retras din lume, el a trăit între oameni și pentru oameni; și-a servit țara și omenimea; Bolintineanu a fost om și a rămas neclintit în demnitatea sa de om; a fost poet - a cântat sublimul; a fost ministru - n-a căutat să se înavuțească din spinarea țării 86. Ca să înțelegem cât de mare e diferența față de celălalt tipar al biografiei, dominat de miturile retragerii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
despre care v-am spus, iar între acestea două erau puși frații Cerbu să stea aplecați cu câte un sergent călare pe ei, iar alt sergent îi bătea cu o bâtă la cur, dar bătaie nu glumă! Nu s-au clintit din decizia lor de a nu munci sâmbăta. I-au băgat într-o cameră și tot cu bătaie i-au pus să stea cu ochii deschiși la un bec aprins de 1000 de watti. N-au renunțat! I-au scos
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
căpătării domniei. În cartea lui Constantin Mavrocordat din 1742, de întărire a dreptului Episcopiei de a-și stăpâni moșiile se zicea: „și oamenii pe care i-au apucat banii steagului pe moșiile Episcopiei să nu fie volnici nici unul a se clinti din loc". adică să rămână locului și să-și plătească banii datorați steagului domnesc. Mucarelul. Domnul Cantemir, în Descrierea Moldovei, spune că mucarelul era taxa pentru înnoirea domniei. Se aplica la fiecare 3 ani și se chema „mucarelul cel mare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]