3,254 matches
-
toate drumurile. Pe urmă și printre ei unii au slova mai frumoasă, mai rătundă, iar alții...Matale, boierule, ești unul din cei dintâi și te-i bucura mereu de grija și dragostea lor... Stau și o ascult înmărmurit, fără să clipesc măcar. Ea continuă să vorbească: Poate ai să treci și prin primejdii atunci când voievozii vor fi nevoiți să poarte lupte cu vrăjmașii porniți să ne puie grumazul în jug. Atunci domnii sunt purtați mai mult de dorința biruinței și mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
se află vară dogoritoare, nu sunt toamne cu ploi nesfârșite. Pentru el doar țara îi este mumă, doamnă și feciori...Parcă trăiește numai pentru țară. La cea mai mică primejdie din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din lăuntru nu pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
călugărul. Curios, mi-am ridicat privirea...În locul bătrânului, însă, se afla un norișor de ceață, prin care străbătea o lumină neînchipuit de puternică...Părea o rază de soare. Pe măsură ce trecea timpul, lumina se întețea, din care cauză am început să clipesc tot mai des...Ca să scap de puterea luminii care parcă mă ardea, am închis ochii... După un timp, i-am deschis cu mare băgare de seamă și...în fața mea - privindu-mă cald - ședea bătrânul călugăr...Mi s-a părut, însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că bătrânul a și vorbit, cu un zâmbet șăgalnic fâlfâindu-i pe buzele ca două frunze date în copt: „Te văd după ochi că ți-au făcut plăcere cele citite.” Aș spune minciuni dacă n-aș recunoaște, părinte. Călugărul a clipit din ochi către mine a înțelegere. Am pornit din nou la treabă. În cele din urmă, mi-a căzut în mână hrisovul din 20 februarie 1698 (7206) al lui Antioh Cantemir, prin care întărește Mănăstirii Bârnova stăpânirea asupra satului Zărnești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noaptea lângă tine și mă întrebam: „Oare nu ești bolnav?” De aceea ți-am și pregătit un ceai din buruieni pe care le știu eu că sunt de leac. Uite ceaiul îi aici pe măsuță. Îi călduț... Priveam la bătrân clipind des, pentru că nu-mi dădeam seama dacă sunt treaz sau imaginația se joacă cu mine...” Parcă eram în pragul somnului și chiar poate am adormit, dar văd că sunt treaz și tot cu bătrânul călugăr lângă mine, acum în carne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gol în traiul lui bine însăilat. Făcu câțiva pași pe bulevard, apoi cu o voltă pe călcâie, ca pe timpul când avea pinteni, se întoarse. Volta aceea era o cotitură mare în existența lui: ținând ochiul stâng aproape de tot închis, ca și cum clipea unui gând mulțumitor, Lică acum surâdea. Porni spre "Cafe de la Paix". La ora aceea va găsi acolo un băiat pe care-1 cunoscuse în timpul din urmă pe la berărie. Era un agent de bursă ce știa o mulțime de lucruri interesante despre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
suspectă. Acum ochii Noricăi, cam blegi, nu exprimau dc-ît o mare atenție către comenzile scurte ale Elenei. Vîlvoiul părului arăpesc era strâns la spate cu două ace, lăsat probabil să crească din desperare, domolit astfel în vederea confruntării cu sora ei. Clipi puțin -ubt privirea riguroasă. La un gest al Elenei spre frunte - gest vag, de altfel - își dete părul puțin la o parte de pe ochi. - Când dorești ceva, ceri să mă vezi! spuse Elena ca încheiere. 212 213 De copilă Mika-Lci
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ciocan a inimii lui Constantin Beccin...’’... Zadarnic! Când i-a simțit aproape, Beccin, preferând să moară pe pământul său străbun, și-a scos briceagul cu care curăța livada și via - mai mic ceva decât al înaintașului milenar, Decebal cât ai clipi, și-a tăiat beregata’’...’’Nu a reușit să o taie complet căci custura i- a căzut din hotărârea mâinii. Sângele a început a curge, fierbinte, roșu’’ ca stropii mari de sânge din palmele lui Iisus pe cruce când s-a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ce o să spun, nu va purta nici umbră de glumă. Da? Da. Ascult. Și el începu. Direct, vulcanic și hămesit, parcă, de viitorul pe care i-l descria. Ea - numai ochi și urechi. Parcă nici nu-i mai venea să clipească. Și-și țineau mâinile,în timpul acesta, ca între două,mici, dar puternice, menghine. La urmă, către miezul celeilalte nopți, o întrebă, ca un fel de final: de acord, cu tot ce ai auzit că am spus? De acord. Și n-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să mă joc; tu, să mă privești, și să te bucuri de bucuriile mele și ale celorlalți copii, cu care mă joc. Și, așa, cum tot mergeam, a ieșit, nu știu de pe unde, un ceva mare, amenințător, și, cât ai clipi, te-a lovit. Tare? Nu, nu tare. Da’, mai pe urmă, din mașina aia a coborât un nene, ca un taur din film, și te-a luat la pumni. Și? Tea pumnit, până ce te-a omorât. Apoi, te-a lăsat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ulița. Peste drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu Leonaș. - Azi am fost ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat ca un papagal. - Ai făcut vunzari ?! clipi des bunicul. Și ce-ai vundut ? Drept răspuns, copilul se răsfăță : - Am fost cu Dobalî, cu Hozl, ș-am fumat tobâchi. Isprăvind de traversat ulița, Zeida se opri cu dezaprobare : - Tobâchi ?! Asta de-acuma nu-i bini ! mai bini vii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
templu al afacerilor publice atât de elocvent ilustrate de autoritatea vocii ce răsuna în curte, eu veneam cu daraveli sentimentale. - Vă rog...! Când s-a întors, am simțit deasupra mea un trăsnet. Era Margareta, groasă, lată, cu priviri în care clipea oficial amabilitatea. S-a bucurat. - A, tu erai...! Poftim, dragă, doar o clipă să termin cu dumnealui... CEEA CE RĂMÂNE Ca toate târgurile, orășelul avea istoria și gloriile sale. Glorii artistice care erau considerate foarte mari și a căror evocare umplea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pînă la jumătate. „Da, domnule doctor“, Îi răspunse Juan Lucas părințelului cîntăreț, amintindu-și Dumnezeu știe cum de un negru hîtru pe care-l auzise stînd de vorbă cu un preot și care Înjura ca la ușa cortului fără măcar să clipească și pe urmă spunea: iertare, domnule doctor și bietul preot rămânea Înmărmurit. Dar preoțelului nu-i tresări nici un mușchi de pe față; poate că-i plăcea să se știe că e doctor În teologie, de altfel domnul era elegant și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paharul cu suc de grepfrut, avea poftă să se Îndepărteze nițel de larma conversațiilor. O luă pe Susan de braț și se apropiară Încet-Încet de un colț al grădinii de unde se putea zări Lima, departe, o puzderie de luminițe care clipeau ca stelele. El nu uita niciodată de Lima și o clipă mai tîrziu Începu să-i vorbească despre politică, dar de data asta ea se prefăcea că e extrem de serioasă și-l asculta cu atenție și ținea mult la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
transforme Îndată Într-o tavă de argint lucrată cu mare finețe. Stăteau de vorbă fericiți, ocrotiți de casa de cristal și zidurile ei transparente; vorbele lor se pierdeau În acordurile muzicii, În noaptea elegantă de deasupra capului, cu stelele care clipeau În depărtare, fumau și fumul se Încolăcea În jurul lor, formînd arabescuri printre razele misterioase ale reflectoarelor ascunse, beau whisky și simțeau și chiar era adevărat, că pluteau pe o insulă deasupra lumii, Înaintau Dumnezeu știe Încotro și erau fericiți, Învăluiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fumau din ce În ce mai mult. Străinul dispăruse de o bună bucată de vreme și itinerariul său bazin-trambulină era plin de mucuri fumegînde. Dar uite că-și făcu deodată apariția venind dinspre una din grădinile laterale, alergă spre trambulină, se sui cît ai clipi din ochi, zbură imitînd șuieratul unui avion În picaj și dispăru sub apă. Ce șuierat scotea! Mai mult ca sigur că era homosexual. Băieții fumau țigară după țigara și traseră cu sete fumul În piept cînd le văzură pe fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum n-avea destulă putere, ba mai mult, era de-a dreptul ostenită ca să mai prindă ziare la geamuri, era de ajuns să se așeze cu spatele la fereastră cît timp călca. Apa era aici, la un capăt al scîndurii de călcat; clipi ca să-și aducă aminte că ieri umpluse vasul, dar i se șterse totul din minte și nu-și mai amintea să-l fi umplut vreodată, clipi din nou, nu o deranja de loc faptul că rămăsese lipsită pentru totdeauna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fereastră cît timp călca. Apa era aici, la un capăt al scîndurii de călcat; clipi ca să-și aducă aminte că ieri umpluse vasul, dar i se șterse totul din minte și nu-și mai amintea să-l fi umplut vreodată, clipi din nou, nu o deranja de loc faptul că rămăsese lipsită pentru totdeauna de această fărîmă de trecut. Se Întoarse fiindcă priza era lîngă fereastră, din nou o bătu soarele În față, o orbi complet. Se aplecă pentru a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Zbură spre studioul unde se prezentase Maruja și-și anunță sosirea cu o frînă teribilă, urmată imediat de trei țignale de la primul claxon, marșul de la rîul Kwai și trei de la al doilea claxon, ti, ti, ti. Maruja apăru cît ai clipi din ochi și Înainta spre camionetă pășind cu o grație irezistibilă Se urcă zîmbitoare, Îi promiseseră o probă pe sticlă luna viitoare, numai o probă, dar tot era ceva. Bobby o felicită făcînd să răsune amîndouă claxoanele În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e ora, ăsta trebuie să fie. „Ți-l amintești pe fratele tău?“ Îl Întrebă Susan, luîndu-l de mină, În timp ce intra În holul principal. Da, sigur că și-l amintea. Cu toții și-l aminteau pe Santiago. Chiar și Carlos; cît ai clipi din ochi reușise să parcheze camioneta și dăduse fuga să vadă cum aterizează avionul cu domnișorul Santiago. Acum era aici, stînd țeapăn pe terasă lîngă ei, pronunțînd odată cu ei numele lui Santiago, pînă cînd În sfîrșit l-au văzut apărînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dragoste cu propriul meu personaj și nu cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum pri vea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochir leni, unde stu denții facultății noastre erau în prac tică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o oră, se întrebă dacă nu cumva își închipuise discuția cu ei. La sfârșitul după-amiezii, un tip la vreo cincizeci de ani, îmbrăcat cu o cămașă albastră de lucru se așeză lângă ea. Ea reuși să se întoarcă și să clipească. Nu poți scăpa, nici măcar în orașul ăsta: cineva voia s-o agațe, în sala de așteptare de la traumatologie. — Ar trebui să-ți iei un avocat, spuse bărbatul. Ea clipi din nou și clătină din cap. Lipsă de somn. — Ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se așeză lângă ea. Ea reuși să se întoarcă și să clipească. Nu poți scăpa, nici măcar în orașul ăsta: cineva voia s-o agațe, în sala de așteptare de la traumatologie. — Ar trebui să-ți iei un avocat, spuse bărbatul. Ea clipi din nou și clătină din cap. Lipsă de somn. — Ești cu băiatul care s-a răsturnat cu camionul? Am citit despre el în Telegraph. Chiar că trebuie să-ți iei un avocat. Capul ei nu se mai oprea din clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doar în glumă. Era un joc de-al nostru înainte. Îi place la nebunie. Le spune ghearele lui posterioare. Știu la ce te gândești, dar nu-i chiar așa de pervers. Marker? El nu-și mișcă deloc capul, nici nu clipi. Îi place la nebunie, spuse el, cu vocea groasă și tristă. Bonnie bătu din palme și se uită la Karin. Karin ridică din umeri. Fata se afundă în geanta ei cu franjuri, extrăgând de acolo o rezervă de lac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]