5,430 matches
-
consideră că acesta este răspunsul, probabil nu are nimic de mâncare. Și atunci, cum să fac să găsesc ceva de mâncare? întreabă el. Cerșetorul râde atât de tare, încât trecătorii se întorc să-l privească. Se lovește cu palmele de coapse și bate cu cioturile în țărână. — Îi e foame! strigă. Ăstuia îi e foame! Trecătorii râd sau zâmbesc, doar. Când se întoarce unchiul... începe Pran, dar cerșetorul râde și mai tare. Ce să fac? îl întreabă Pran direct. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Se tot trezește și adoarme la loc, încearcând să-și dea seama ce s-a întâmplat cu el, să înțeleagă cum se face că mândrul fiu al tatălui său a ajuns până aici. Ca orice băiețel, își strecoară mâna între coapse. Cel puțin, zona asta este în siguranță, deocamdată. Cât despre restul, nu se știe nimic. Dimineața, hijra îl pun la muncă. Mătură podelele, cu sariul care-i atârnă pe jos, iar jupele ce i se ridică pe spinare. Curăță tacâmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mult sau mai puțin fără probleme, în afara figurilor pe care le face dansatoarea suedeză, care dorește să fie ridicată pe spinarea animalului. În cele din urmă, animalele se pun în mișcare în șir indian, legănându-se în iarba înaltă până la coapse. Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că e frumoasă și în minte i se conturează ceva care-i produce trăiri stilizate și mărețe. Chipul îi este îmbujorat sub pălărie, din cauza efortului pe care-l face să pedaleze, iar rochia albă de bumbac i se lipește de coapse întins, destins, întins, destins. Are un chip de păpușă, oval, fin, cu trăsături delicate. O șuviță de păr blond îi acoperă un ochi. Bridgeman se oprește din mers cu ochii la ea. Elgar și ceaiul de trandafiri. Pedalează prin spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Levine, decorat în stil venețian cu ocazia asta, o atmosferă creată cu ajutorul muselinei drapate peste mobilă și boluri mari de fructe pe un dulap lateral. Levine însuși, pentru a amplifica acest efect tragic, umblă în costum, lovind cu spada în coapsele celorlalți și făcându-i să-și verse băuturile. Sub influența șampaniei și a triumfului artistic, insistă să-i sărute pe toți franțuzește pe amândoi obrajii, lăsându-le semne negre. Un tânăr cu chip de bufniță de la Balliol, strigă la Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și... mai zice FG, de parcă ar pronunța o sentință la moarte, am observat că nu-ți mai luai ochii. — Nu-mi luam ochii? — Da, de la fata aia. O spune cu toată invidia de care este capabil un bărbat, ale cărui coapse vor fi întotdeauna încorsetate în pantaloni, față de altul care are picioare libere, printre care poate să circule aerul. O pauză, și o duzină de ochi se concentrează pe cureaua îngustă de piele care ține partea de jos a vestmântului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bumbac și lână sunt îndepărtate pentru a se ajunge la pielea caldă. Mâna ei se insinuează în pantalonii lui, el îi ridică juponul până la brâu, sărutând-o fără oprire pe față, gât, urechi. Curând, Astarte se freacă de el, de coapsele lui gemând și încolăcindu-se de el. — Da, geme ea când vârful degetelor lui i se strecoară înăuntru, da, fă-mi-o, bagă-mă-n boală, iubitule! El își îngroapă fața între sânii ei și nu mai aude decât cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arcuindu-se una peste alta, umplând acele tipare, furișându-se și dublându-se pe măsură ce o mască este trecută peste fața pacientului să alunge spiritul de acolo. Una câte una, făcliile sunt așezate pe trupul lui: pe spate, pe ceafă, pe coapse, umeri și piept orientându-l, legându-l definitiv de timpul și de locul în care sunt făcute aceste semne, astfel că oriunde ar putea rătăci sau adormi, el va fi permanent în legătură cu acest moment. La atingerea făcliilor el țipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Egiptului? 9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pămîntul ziua în amiaza mare. 10. Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cîntările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci. Și voi face toate capetele pleșuve, voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu, și sfîrșitul ei va fi ca o zi amară." 11. "Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimite foamete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
-l crunt pe Diogene. Cum ca un pește este mut Și e-n poziții cam obscene, Cred nesimțitul c-a băut Nutrind speranțe ambigene! Gândea Socrate abătut ... Rondelul Perseidelor Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând... Eu către coapsele-ți splendide, Iar tu, să te măriți curând ... Te căutam cu mâini avide Și-n jarul poftelor arzând Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând ... Dar tatăl tău, un om bolând, Veni cu vorbele-i acide Și-un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
te cuprinde. lecturi universale dilema mușcătoare mă-ndeamnă spre fobie cu-atâtea paradoxuri ce lunecă pe clape precum infirme gesturi ascunse în cutie când cutezam detalii și osândeam prin ape hulpavul echilibru e-n linii de trolee cu amintiri de coapse trecând pe bulevarde și-n spate de obloane trecutul cu o cheie închide sus pe ziduri prea galbene mansarde iar dintr-o veșnicie mă mustră un supliciu magia locuiește în ceasuri nictalope dar pentru mine toamna rămâne un capriciu un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
solului care vestește pacea! Prăznuiește-ți sărbătorile, Iudo, împlinește-ți juruințele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvîrșire... $2 1. Nimicitorul pornește împotriva ta, Ninive, păzește cetățuia! Ia seama la drum! Întărește-ți coapsele! Adună-ți toată puterea!... 2. Căci Domnul așează iarăși slava lui Iacov și o face iarăși ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că l-au jefuit jefuitorii și le-au stricat butucii de vie... 3. Scuturile vitejilor săi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
Stați! Opriți-vă!... Dar nici unul nu se întoarce..." 9. Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfîrșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe! 10. Este jefuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă, și toate fețele au îngălbenit. 11. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? 12. Leul sfîșia cît îi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
ce-i nota cuvintele într-un caiet. — Sprâncene inegale, se pronunța căpetenia în timp ce trecea pe lângă noi, umeri strâmbi, mâini de muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea îngust, buze prea subțiri, pleoape umflate, degetele de la picioare butucănoase, picioare prea scurte, coapse prea grase. Acele fete au fost imediat date deoparte. După multe ore am fost conduse într-un hol cu draperii imprimate cu flori de piersic. Veni un grup de eunuci, aducând cu ei centimetre. Corpul îmi fu măsurat de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
capacitate de a îndura durerea și tortura. Nou-veniții sunt bătuți zilnic cu biciul. Înainte de a-și duce băieții la palat, părinții eunucilor cumpără trei bucăți de piele netăbăcită de vacă. Noii eunuci își înfășoară aceste piei în jurul spatelui și al coapselor pentru a acoperi zonele unde va lovi biciul. Pielea de vacă e poreclită „Budhha Cel Adevărat“. Mai târziu voi afla că pedeapsa pentru cele mai grave abateri făcute de eunuci este moartea prin sufocare. Pedeapsa e dusă la îndeplinire în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și gâtuite, notele sunau precum vântul șuierând prin câmpiile mongole. Opera începu. Actorii intrară îmbrăcați în rochii de femeie cu modele florale alb cu albastru. Muzicienii își loveau tuburile de bambus cu bețele, în timp ce actorii cântau și se loveau peste coapse. Bang! Bang! Bang! mi-am reamintit sunetul. Era neplăcut și nu puteam înțelege de ce le plăcea oamenilor. Mama îmi spusese că era un spectacol manciurian tradițional, amestecat cu elemente de operă chineză, la origine o formă de divertisment pentru oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea. La Soochow sau la Hangchow? Sunt șocată. — Iertați-mă, Majestatea Voastră, că nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă. Cum se poate să fii obosită? mârâie împăratul Hsien Feng. Ce altceva mai faci în afară de brodat? Păstrez tăcerea, dar mintea mea lucrează cu febrilitate. Răspunde la întrebarea mea! Majestatea Sa se ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un galben stins. Mă întorc spre Majestatea Sa: — La ce te uiți? mă întreabă el. Zâmbesc: — Mă întreb ce e în mintea Fiului Cerului. — O să-ți arăt ce e în mintea mea, îmi răspunde, în timp ce mâinile lui mă pipăie între coapse. Nu aici, Majestatea Voastră. Îl dau la o parte. — Nimeni nu-l opreste pe Fiul Cerului. — Cărăușii își vor da seama. — Și ce? — Se va naște un zvon și se va răspândi ca vântul. Mâine dimineață Majestatea Sa Marea Împărăteasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
FEBRUARIE Alb Nevåzutul se încrețea dinspre orizont Valuri de spumå apropiindu-se în stop-cadruri regizate de umbrele îmbråțișate gri desenând coapse mângâiate de priviri sau gânduri vânturate peste dunele håituite de ger Albinele pufoase cårau din cer cu osârdie nectar alb și înghețau în fagurele nesfârșirii de alb
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1597]
-
toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Madlen: - Bă, Ovidiule, cum iubești tu, parcă ai face pipi... Dar dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei. Am făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă mine. Împrăștia fierbințeală în jur iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra cu o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
între dînsa și mine o barieră din caiete. Sîrguincioși, reîncepeam lectura pînă cînd, în mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei și-i mîngîiam pielița fină. Îndrăzneala era suportată de Patricia numai pînă cînd îi atingeam coapsa cu genunchiul ori pînă simțea în mine valul acela arzător. Atunci iar o zbughea dincolo. Curînd, aceste mîngîieri furișe au ajuns ținta întîlnirilor noastre. Vreau să spun, caietele au devenit un pretext pentru vizite inopinate. Simțeam că Patricia împingea lucrurile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și în special în pediatrie. Doctor în medicină. Este președintele de onoare al Academiei Bârlădene, dar și membru al Academiei de științe Medicale, președintele Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. CĂTRE MARIA Macii de prin grâu culeși plânși de coapsa verde‐a undei, trăiau viața fără greș, ori speranță, a secundei. Prins de‐ un tremur boreal, 321 mă temeam să nu le piară până la mormânt pe deal horbota incendiară. Vântul întețit, în loc să mi‐ i facă și mai vii, i‐ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]