3,228 matches
-
mă zvârcolisem cu trei zile în urmă - cu miros puternic neplăcut, precum un cadavru în descompunere -, mă consultă și când vede rana cusută, ea îmi dăduse un început de cangrenă, exclamă violent: „Uite criminalii cum omoară oamenii!!! Cine ți-a cusut rana?” Pretextez că, în timp ce-mi pierdusem cunoștința, s-a întâmplat acest lucru și nu știu cine e autorul. Dă să-mi scoată cămașa pentru a primi lenjerie de corp, constată o rezistență sporită a cămășii mele și în final mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
numai de ea știut, noi rămânem ochi și urechi, o sorbim din priviri, o divinizăm, și ne îmbujoră m, iar ea, cu înțelepciunea din totdeauna, ne mângâie și ne învață cuvinte frumoase, să știm a plivi, să putem a ne coase o zdreanță, să știm a da „bună ziua”, să ne închi năm, să fim oameni... Din ghemul amintirilor ei, adesea încâlcite în ultima vreme, răsucite în gânduri, selecționează și le despletește nod cu nod, o salbă, care deșirată ne spun acel
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
bine ”servit” tehnic, ce arată bine, dar te cam plictisește. Restul e publicitate. Comisarul se-ntoarce încet. To survive, be kind fwd Independent de ce vrea să fie Supraviețuitorul (continuarea poveștii comisarului Moldovan, dovada supraviețuirii regizorului septuagenar după două intervenții chirurgicale cusute cu ață de publicitate etc.), el este de fapt un fel de reality-show în care fiecare vine cu ce are mai bun : Loredana cu vocea, Ileana Lazariuc cu corpul, Jean Constantin (Limbă) cu limbarița, iar actorul, regizorul și scenaristul Sergiu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
unui teren pe care Îl posedă, iar În ultimul timp una dintre părți a păscut vitele pe teren, pretinzând că are dreptul să facă acest lucru fiindcă terenul i-ar aparține, cauzându-i astfel pagube pe fânețe, pe care le cosea În fiecare an, iar iarba pe care o obținea o folosea ca fân pentru vitele sale ori vindea surplusul care Îi prisosea. Ocupațiunea este o cvasi formă de posesie asupra unui bun mobil care nu aparține de nimeni, iar prin
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
morbul credinței marxiste”. Marxismul ce, o dată pus în practică de aparatul brutal (deoarece nesigur!Ă ideologic românesc, care ascundea prost ura față de burghezie, biserică și țăran, deci față de întreaga tradiție veche și modernă a țării, a devenit iute o platoșă, cusută cu grosolănie, a puterii. Și a produs volume în șir în care metafora - abhorată de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în postúri dizgrațioase sau era pur și simplu sufocată de „luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Femeile sunt de acordă să ofere căprioara cea adevărată, numai dacă nănașul mai dă ceva pe deasupra. Și numai după ce acesta mai pune o foaie, două, mirele este invitat în celar, unde nerăbdătoare-l așteaptă mireasa, care-i face cadou cămașa cusută de mâna ei pe care acesta o și îmbracă. Se spune că dacă trasul cămășii peste cap se face cu ajutorul miresei atunci mirele toată viața va asculta de ce spune aceasta, de aceea unii miri sunt învățați de prieteni sau de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vară. Atât feciorii, cât și caii lor pe tot timpul ceremonialului cununiei sunt împodobiți sărbătorește, cu căciuli sau pălării cu vârste cu flori cât mai colorate pe cap, cu recăle pe care își prind în ace de siguranță sau își cos sumedenie de cârpe sau batiste frumos lucrate de fetele satului. De obicei, feciorul e ajutat să se îmbrace cât mai frumos pentru această ocazie, chiar de drăguța lui, fata lângă care stă în șezătoare, pe care o ține pe genunchi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
când în când în tindă ca să-și facă confidențe și (dece nu ? ) să se drăgălească, feriți de ochii suratelor venite și ele la șezătoare. Cu multă vreme înainte de nuntă, fetele care vor fi invitate la ospăț se întrec în a coase și a broda acele batiste pe care le va purta călărașul pe haina lui, fiecare dorind ca batista ei să fie cea mai frumoasă, cea mai apreciată de nuntașii care nu se mai satură de privit la mândrețea de feciori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
spune: - «Nu vă mirați de mine că torc azi, duminecă, mirați vă de copilul meu care se chișă în pat». În felul acesta copilul se tămăduiește. - Ciuma. Când se aude de molimă de ciumă, se adună nouă babe laolaltă și cos o ie pe care musai s-o dea gata într-o singură zi între răsăritul și asfințitul soarelui. Ia se pune pe un par la capătul satului, din partea din care se bănuie că ar putea veni ciuma. Văzând ia din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Colo josu, mai din josu Hai Ler, flori de măr (refren după fiecare rând) Din ce câmpu-i mai frumosu Este-o verde de livadă, O livadă și-o cetate Și-n cetate cine șede ? Șede Silvia d-ochi negri Și coase și chindisește Tot gulere voinicești Și prapori împărătești Și alte țesături domnești Hai Ler, flori de măr. Tot în ajun de crăciun, doi, trei băieți tot sub 14 ani, mai isteți constituie un grup care cu sprijinul părinților sau a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
portar încetă să-l mai privească cu ochi răi. La momentul serbării, m-am îngrijit să merg să-l iau de la Tre-Fontane unde își petrecea timpul în societatea unei familii de păstrori italieni și unde femeia păstorului izbutise să-i coasă o cămașă nouă de croială românească cu care să se fălească la depunerea Coroanei de Bronz”. Domnul V.A. Urechia l a luat în trăsură pe compatriotul său Badea Cârțan și împreună s-au întors la Forum unde festivitățile s
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se determină separat pentru fiecare grupă, iar pe total vom avea în care (aPNX)max reprezintă valoarea maximă a primului termen din cele n grupe de receptoare avute în vedere. În literatură se dau valorile coeficienților a, b, și cos în funcție de x - numărul de receptoare mari, pentru diferite grupe de receptoare. Evident a și b au valori subunitare. Exemple de astfel de valori sunt date și în tabelul 2.8. Determinarea puterii reactive cerute se face pe baza factorului de
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC? A CONSUMATORILOR by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/84037_a_85362]
-
săturat de incertitudini, de amânări. Cum a plecat și Gabi, existența mea aici singură a devenit și mai nu știu cum. Tata e ocupat toată ziua la școală, și de dimineață și după amiaza, mama lucrează în tăcere deplină la planificare sau coase, eu... Lectura mi e singurul prieten, scrisorile pe care i le fac lui Gabi (sora ei n.m.) și pe care le primesc de la ea și acum... bucuria de a-mi pune mărgelele. Mai fac câte o cafea, dar n are
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
folosite ca sală de bibiliotecă și cancelarie. In curtea școlii era amenajat un teren de sport și o sală de gimnastică. Tinerii care doreau să urmeze cursurile acestui gimnaziu susțineau un examen de admitere. Uniforma bleumarin și numărul de ordine cusut pe mânecă erau semne distinctive și motive de mândrie pentru elevii care frecventau Gimnaziul Teoretic de Băieți CFR. În primăvara anului 1944, în condițiile apropierii frontului, gimnaziul, la fel ca și celelalte instituții din Pașcani, a fost nevoit să se
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93486]
-
acestea din atelier nu ajungeau la intimități cu carnea. Aveau răbdare și așteptau, nefiind pentru morți decât patul lor cel din urmă, de care era nevoie ca să poată fi duși de-acolo. Tâmplarul mai avea și o mașină de cusut, cosea și pernele de moarte ce se puneau în sicrie. „Damasc alb“, spunea el, „umplut cu umbriș de rindea, ca pentru un rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
celălalt la perete ca niște garduri. Altele erau așezate pe podea la orizontală, umplute cu umbriș de rindea. De câte ori m-am dus acolo în vizită nu l-am văzut niciodată pe tâmplar lipind un nume format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stins. Primul lucru ce mi-a reținut privirea după ce m-am așezat la geam cu fața în direcția de mers a trenului a fost tocmai cămașa ei albă de noapte. Una cu bretele late de trei degete, așa cum mi-o cususe bunica în iarna când mă pregăteam să plec la oraș, ca să învăț la liceul de-acolo. Astfel, pe drumul din casa de la sat spre lumea largă, am luat cu mine în geanta de vinilin cămașa de noapte a Ingăi Wenzel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ingăi Wenzel. Îmi amintesc bine cum a fost croită și cusută, ca și de toate artificiile bunicii care-au dus la acest model: materialul era insuficient și cămașa de noapte ar fi ieșit necuviincios de scurtă dacă ar fi fost cusută la umeri. Ca să iasă mai lungă, bunica s-a gândit să-i pună bretele. Acestea au lungit cămașa cu douăzeci de centimetri. Dar umerii goi ar fi arătat la fel de necuviincios. Prin urmare, bunica a hotărât ca bretelele să aibă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
beton nu-i atât de frig ca în odaia din sat. Cât despre aspectul lor necuviincios, ba chiar de-a dreptul ordinar, e cum nu se poate mai nimerit pentru oraș. După o probă care a luat mult timp, a cusut bretelele prea înguste și s-a declarat satisfăcută, a strâns ácele, foarfecele și ața, a închis mașina de cusut cu capacul, a călcat cămașa de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dacă intenția ei a fost să mai sporească sau, totuși, să tempereze aspectul indecent al cămășii atunci când a croșetat tivul tot mai lat și mai „filigranat“. Sau poate că adăuga un rând de ochiuri după altul doar pentru că terminase de cusut cămașa, dar iarna nu se isprăvise. Trebuie să fi existat o forță de seducție căreia nu i se putea împotrivi, căci cu fiecare rând de găurele adăugat tivului de la gât, cămașa de noapte se transforma tot mai mult într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din perspectiva de azi, purtată de Inge Wenzel, ea este o cămașă rural-citadină - ca un somn hibernal într-un amărât de cătun, ademenită să ajungă, din lipsă de material și din prejudecată împotriva orășencelor, un decolteu croșetat. Orice-ar fi cusut bunica, avea totdeauna grijă să fie „comod“ la purtat. Adică de două ori mai larg decât necesar. Bineînțeles că și această cămașă de noapte prea scurtă îi ieșise atât de largă, încât am bănuiala că materialul ar fi ajuns cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un apartament de bloc socialist era numai bună de clănțănit din dinți iarna și de asudat zdravăn vara, dar nu să dormi în ea. Semăna cu o perdea dantelată fără bretele, retezată la înălțimea pulpei. Măcar că fața și spatele erau cusute sus, materialul ajunsese totuși și pentru două mânecuțe croite în formă de clopot. Cămășuța de nylon a blănarului arăta cam așa cum își închipuia Estul depravarea capitalismului. Comparată cu cămașa cu zimți de zăpadă a bunicii, efectul ei erotic era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în magazin, Inge Wenzel mai seamănă și azi cu cea mai bună prietenă a mea, care era înaltă, subțire ca un lujer și nebună după îmbrăcăminte. Când ieșea la plimbare pe corso în noua ei rochie, croitoreasa i-o și cosea pe următoarea. Această prietenă - tare dornică de plăcerile vieții și frivolă, un copil citadin - se pricepea de minune să-și rotească ochii, nu medita la sensul cuvintelor și disprețuia regimul politic din țară considerându-l drept declararea stării de faliment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Carnavalul din Veneția. Opinia critică a lui Ion îi aduce omului o chelfăneală, iar gloria cântărețului rămâne neclintită. Femeile lui I.L. Caragiale sunt dornice așadar de muzică sentimentală precum citatul menuet, romanța Portretul pe versuri de Sion, pe care Veta coase mondirul lui Chiriac, sau (Alla) Stella confindente. Această romanță de Vincenzo Robaudi (1819-1882) e cântată la pian și vocal de domnișoara Pavugadi logodnicului său Mache Preotescu în prezența cumnatului ei, Lache. Ștefan Cazimir o trece în rândul kitschului care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de vină, iar rana nu e cine știe ce adâncă. De ce să mai anunțați și poliția? Doctorul a bombănit ceva, dar până la urmă mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a dezinfectat rana, mi-a făcut câteva injecții, mi-a cusut-o cu îndemânare. După ce-a terminat doctorul, asistenta mi-a aplicat niște comprese sterile pe rană, aruncându-mi priviri bănuitoare. Mi-a pus un plasture mare și m-a încins apoi cu un bandaj elastic, roată, ca să țină pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]