17,484 matches
-
pe parcursul unui timp nedefinit? O singură dată, Într-un cimitir din Sighișoara, am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranță. Mă aflam la limita care despărțea mormintele sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează să curgă, așteptînd somnul ca pe un tren, care ne va scoate din nou la lumină. Dimineața e totdeauna mahmură, cu gura amară, cu Înțepături sub coasta dreaptă, cu greutate În stomac și În vintre. CÎnd mă ridic În picioare sînt ca un sac de cartofi răsturnat pe care Îl pui după multe eforturi din nou să stea drept. Pe urma Încep drumurile, de la baie la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub coastă, o Înțepătură, care devine tot mai persistentă. Se Înmulțesc cutiile de medicamente, cadourile de Crăciun sînt mai puține. Tiberiu s-a hotărît să nu-și mai petreacă revelionul În familie. Așteptăm Anul Nou ca „două ghebe pe-o cracă“, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și pașii soldaților tineri să ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de bere, unde trăiau vreo zece pisici maidaneze. Bineînțeles că pisicile erau peste tot pe-aici, pe terenurile virane și pe oriunde. Le găseai pe la ușile din spate ale restaurantelor așteptând mâncare sau ieșind din vreo pubelă de gunoi cu coastele întrezărindu-li-se prin blană. Mă gândeam adeseori ce viață amară pot să aibă pisicile astea și ce animale de casă drăguțe ar putea deveni dacă oamenii ar avea doar puțină grijă de ele. Tot timpul făceau pisicuțe, însă știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ureche de femeie din triburile africane cu ceva respect de sine nu ar fi purtat nici moartă acel candelabru sport, dar perlat, cu oameni de plastic atârnând de el. Baby era atât de slabă încât puteam să-i număr toate coastele prin jachetă. M-am pregătit psihic să trec prin fazele unei conversații politicoase. —Samantha! Au trecut ani! S-a aplecat și mi-a ciugulit amândoi obrajii. Candelabrele atârnau periculos de aproape de fața mea. Mi-am ținut mâna în sus, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără prea mare entuziasm. Târfa. Știa că urăsc să mi se spună Samantha. Obiectele sexuale sunt numite Samantha. De fapt arăt ca o Samantha, tocmai de aceea insist să mi se spună Sam. Nu vreau să mă împungă lumea în coaste căutându-mi valva. —Mersi. Nu-i așa că sunt demențiali? a arătat ea cu degetul înspre unul din ei, aplecând puțin capul într-o parte. îi purta cum trebuie; era înaltă și avea fața osoasă corespunzător de sofisticată, machiată excelent. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
canapea... Nu, te rog, nu. Nu canapeaua! Expresia de pe fața lui Tom era mizerabilă. Oamenii sunt întotdeauna nepoliticoși cu canapeaua mea. Nu știu de ce; e foarte ușor să te întinzi în așa fel încât să nu-ți intre arcurile în coaste. Trebuie doar să te răsucești puțin. Am început să îi explic asta lui Tom, însă am renunțat pe la jumătate. Chiar eram obosită. —OK. M-am târât pe saltea înspre capătul în care dorm. Părea o cale lungă. —Dar fără glumițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sunt de modă veche. M-am surprins zâmbind. S-a lăsat o tăcere încărcată cu tensiune electrică. Parcă vedeam scânteile albastre dintre corpurile noastre. I-am auzit respirația, o simțeam și pe a mea, îmi simțeam inima cum bate între coaste. Emoțiile de care nu scapi, oricât de bătrân sau experimentat ai fi, m-au făcut să mă simt ca o școlăriță; eram un bărbat și o femeie, singuri într-o cameră, și ne doream, iar asta era mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe cap și l-a scuturat. —Hai, deschide-i! într-un final, fără voia mea, i-am deschis. Fața lui era deasupra mea, cu părul atârnând. Era îmbrăcat cu jeanși, cu cureaua pusă la loc, dar deschisă. îi puteam vedea coastele sub pielea albă. Am clipit, acomodându-mi ochii cu lumina. —Te-ai trezit? —Mmmmuh. Sam! Trezește-te dracului când îți vorbesc! — Ce!? am bolborosit într-un final. Mi-am acoperit ochii cu mâna, ca să-i protejez de lumină, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
articulate încât cu greu păreau umane; mai degrabă mâini de extraterestru. Ca și fața, erau foarte fierbinți. Cred că ai febră, am spus. Arzi ca un cuptor. Mi-a băgat mâna sub haina și tricoul lui, printre nasturi, direct pe coaste. Aproape că-mi pârlea degetele. Nu-mi păsa. Mi-l aminteam pe Walter aruncându-se cu capul înainte prin fereastră, fără măcar să pună mâinile în față să se salveze. Și sunetul pe care îl făcuse când a atins pământul. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gramofon. Ziua, pe aici trec oameni, dar nu în pas de plimbare, ci grăbiți, așa cum se merge pe stradă, trec fără să se uite la inelul rupt și la frumoasa în tricou, fixată în perete cu un cui, bătut în coasta ei de culoarea piersicii pentru a atrage clientela. Dacă se-ntâmplă ca cineva să se așeze pe o bancă goală și plină de praf, atunci o face doar ca să-și tragă sufletul din cauza unei poveri prea mari sau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îmi era jenă de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era jenă că nimeni, absolut nimeni nu-i dădea atenție. Săltându-mă în vârful picioarelor, trăgându-mi burta și strecurându-mă într-o coastă printre măsuțele înghesuite una în alta, mă gândeam fără să vreau (dintr-o nevoie, prezentă de câtva timp, de a-mi demonstra mie însumi propria ignorantă) și nu găseam răspuns la întrebarea: ce-i aceea muzică? În celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
asta, în mijlocul codrului nu-l putea întreba nimeni dacă nu vrea să se angajeze să lucreze undeva, însă el continua să bată munții cu piciorul, căutând nici el nu știa ce. Într-o zi, după amiază târziu, era pe o coastă abruptă, într-o răritură printre copaci. Ajunsese într-o poiană de mici dimensiuni, situată pe un mic platou ascuns printre copaci. Pe trei laturi, poiana era înconjurată de o râpă îngustă și destul de adâncă, o crăpătură în stânca muntelui. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cădere, văzu lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi la deal. Încă ne aflăm mai jos de locul unde am găsit camionul. Cred că într-acolo ar fi bine să căutăm. Fără să mai aștepte vreun răspuns din partea tânărului, inspectorul porni voinicește mai departe. Se aflau pe o coastă care urca destul de lin spre vârf. Printre copaci crescuseră lăstărișuri de brădet tânăr, acum uscate, prin care era aproape imposibil să treacă. Când ajungea în dreptul lor, Cristi se oprea și privea atent printre trunchiurile subțiri, înainte de a merge mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor și fagilor cu frunzișul mai deschis la culoare. Se ridică dintr-o dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din ce în ce mai des la asta. Pe măsură ce mergea, panta devenea mai mare. Începuse să respire greu, în timp ce transpirația i se scurgea pe spinare. Apoi pădurea dispăru din jur. Se afla într-o zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare iar pereții verticali nu puteau fi coborâți. Dacă voia să-și continue drumul trebuia să meargă mai departe pe firul apei. Porni la deal urmărind albia pârâiașului. După douăzeci de minute, pădurea se termină brusc. În față se întindea coasta golașă a munte lui ce urca abrupt spre vârful ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care trebuia să ajungă înapoi la mașină. Ca să ajungă aici, îi trebuise tot atât, deci avea îndeajuns timp să coboare, mai ales că acum urma să meargă la vale. Știa cu aproximație direcția din care venise. Urcase aproape drept pe coasta muntelui și, cu excepția porțiunii când mersese de-a lungul răriturii din pădure, deplasarea sa fusese perpendiculară pe drumul forestier. În concluzie, dacă ar fi coborât pe același traseu, ar fi ajuns oricum la acesta, chiar dacă nu în același loc de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. După ceva timp îndoiala începu din nou să i se strecoare în suflet. Dacă mergea pe un drum greșit? Când se decisese să o apuce pe acolo, raționamentul său se bazase pe presupunerea că drumul forestier mergea drept pe coasta muntelui, urmărind linia de nivel. Cu două zile în urmă, în mașina poliției împreună cu Vasilică Pohoață trecuse pe acolo dar nu reținuse asemenea detalii. Atunci nu se gândise la așa ceva. Mai mult, neaflându-se la volan, nici nu-l interesase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de timp, iată că se mai aduna unul. În regulă, spuse Toma, alegem calea pe care o vrei tu. Femeia aprobă hotărârea cu o mișcare din cap și schimbă direcția. Era clar că știe drumul, se orienta perfect în pădure. Coasta muntelui devenise mai abruptă și de acum urcau pieptiș. Din loc în loc, treceau pe lângă stânci uriașe pe care trebuiau să le ocolească. Nu mai bine urmam albia pârâiașului pe lângă care am trecut mai devreme? întrebă Cristian, oprindu-se să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că un ucigaș în serie mai are un complice. Cazuistica în domeniu arăta că aceștia sunt solitari. Și apoi, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]