7,311 matches
-
operarea celorlalte”. În cadrul interacționismului, un rol important este acordat percepției subiective a variabilelor situaționale, comportamentul individului asumându-se că va rămâne coerent cross-situațional în măsura în care aceste situații filtrate cognitiv de persoană își păstrează similaritatea/constanța funcțională în calitate de stimul comportamental. Accepțiunea de coerență comportamentală cross-situațională se referă astfel la o relație intraindividuală, sistematică, între percepția subiectivă a similarității situaționale, pe de o parte, și similaritatea răspunsurilor comportamentale oferite de un subiect, pe de altă parte. Coerența comportamentală este așadar o expresie externă a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
constanța funcțională în calitate de stimul comportamental. Accepțiunea de coerență comportamentală cross-situațională se referă astfel la o relație intraindividuală, sistematică, între percepția subiectivă a similarității situaționale, pe de o parte, și similaritatea răspunsurilor comportamentale oferite de un subiect, pe de altă parte. Coerența comportamentală este așadar o expresie externă a unor legități interne, absolut subiective, care leagă într-un pattern stabil caracteristicile interne (cognitive, afective, motivaționale) de caracteristicile externe semnificative pentru deciziile și acțiunile persoanei considerate. Continuând această idee, s-a propus chiar
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
expresie externă a unor legități interne, absolut subiective, care leagă într-un pattern stabil caracteristicile interne (cognitive, afective, motivaționale) de caracteristicile externe semnificative pentru deciziile și acțiunile persoanei considerate. Continuând această idee, s-a propus chiar o formă mixtă de coerență care să surprindă concomitent patternuri statice și dinamice ale caracteristicilor de personalitate; adică acele „patternuri de schimbare care rămân consistente” (Larsen, 1989, p. 180). Această idee a fost pe deplin valorificată de reprezentanții modelului dispozițional condițional atât sub aspect practic
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
1994), cât și teoretic-conceptual (Mischel & Shoda, 1995). Totuși, chiar dacă această accepțiune, la nivel teoretic, evidențiază importanța semnificațiilor subiective în explicarea regularităților comportamentale, propunând în esență demararea unui demers interacționist, în practică, așa cum arăta Krahe (1992), „cercetarea pe scară largă a coerenței patternurilor de personalitate încă așteaptă să fie lansată” (p. 16). Specificitatea comportamentală. Chiar dacă în psihologia personalității, în perioada de debut, o normă implicită în gândirea cercetătorilor a fost aceea că personalitatea umană dispune intrinsec, prin natura organizării sale de consistență
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
consistența ei prin aspecte de specificitate” (Mischel & Peake; 1982, 1983), ea a fost adusă tot mai mult (Mischel & Shoda, 1995) - chiar de către cei care inițial se declaraseră situaționiști - spre o formulă de interacționism dinamic, confundându-se practic cu conceptul de coerență propus de acest model. 5. Forme de consistență Sarah E. Hampson (1982) arată că întotdeauna când se vorbește despre consistență comportamentală implicit se face referire la minimum două momente de timp. Pentru a evita orice neclaritate legată de forma (tipul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
orizont științific mai larg. Întrunind la superlativ aceste atribute, profesorul Mielu Zlate a proiectat o lucrare pe măsură, un tratat în cel mai deplin sens al cuvântului, în două volume, care acoperă integral cerințele completitudinii (exhaustivității), sistematizării, clarității, consistenței și coerenței. Realizarea acestui proiect este rodul unui îndelungat proces de pregătire, de reflecție critică, de interogări, de selecții și evaluări succesive, de elaborare a unor studii și lucrări pe probleme apropiate sau aparținând nemijlocit domeniului psihologiei organizaționale. O primă chestiune, de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
publice Începînd de la firul ierbii, adică de la producția istoriografică deja existentă (p. 50). CÎt privește dialogul interdisciplinar (p. 55), dezvoltarea capacității de integrare precum și de dialog și de comunicare a istoricilor În exteriorul disciplinei este crucială și este condiționată de „coerența interioară [care] este absolut necesară În demersul oricărui istoric” și de „conștientizarea publicului-țintă și a caracteristicilor tipului de comunicare ales” (pp. 74-75). O a doua serie de posibile remedii ale crizei În care se găsește scrierea istoriei la noi vizează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
evenimente, fenomene și procese istorice” (p. 72). Mai mult, „controlul de calitate al productelor istoriografice” trebuie menținut cu ajutorul unui „comitet de disciplină care să fie capabil să judece cu discernămînt diversele situații concrete și să adopte măsuri care să consolideze coerența breslei istoricilor” (p. 99). Sunt importante „instituirea și respectarea unui set minimal de reguli deontologice În interiorul profesiei” pentru „sporirea coerenței corpului profesional al istoricilor” (pp. 90-01). Autorul prevede chiar controlul „accesului În rîndurile practicanților meseriei de istoric” și Îngrădirea „inflației
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de disciplină care să fie capabil să judece cu discernămînt diversele situații concrete și să adopte măsuri care să consolideze coerența breslei istoricilor” (p. 99). Sunt importante „instituirea și respectarea unui set minimal de reguli deontologice În interiorul profesiei” pentru „sporirea coerenței corpului profesional al istoricilor” (pp. 90-01). Autorul prevede chiar controlul „accesului În rîndurile practicanților meseriei de istoric” și Îngrădirea „inflației posesorilor de diplome” (pp. 93-94). În ceea ce privește profesionalizarea disciplinei, este necesară „contracararea veritabilei politici de autoreproducere a corpului didactic din instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
argumente este neputința majorității istoricilor de a produce un rezumat al lucrărilor lor. Neputința lor e adesea ilară, pentru că ei trebuie să selecteze nu argumente, ci fapte Înșiruite mai mult sau mai puțin cauzal, dar atunci „argumentația” Își pierde din „coerență”. Argumentul ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi rezumată În cîteva cuvinte. Complex este cuvîntul-cheie care relevă insuficiența argumentativă și conceptuală a respectivului text/discurs. Un al doilea motiv este lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
viziunea autorului, Junimea și-a întemeiat critica literară pe un fundament cultural solid, pentru a putea răspunde solicitărilor momentului de criză prin care trecea cultura. Exegetul consideră că accentuarea specificității valorii artistice, insistența asupra principiilor realismului, asupra logicii artistice, a coerenței imaginii și asupra adecvării limbajului sunt principalele elemente promovate de junimism, curent care și-a dovedit eficiența și prin aplicarea consecventă a propriilor reguli. Relevă că Junimea și-a întemeiat școala critică și pe un sistem formal și este de
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
urmărește configurarea procesului poetic luând în considerare textul definitiv și variantele, cu aplecare specială asupra hermeneuticii sensului textual. Lucrarea Lumile „Luceafărului” propune o analiză semantică sui-generis (prin teoria lumilor posibile), legitimând o nouă interpretare, conform căreia liniile de forță ale coerenței de adâncime aparțin sensului și se sudează într-o complexă dualitate, atât a „personajelor” cât și a formelor, dualitate care funcționează și în comunicarea naturii profunde a Luceafărului. Astfel, opoziția Luceafăr-Hyperion configurează două lumi textuale ale omului, în care fiecare
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
viața de zi cu zi: „Un oraș nu poate fi o operă de artă... Față de complexitatea covârșitoare și de-a dreptul nesfârșită a vieții, arta este arbitrară, simbolică și simplificată. În aceasta constă valoarea și sursa propriei sale ordini și coerențe... Rezultatele unei atât de grave confuzii Între artă și viață nu sunt nici viață, nici artă. Sunt taxidermie. Aplicată la locul și momentul potrivit, aceasta poate fi un meșteșug util și decent. Cu toate acestea, este Împinsă prea departe atunci când
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a Horse: Choice and Chance in History, S.Green Press, Lexington, Mass., 1985). Foarte rar se găsește o cronică istorică care să pună accentul pe rolul Întâmplării. Însăși exercițiul elaborării descrierii unui eveniment trecut necesită adesea o ordine și o coerență necaracteristice faptelor reale. Oricine a citit În ziar despre un eveniment la care a participat direct va recunoaște acest fenomen. Să ne gândim, de asemenea, la faptul că o persoană care comite, să zicem, o crimă sau se sinucide sărind
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
minimalizante, sistematice, pe de alta, cel ironic, în care autorul se ia peste picior pe sine însuși, subminându-și textul chiar în timp ce acesta se face. De altfel, printre comilitoni I. se remarcă prin contondența cu care metatextul străpunge și fărâmițează coerența povestirii, exact atunci când ea pare că se înfiripă. În mod simptomatic, în paginile jurnalului său autorul susține că pregătește o disertație de doctorat cu tema Dislocarea povestirii prin descriere din interior. Pentru cititorul acestor proze expresia „dislocare din interior” are
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
la două mâini un roman similar celui care îi cuprinde. O amplă secțiune, intitulată Versurile celui ce povestește toate lucrurile în acest roman și având o evidentă tentă polemică, este plasată neinspirat în partea mediană a unui volum a cărui coerență rămâne în cea mai mare parte axiomatică. Discheta de demaraj (1995), având subtitlul roman/ poeme S.A., nu schimbă coordonatele definitorii ale prozei lui I. De această dată formula care ritmează și articulează textul o procură suita operațiunilor de bază presupuse
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
sine și perfect previzibil pe traseul literatură-parodie a literaturii-parodie a parodiei literaturii ș.a.m.d. Nicolae Iliescu pune în noua poetică a autenticității mai multă ironie intelectuală decât alții și o artă de a combina tehnicile epice care spulberă completamente coerența și ritmurile narațiunii clasice. Povestirea începe prin a parodia un stil epic, să zicem stilul obiectiv, impersonal, apoi trece la metoda stenografică și, când povestirea pare a-și fi găsit ritmul și stilul, prozatorul introduce fragmente dintr-un jurnal intim
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
vreunui alt sistem cu un sistem internațional. Dou) din ,,variabilele” sale par s) opereze la nivel sistemic. Ele sunt regulile esențiale și regulile de transformare. Aici, Kaplan ne atrage într-o capcan). Dac), deocamdat), consider)m regulile esențiale ca fiind coerențe, atunci, dup) asumpțiile și definițiile lui Kaplan, orice sistem dat va r)mane într-un echilibru continuu (adic) într-un echilibru stabil) atât timp cât statele respect) aceste reguliSe întâmpl) așa, deoarece Kaplan a echivalat motivația și comportamentul actorilor cu consecințele acțiunilor
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
tehnologie și a modului propriu de producție, ci și a idiomului liberal și al instituțiilor de tip occidental 8. Teoriile dezvoltării economice și, mai ales, teoria modernizării așa cum a fost ea inițial formulată nu au ajuns la un grad de coerență internă satisfăcător, printre altele, din simplul motiv al perspectivei lor eurocentrice, al „parazitării“ cu norme și criterii axiologice proprii Europei Occidentale. Comentând asupra acestui aspect, Immanuel Wallerstein 9 sublinia că toată zbaterea analitică în jurul acestei chestiuni a fost un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
retorică și mai puțin mitologică 18 a fabulei scientiste. O disciplină nu e suma tuturor afirmațiilor corecte cu privire la un subiect oarecare 19. Nu este nici măcar ansamblul a tot ceea ce poate fi acceptat cu privire la un dat anume în virtutea unui principiu de coerență și sistematizare 20. Parafrazându-l pe Foucault, recunoaștem că istoria nu e totalul adevărurilor despre trecut 21. Ca oricare altă disciplină, ea cuprinde atât adevăruri cât și erori, erori care nu sunt reziduuri sau corpuri străine ci au o eficacitate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu de originea lumii ci de experiența umană a acestei lumi46. Gândirea mitică și cea marxistă se întâlnesc în gustul pentru scheme sumare. Faptele sunt raportate la o explicație unică și globală, o anumită logică sau cel puțin o anumită coerență tinzând să se impună în desfășurarea de obicei deconcertantă a evenimentelor 47. Trecutul fiind inserat în această grilă interpretativă, viitorul nu mai este deloc un secret. p. 88. • Ibidem. • Ibidem. • Paul Veyne, op. cit., p. 55. • Ibidem, p. 114. • Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poetul imaginează o apocalipsă universală care coincide cu apocalipsa interioară. Violența imaginii (imaginea recurentă a ferăstrăului, emblematică pentru spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
analiză a realităților românești de după cel de-al doilea război mondial. Reîntoarcerea învinsului (1980), ca și Tren de noapte (1981) pun sub semnul întrebării capacitatea minimă a autorului de a construi. La nivel de pagină (sau chiar de pagini), există coerență, cursivitate; la nivel de întreg, totul apare însă dispersat, impresia de aglutinare rămânând pregnantă. În fond deghizate, și aceste ultime două romane nu sunt altceva decât povestiri și, la urma urmei, așa pot să fie citite, chiar dacă autorul le-a
GEORGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287225_a_288554]
-
valoarea. Ceea ce discut nu este reușita sau eșecul estetic al unor asemenea opere, care rămâne să depindă În continuare de harul autorului, ci posibilitatea ca o judecată de eșec să fie pusă din cauza unei neînțelegeri de paradigmă. Formulând cerințe de coerență semantică unor opere anarhetipice riscăm să le falsificăm natura și mesajul și să le condamnăm pe motive extrinseci lor. Cum funcționează așadar o astfel de operă? La un nivel de suprafață, resortul anarhetipului cred că este alergia față de schemele sau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Simona Popescu scriind despre Gelu Naum. Mihaela Ursa: Da, numai că acele latențe rămân până la urmă tot niște interpretări, un fel de rămășițe de sens. Chiar dacă ele nu devin coerente Într-un sens unic, ele păstrează destul de clar o certă coerență interioară... Ovidiu Mircean: Problema e ce se Întâmplă În momentul În care te raportezi la filmul acesta? Dacă Îl percep ca pe un peisaj cubist, să spunem, criticul care Încearcă să refacă imaginea inițială, urmărind discontinuitățile existente În cadrul filmului, fragmentele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]