2,315 matches
-
Lionel nu știe ce să creadă. Îi face semn să se așeze. — Pot să iau o felie de tort? Lionel dă din cap. Esmé își taie o felie consistentă. O mănâncă pofticioasă. — Foarte bun. Să-mi dai și mie adresa cofetăriei. Lionel continuă să tacă. — Florile astea sunt pentru mine? Îți mulțumesc, ești foarte drăguț, nu trebuia. Oricum, o să le iau, să nu se veștejească. Auzi, n ai și tu o muzică, să ne simțim bine? Ceva de pe la noi? Valurile Dunării
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Levcenco, de la parterul blocului... A murit și veselul balamuc Levcenco... a murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cafea înlocuitor de cafea, din năut, orz, arpacaș, mălai, ce-o fi. Sau un ceai, măcar un ceai. Rusesc, chinezesc, englezesc saude mușețel, de mentă, de tei, de mătrăgună, ce-o fi. Distinsul oaspete nu se ridică, enervat, părăsind falsa cofetărie, în care nici bomboane, nici prăjituri nu erau, ci doar rânduri rânduri de borcane cu gem și aceleași vechi pungi obosite cu biscuiți. Nu cere condica de reclamații, nici să vină responsabilul. Dă din cap, politicos, la fiecare informație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
relaxat, la belle époque, un dandy colonial, venit să confere, pentru câteva clipe, stil și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta? nimeni n-ar fi putut spune. Cosmopolita valijoară alături, decadenta revistă colorată în față, aștepta, ce aștepta? Ora douăsprezece, miezul zilei, ora oportună. Era în vacanță, fără gânduri, fără memorie, nimic, nimic,. In sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e, coniță, de câțiva ani numai când auzim de iarnă și ne îngrozim. Trăim ca în peșteră, coniță, luni grele de iarnă fără încălzire, fără apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dar patriotismul trebuie să-l urmăm, tocmai pentru că știm în ce lume trăim. Suntem încă tineri și dacă nu ne jertfim noi, atunci cine să o mai facă? Cei care au prins cheag și osânză?! Așa cum stăteau, aproape îmbrățișați în dreptul cofetăriei „Tryby Tromphy“, ținută de Ohaia Micigana, mezina lui Cangurașu Brandaburlea, păreau o pereche de îndrăgostiți. Una dintre multele perechi în care femeia, mai în vârstă, mătorită în zile, cu semne vădite ale trecerii anilor, se agață disperată de tânărul buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când a făcut cinzeci de ani doamna Veturia, se cutremură simțind cum alte și alte vițe cresc întruna din ea, se întind, cuprind și apartamentul de la parter al fetei doctorului Wintris, ies în stradă, inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc undeva sub pristol, dau peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ei îl consideră grozav, în parte și datorită reputației sale de băiat rău. — Ea e Daisy, zice Făt-Frumos. Lucrează la Evening Herald. — Mă bucur, dragă! i se adresează Liam, de parcă ar fi fost o prăjitură cu cremă în vitrina unei cofetării. Doamne, Lewis, unde găsești tu asemenea păsări rare! Practic, își bate joc de Daisy. Ea trebuie să se aplece pentru a-l săruta - pe tocuri are cam 1, 80- însă el nu pare jenat de faptul că e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a simțit-o în cușca pieptului, de fericire, de libertate, de ură, împotriva profesorilor, de indiferență pentru părinții care o implorau să nu se mai masturbeze, lăsând-o să-și aleagă în fiecare noapte pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Frumosul firesc. Urâtul spectaculos! mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ori pe cadranul iernii, Gustav, umplând toate cărările, straturile de zăpadă, toți copacii pădurilor și porțile caselor cu numele iubitei, din banii oferiți de starețul mănăstirii, fără să știe de ce, se îmbarcă în autobuzul cu destinația Iași. Își vându în cofetării și cârciumi (ceea ce i se păru un sacrilegiu), pentru câțiva gologani, poeziile scrise numai și numai pentru Any și numai așa putu să întâlnească, rătăcind, pe un brăilean care-l informă că Any Palade e studentă la Universitatea "Alexandru Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor desena contururi murdare pe asfaltul răpciugos, Cofetăria "Venus" de pe Strada Regală trimitea prin vitrină o pată paralelipipedică. Restaurantul "Lotca" proiecta o plasă. Casele își prelungeau umbrele punctate de ochii uriași ai ferestrelor mascate cu perdele portocalii sau roșii. O ușă deschisă în grabă zdrențuia geografia umbrelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
majoratul ei, bunul său tată care o iubea nespus, Îi aduse În dar și o felicitare pe care erau scrise aceste versuri, singurele versuri scrise de Ștefan ... „de la liceu Încoace!”, așa cum a precizat În ziua majoratului ei. Intră grăbită În cofetăria imensă și aproape goală, se așeză la o masă din cel mai Îndepărtat colț și l invită pe Victor, care se sfia cu sfiala omului de la țară ce nu prea are obiceiul de a intra În cofetării. Fata Începu imediat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Intră grăbită În cofetăria imensă și aproape goală, se așeză la o masă din cel mai Îndepărtat colț și l invită pe Victor, care se sfia cu sfiala omului de la țară ce nu prea are obiceiul de a intra În cofetării. Fata Începu imediat: Încă odată vă mulțumesc și Îmi pare rău de ... Început! Unde este? Victor care tot drumul se gândise la această Întrebare inevitabilă și care Își făcuse un anumit scenariu spuse: Este la..., este la Închisoare! Când Îi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să ia pe zi, apoi pe unguente, pe fiole și mai scrise câteva indicații medicale. Ar mai fi vrut ca fata să-i acorde ceva mai mult timp, dar aceasta Îi mulțumi, Îl sărută afectuos și plecă imediat. Ajunsă la cofetărie, Sorina Încercând să pară cât mai naturală și detașată de starea ei febrilă, spuse: Iubite, nene Popa, mă rog la mata ca la Dumnezeu, să nu uiți nimic din ce-ți spun eu, te rog să fii atent: pastilele să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene morbide numai pe gustul unei țări Înapoiate. -Oricum, Uniunea Europeană e o șmecheră fără pereche. -Exagerați! Dar șoselele, podurile, trenurile confortabile, mașinile nepoluante, turismul, interzicerea fumatului În locurile publice, de care ea are grijă, pompând sume uriașe de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lia>: aha. Și? <victor37>: cred că le fabricau gata murdare <lia>: lol. Altceva? <victor37>: e simbata <lia>: știu. Între 9 și 2PM <victor37>: între orele astea vreau să mă simt bine <victor37>: îmi amintesc de-o intimplare. Doi într-o cofetărie. La masa vecină <victor37>:el îi făcea vraja, dădea din gură... Ea, cu ochii pe pereți, în tavan, spre mine... <lia>: cunosc <victor37>: așa mi-am zis și eu. Îmi stătea în git prăjitură <victor37>: simbata între 9 și 2PM
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
iubesc <vic50>: nu vrei mult Cum trebuie să fie ca sa il iubești? <maya>: bun, înțelegător, spiritual, educat <vic50>: trebuie să ajungi să-i cunoști aceste calități <maya>: nu înțeleg ce vrei să zici <vic50>: să zicem că intri într-o cofetărie. Într-un colț e un tip căruia îi place de tine <vic50>: e posibil acest scenariu? <maya>: e posibil. Nu arăt rău că femeie, mai ales cînd port mini <vic50>: buun. Să zicem că se îndrăgostește de tine, începe să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
doctorii de atunci pe oameni era să mănânce usturoi, să bea rachiu și vin roș, iar apa s-o bea îndoită cu rom". Drept urmare, un spectacol neobișnuit li s-ar fi oferit băcăuanilor la vremea aceea: "Pe unde erau cafenele, cofetării, oteluri vedeai șezând pe bănci și pe scaune afară, cete de oameni având fiecare o sticlă de rachiu, de vin roș, de apă romuită, și mai toți erau cu chef"466. Unii medici erau împotriva izolării bolnavilor și suspecților în interiorul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
drumul ăsta de la școală la casa de pe Hauptstrasse. * — ...Ții minte când ai venit În orășelul meu pentru prima oară? Te-am așteptat la gară și ne-am plimbat pe străzi. Când ne-am așezat afară, În curtea interioară a unei cofetării de pe Hauptstrasse, tu ai fost surprins să descoperi că Înghețata e la fel de bună ca și cea din Italia și că În clădirea aceea mă născusem eu. Ți-am arătat chiar și fereastra camerei mele de altădată. Nu-mi mai aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că peste trei luni vor fi bombardamentele? — Chiar a doua zi după ce a cumpărat casa noastră, noul proprietar, un Îmbogățit de război, a Început s-o renoveze: i-a dărâmat pereții, a mutat ușile, a instalat un mobilier alb, de cofetărie, iar fosta noastră grădină a devenit o curte interioară, În care vara se mânca Înghețată. A sacrificat câțiva copaci, dar platanul din fața ferestrei mele scăpase. A avut mână bună, casa de pe Hauptstrasse a scăpat la bombardament ca prin minune, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mână bună, casa de pe Hauptstrasse a scăpat la bombardament ca prin minune, spre deosebire de cea din Bergstrasse, unde locuiam cu mama și Klara. Aici s-au spart doar geamurile și ușa a fost smulsă de suflul bombei. A rămas până azi cofetărie, chiar dacă proprietarii s-au tot schimbat... Ce altceva mai poți să faci decât să tragi spre tine bicicleta rezemată de zidul străin și să cobori Încet, ca În somn, pe Hauptstrasse, să nu te uiți nici În dreapta, nici În stânga, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu te uiți nici În dreapta, nici În stânga, să te uiți doar Înainte. Ce vezi acolo? Nimic, doar un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici roz și Înconjurat de iepurași de ciocolată, În vitrina cofetăriei care a fost casa noastră. Pentru că mai e numai o săptămână până la Paște și mai sunt doar trei săptămâni până la bombardamente. — ...Asta trebuie să fi fost la aproape un an după ce tata primise ordinul de concentrare, țin minte plicul galben-murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
numai noi trei, mamei i se făcuse rău tocmai când ieșeam pe ușă și am lăsat-o acasă... Și așa o să rămâi doar tu să vezi la fiecare Paște un ou de ciocolată imens printre iepurași de marțipan În vitrina cofetăriei instalate În fosta voastră casă, În care v-a fost atât de frig Împreună. Și poate certurile voastre din ultima vreme erau ale unor făpturi exasperate, care presimțeau c-au să moară. Că mama și Klara aveau să moară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi pe civilul postat lângă vitrina cofetăriei cu mâinile la spate, Împinge-ți mai repede bicicleta spre locul arătat, grăbește-te, grăbește... La vremea aceea, foarte puțini credeau că războiul este o aventură care se va sfârși prost pentru noi. Iar eu fusesem Învățată de mică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]