2,007 matches
-
ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce recolte cu mult mai multă eficiență. Colectivizarea a însemnat schimbări sociale dramatice, de o amploare nemaivăzută de la abolirea iobăgiei din 1861 și alienarea țărănimii față de controlul asupra pământului și a producției agricole. Colectivizarea a însemnat și o cădere dramatică a standardului de viață a numeroși țărani (dar nu a tuturor, cei mai săraci țărani au simțit o creștere a nivelului de trai). Colectivizarea a avut de înfruntat o rezistență generală și adeseori violentă
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
alienarea țărănimii față de controlul asupra pământului și a producției agricole. Colectivizarea a însemnat și o cădere dramatică a standardului de viață a numeroși țărani (dar nu a tuturor, cei mai săraci țărani au simțit o creștere a nivelului de trai). Colectivizarea a avut de înfruntat o rezistență generală și adeseori violentă a țărănimii. În primii ani de colectivizare, producția agricolă a scăzut, de fapt. Stalin a acuzat de această scădere neașteptată pe "culaci", chiaburi, care se opuneau colectivizării. De aceea, cei
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
a standardului de viață a numeroși țărani (dar nu a tuturor, cei mai săraci țărani au simțit o creștere a nivelului de trai). Colectivizarea a avut de înfruntat o rezistență generală și adeseori violentă a țărănimii. În primii ani de colectivizare, producția agricolă a scăzut, de fapt. Stalin a acuzat de această scădere neașteptată pe "culaci", chiaburi, care se opuneau colectivizării. De aceea, cei catalogați drept "culaci", "ajutoare ale culacilor" și mai târziu "foști culaci", erau unii împușcați, alții trimiși în
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
nivelului de trai). Colectivizarea a avut de înfruntat o rezistență generală și adeseori violentă a țărănimii. În primii ani de colectivizare, producția agricolă a scăzut, de fapt. Stalin a acuzat de această scădere neașteptată pe "culaci", chiaburi, care se opuneau colectivizării. De aceea, cei catalogați drept "culaci", "ajutoare ale culacilor" și mai târziu "foști culaci", erau unii împușcați, alții trimiși în Gulag - lagăre de muncă sau erau deportați în zone îndepărtate ale țării, fără a exista o regulă în această privință
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
culaci", "ajutoare ale culacilor" și mai târziu "foști culaci", erau unii împușcați, alții trimiși în Gulag - lagăre de muncă sau erau deportați în zone îndepărtate ale țării, fără a exista o regulă în această privință. Desfășurarea în două etape a colectivizării, întreruptă un timp de un an de faimosul editorial al lui Stalin "Amețiți de succes" (Pravda, 30 martie 1930), este un exemplu perfect al abilității sale de a aplica retrageri tactice. Mulți istorici sunt de acord că distrugerile provocate de
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
întreruptă un timp de un an de faimosul editorial al lui Stalin "Amețiți de succes" (Pravda, 30 martie 1930), este un exemplu perfect al abilității sale de a aplica retrageri tactice. Mulți istorici sunt de acord că distrugerile provocate de colectivizarea forțată au fost responsabile de foametea teribilă care a cauzat moartea a până la 5 milioane de oameni, între anii 1932-33, în mod special în Ucraina și în regiunea inferioară a fluviului Volga. Știința în Uniunea Sovietică era sub strictul control
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
de bătrâni, aproape 12.000 de oameni fiind trimiși în părțile estice ale Uniunii Sovietice. Hrușciov considera această politică drept una foarte eficace, și a recomandat lui Stalin adoptarea ei și în alte republici. A depus eforturi și să impună colectivizarea în Ucraina de Vest. Deși Hrușciov spera să o ducă la bun sfârșit până în 1947, lipsa de resurse și rezistența armată a partizanilor au încetinit procesul. Partizanii, dintre care mulți erau organizați în Armata Insurecțională Ucraineană, au fost treptat învinși
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
ucrainean în favoarea lui , protejatul său personal. Ultimii ani ai lui Hrușciov în Ucraina au fost în mare parte liniștiți, industria republicii revenindu-și, forțele sovietice distrugând rezistența partizanilor, iar anii 1947 și 1948 aducând recolte mai bune decât se aștepta. Colectivizarea a fost impusă în Ucraina de Vest, iar Hrușciov a implementat mai multe politici ce încurajau colectivizarea și descurajau fermele private. Acestea au produs însă și efecte nedorite: o taxă pe animalele deținute de țărani a dus la sacrificarea în
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
parte liniștiți, industria republicii revenindu-și, forțele sovietice distrugând rezistența partizanilor, iar anii 1947 și 1948 aducând recolte mai bune decât se aștepta. Colectivizarea a fost impusă în Ucraina de Vest, iar Hrușciov a implementat mai multe politici ce încurajau colectivizarea și descurajau fermele private. Acestea au produs însă și efecte nedorite: o taxă pe animalele deținute de țărani a dus la sacrificarea în masă a animalelor. În ideea de a elimina diferențele de atitudine între orașe și zona rurală și
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
sovietic de economie planificată centralizată. După moartea lui Mao în 1976 și sfârșitul Revoluției Culturale, Deng Xiaoping și noua conducere chineză au început să reformeze economia și să se îndrepte înspre o economie mixtă, orientată spre comerț, sub conducere monopartidă. Colectivizarea agricolă a fost desființată iar terenurile agricole privatizate, în timp ce comerțul exterior a devenit o nouă preocupare majoră, ducând la crearea de zone economice speciale. Ineficientele întreprinderi de stat au fost restructurate și cele neprofitabile au fost închise pe loc, rezultând
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
de loialitate au fost executate sau deportate în lagărele de muncă ale Gulagului din cele mai îndepărtate zone ale Siberiei. Stalin a fost inițiatorul industrializării forțate a unei țări care fusese, până în acel moment, în principal, o societate rurală, precum și colectivizării agriculturii ruse. În 1928, Stalin a introdus "primul plan cincinal" menit să modernizeze economia sovietică. Cele mai multe resurse economice au fost îndreptate către dezvoltarea industriei grele. Pe lângă modernizarea industriilor civile, au fost înființate numeroase întreprinderi pentru producerea armamentului și munițiilor. Într-
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
munițiilor. Într-o oarecare măsură, planul a funcționat, Uniunea Sovietică reușind să se transforme rapid dintr-o economie agrară într-o superputere industrială, totul într-un ritm neașteptat de rapid, cu prețul unor mari pierderi umane datorite foametei generate de colectivizare, a planificării riscante și a goanei după îndeplinirea cu orice preț a sarcinilor propuse, ca și a proastei politici în domeniul securității muncii. În 1936, Uniunea Sovietică se afla într-un conflict mocnit cu Germania Nazistă, sprijinind republicanii în războiul
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
cel de-al Doilea Război Mondial, odată ce Basarabia devine o parte a Uniunii Sovietice, populația în care noul regim nu avea încredere (cei dintre băștinași care fuseseră slujbași ai administrației românești, popii, Rușii albi, refugiații din URSS care fugiseră de colectivizare sau de Holodomor, așa-zișii „chiaburi” (1949, Operațiunea Sud), reprezentanții cultului Martorii lui Iehova (1951, Operațiunea Nord) a fost deportată în Kazahstan și Siberia, fie ca deținuți în Gulag, fie ca maziliți cu reședință forțată. În 1944 în Bălți au
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni, armeni și evrei. Populația rusească, ucraineană și evreiască a continuat să crească și după unirea primei Republici moldovenești (1917-1918) cu România, din pricina afluxului de refugiați care fugeau de dincolo de Nistru, pentru a scăpa de colectivizare, de marele Holodomor sau de urmărirea NKVD-ului. După unirea cu România, Bălți a fost reședința județului cu același nume. La recensământul din 1930 au fost numărate 30.570 de persoane, din care 14.229 evrei, 8.868 români, 5
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
ori în anii 1930. Totuși, industrializarea a avut costuri enorme pentru țărănime, care fusese, din punct de vedere demografic, baza națiunii ucrainene. Pentru a satisface nevoia crescândă de hrană și pentru a finanța industrializarea, Stalin a instituit o politică de colectivizare a agriculturii, statul confiscând pământurile și animalele țăranilor și comasându-le în ferme colective, aceste politici fiind aplicate cu ajutorul armatei și a poliției secrete. Cei care au opus rezistență au fost arestați și deportați. Asupra țăranilor au fost impuse cote
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
pământurile și animalele țăranilor și comasându-le în ferme colective, aceste politici fiind aplicate cu ajutorul armatei și a poliției secrete. Cei care au opus rezistență au fost arestați și deportați. Asupra țăranilor au fost impuse cote de producție din ce în ce mai mari. Colectivizarea a avut un efect devastator asupra productivității agricole. Întrucât membrii fermelor colective nu aveau dreptul de a primi din produsul muncii lor până când nu se îndeplinea planul, în Uniunea Sovietică s-a răspândit foametea. În 1932-33, milioane de oameni au
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
În România, Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949-1962 procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, prin aceea că a înglobat terenurile agricole
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
În România, Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949-1962 procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, prin aceea că a înglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă. Început întâi greoi și haotic, procesul de colectivizare a stagnat între 1953 și 1956, fiind apoi reluat
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
lor în ferme agricole administrate de stat. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, prin aceea că a înglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o fermă colectivă. Început întâi greoi și haotic, procesul de colectivizare a stagnat între 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și dus la final în 1962. Numeroși țărani, atât săraci, cât și mai înstăriți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
uneori nici cu acesta. Prin sistemul cotelor, multe gospodării agricole mari din zona rurală au fost duse la ruină, ceea ce a cauzat sărăcirea satelor românești în ansamblul lor (inclusiv a țăranilor săraci, pe care comuniștii îi sprijineau declarativ). Procesul de colectivizare a început violent în martie 1949, cu decretul 84/2 martie 1949, prin care se expropriau proprietățile mai mari de . Decretul a intrat efectiv în vigoare chiar din noaptea următoare, fiind aplicat pe loc. Proprietarii au fost luați noaptea din
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
cu țărănimea, cu ocazia colectării cotelor, nu i-a pus pe primii într-o lumină favorabilă în ochii celor din urmă, în multe locuri inclusiv țăranii săraci s-au solidarizat cu așa-numiții „chiaburi”, sprijinindu-i pe aceștia. Astfel, începutul colectivizării s-a caracterizat prin numeroase ezitări, uneori țăranii înstăriți fiind lăsați cu o mică proprietate, dar în unele cazuri chiar și țăranii mijlocași fiind deposedați de întregul avut. În unele momente, represiunea a fost deosebit de dură, dar alteori autoritățile au
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
această perioadă chiar în sânul PMR. Grupul Anei Pauker a fost îndepărtat de la conducerea partidului și a secției agrare a CC, aceștia fiind etichetați ca „deviaționiști de dreapta” și fiind făcuți responsabili de întârzierile și de abuzurile din procesul de colectivizare. Satele alese pentru prima parte a colectivizării au fost întâi satele cele mai afectate de război și de seceta ce a urmat, unde țărănimea săracă era ușor de convins de autorități să accepte soluțiile guvernului. Alte sate colectivizate în prima
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
Anei Pauker a fost îndepărtat de la conducerea partidului și a secției agrare a CC, aceștia fiind etichetați ca „deviaționiști de dreapta” și fiind făcuți responsabili de întârzierile și de abuzurile din procesul de colectivizare. Satele alese pentru prima parte a colectivizării au fost întâi satele cele mai afectate de război și de seceta ce a urmat, unde țărănimea săracă era ușor de convins de autorități să accepte soluțiile guvernului. Alte sate colectivizate în prima fază au fost cele din zone în
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
țărănimea săracă era ușor de convins de autorități să accepte soluțiile guvernului. Alte sate colectivizate în prima fază au fost cele din zone în care apăruseră mișcări de rezistență anticomunistă, cum ar fi Maramureș și Dobrogea, puterea comunistă folosind aici colectivizarea ca mijloc de represiune. În 1953, Stalin a murit iar presiunile Uniunii Sovietice asupra statelor europene ocupate privind colectivizarea au scăzut. Astfel, colectivizarea în România a stagnat între 1953 și 1955, regimul comunist lucrând doar la consolidarea Gospodăriilor Agricole Colective
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]
-
fost cele din zone în care apăruseră mișcări de rezistență anticomunistă, cum ar fi Maramureș și Dobrogea, puterea comunistă folosind aici colectivizarea ca mijloc de represiune. În 1953, Stalin a murit iar presiunile Uniunii Sovietice asupra statelor europene ocupate privind colectivizarea au scăzut. Astfel, colectivizarea în România a stagnat între 1953 și 1955, regimul comunist lucrând doar la consolidarea Gospodăriilor Agricole Colective deja existente. În 1956 guvernul comunist a reluat discursul politic și planurile pentru continuarea colectivizării. Anul 1956 a fost
Colectivizarea în România () [Corola-website/Science/317159_a_318488]