3,820 matches
-
devine activă. La rândul lor, cei doi precursori ai acetilcolinei reprezentați de colină și acetatul activ din structura complexă a acetil coenzimei A, sunt furnizați de mitocondrii în cazul acetil CoA rezultată din metabolizarea glucozei și transportul membranar în cazul colinei plasmatice. Acetilcolina sintetizată este stocată în vezicule sferice ale butonului sinaptic. Fiecare veziculă conține aproximativ 100 000 de molecule de acetilcolină. În afara compartimentului vezicular „de rezervă”, mici cantități de acetilcolină se găsesc sub formă liberă, constituind compartimentul citoplasmatic „funcțional” ușor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intracelulară a acestuia și fixarea pe membrana veziculelor, urmată de fuziunea lor cu teritoriul membranar presinaptic în vederea eliberării prin exocitoză. După eliberare, acetilcolina este rapid inactivată prin distrugere enzimatică de către acetilcolinesterază (AChE), ca urmare a scindării în acid acetic și colină. Aceasta este recaptată de către butonul sinaptic în vederea refacerii stocului necesar biosintezei locale de acetilcolină. Fiecare moleculă de enzimă inactivează 5 000 de molecule de acetilcolină. Hidroliza rapidă a acetilcolinei permite repetarea cu frecvențe mari a transmiterii sinaptice colinergice. Îndepărtarea prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanțelor anticolinesterazice. Acțiuni fizio-farmacologice. După traversarea spațiului sinaptic, acetilcolina eliberată din butonii terminali se cuplează stereospecific cu receptori colinergici din membrana postsinaptică, producând modificări de permeabilitate generatoare de manifestări electrochimice urmate de răspunsuri specifice ale celulelor-țintă. Asemănarea dintre efectele esterilor colinei pe de o parte și ale nicotinei și muscarinei pe de altă parte, l-a determinat pe Dale (1934) să atribuie acetilcolinei proprietăți colinergice de tip nicotinic și muscarinic prin intermediul receptorilor specifici celor două tipuri de acțiuni ale acesteia (fig
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trec nedigerate în fecale, apărând steatoreea. Colesterol enteraza (colesterolaza) acționează scindând colesterolul alimentar esterificat în colesterol liber și acid gras (în prezența sărurilor biliare), ca și asupra monogliceridelor conținute în micelii. Lecitinaza descompune fosfoaminolipidele în acizi grași și glicerofosfat de colină, hidrolizată uneori, la rândul ei, printr-o fosfatază. II.4.8.1. Reglarea secreției pancreatice Ca și sucul gastric, secreția pancreatică este supusă controlului nervos și umoral. În cursul reglării se disting trei faze: cefalică, gastrică și intestinală. Faza cefalică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o piață, parcă. Apoi clădirea aceea, pe marginea unui lac, unde am așteptat câteva ceasuri să plecăm spre Veracruz. Începuse să plouă. O ploaie măruntă și monotonă, care încrețea luciul nocturn al lacului, dincolo de care abia ghiceam orașul desfășurat pe coline; firește, neapărat șapte coline, nu s-ar putea altfel... Așteptând, nu știam cum să ne omorâm timpul. Într-una din săli se desfășura o reuniune internațională, ceva în domeniul apelor. Am intrat în sală și am încercat să-mi compun
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
clădirea aceea, pe marginea unui lac, unde am așteptat câteva ceasuri să plecăm spre Veracruz. Începuse să plouă. O ploaie măruntă și monotonă, care încrețea luciul nocturn al lacului, dincolo de care abia ghiceam orașul desfășurat pe coline; firește, neapărat șapte coline, nu s-ar putea altfel... Așteptând, nu știam cum să ne omorâm timpul. Într-una din săli se desfășura o reuniune internațională, ceva în domeniul apelor. Am intrat în sală și am încercat să-mi compun un interes de circumstanță
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vopsite în azuriu sau ocru, ori rămase pur și simplu la culoarea scândurilor vechi. Câte 29 un cimitir își lucea crucile de piatră în soare, aruncat pe panta unui deal, invadat de volbură și albine... Norii își proiectau umbrele pe colinele de o sută de nuanțe de verde... Dar să mă topesc cu totul în priveliștea săracă mi-era imposibil, căci din când în când, în mașină, monotonia cântecelor era întreruptă de câte un țipăt ascuțit: " Termină, bă, dracului! Termină când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
începe să beau dacă toată petrecerea nu s-ar fi ținut cinsprezece etaje deasupra Romei și deasupra noastră cerul, Aș fi plecat înainte de a duce la buze paharul pierzaniei de n-ar fi fost raza aceea de soare ivită deasupra colinelor, și-mi amintesc că nu eram singur, dar mintea mea împânzită acum de alcool nu e în stare să-mi aducă pe ecranul vizual chipul fetei încolătăcite în jurul meu, îi simt numai parfumul părului, e cu capul prăvălit pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
soarele se ridică de sub orizont sticla pe care am pus stăpânire se golește simțitor și bucata de soare își modifică dimensiunile, dilatându-se, și cu cât încerc să-mi stăpânesc direcția privirii cu atât mai mult grămăjoara de lumină de pe colină se-ngroașă căpătând proporții de nesuportat pentru ochii mei, jucând ca două bile nestatornice într-o substanță gelatinoasă, cu adevărat hârtia asta începe să-și facă efectul, îmi amintesc cum pe la miezul nopții o fată, să fi fost cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
greu în peisajul stâncos, mi-e foame, urlă stomacul meu în disperare, dar toată puterea mea de judecată s-a coborât acum în picioare și ele urlă, soarele cred că a ajuns la amiază, îmi propun să ajung sus pe colină și acolo să mă opresc puțin, să-mi trag răsuflarea, de aici din vârf, de unde m-am așezat, nu văd decât coama verde a pădurii camuflând perfect mănăstirea, nu sunt sigur de așezarea ei în întinderea verde netulburată decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pricăjite de flori și statuete religioase plasate ici și acolo pe mici ridicături de nisip. Dolphine mormăia nemulțumit că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină deosebit de înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip. — Aici. Pușlamaua mi-a zis că lângă el bannero. Am tras un șut în drapel. Un roi de insecte își luă zborul, bâzâind. Dolphine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care Gajus n-o văzuse niciodată. Mintea lui fragedă, vrăjită de evocările preceptorului grec, visase că, după o lungă călătorie peste dealuri și câmpii, avea să i se înfățișeze, asemenea unui nor alb, o imensitate de marmură întinsă pe șapte coline ondulate, pe malul unui râu de aur. Mai apoi, misterioasa lui familie - din care, practic, nu cunoștea pe nimeni - se prefăcuse într-o învălmășeală de fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea, asemenea unui cer vestitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zaleucos. Gajus privea, nemișcat, locurile ale căror nume fuseseră inventate de Homeros. Mai încolo, sub norii joși străbătuți de razele soarelui ca de niște lame, se întindeau în dezordine mai multe ziduri. Zaleucos le spuse, emoționat: — Aceea de acolo, de pe colină, este cetatea care s-a numit Troia. Pe câmpia pustie, în fața zidurilor cetății care fusese asediată timp de zece ani, păștea acum o turmă; se vedeau păstorii sprijiniți în bâte, câțiva cai sălbatici. — A fost ultimul război în care zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu părea să-i cunoască pe locuitori. Dintr-odată îl întrebă pe Germanicus: — Vrei să străbați drumul parcurs de Alexandros Macedon, după victoria de pe malul Granicus-ului? Și cum Germanicus încuviință pe dată, îi conduse la marele templu aflat în vârful colinei, unde era venerată Artemis, zeița fecioară care poartă pe cap secera lunii și strivește cu piciorul un șarpe. Pe când caii urcau lent spre templu, le povesti că, în noaptea în care s-a născut Alexandros, un nebun a dat foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi erau îngăduiți puțini ani. Căpitanul, sceptic până la a deveni obraznic, râse: — Fiecare oraș grecesc are un alt zeu. Iar Zaleucos, jignit, îl întrebă pe Gajus: — Ai vrea să vezi chipul lui Socrates? Băiatul încuviință entuziasmat, strigând. Coborâră pe coasta colinei, ajungând la o vilă frumoasă care cunoscuse, cu siguranță, vremuri mai bune. Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alte cuvinte pentru a le defini. Aproape întotdeauna aveau să piardă. Dar aveau să persevereze. Seara, Germanicus și ai săi se odihneau în porticul ce dădea spre râu, beau un vin foarte parfumat care, făcând un drum lung, venea de pe colinele din En Gedi. Muzicanți sirieni și egipteni cântau la instrumente - cu coarde, de suflat, de percuție - cu forme și timbre încă necunoscute la Roma; câteodată, un tânăr muzicant sau o fată cânta o strofă cu ritm inconstant. Gajus aștepta plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să moară îndată. Agonizând, a cerut să fie dus la regina lui - și-a dat viața în brațele ei. În iarba rară, țepoasă din jurul palatului abandonat se vedeau niște ruine. Mergeau încet și Germanicus se uita pe jos, ca pe colina Actium, fiindcă bucățile acelea de marmură erau rămășițe ale unor inscripții și statui. Ieși la iveală o mică sculptură în piatră de Siene: era zeul Thot, simbolul cunoașterii. Poate că îi ținuse tovărășie stăpânului palatului în ultimele zile. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inima. Era adevărat. — Tiberius crede că a înăbușit totul, dar se înșală, spuse cu mânie nepotolită credinciosul Creticus. M-a luat de lângă Germanicus când a vrut să-l ucidă. Nu mă va face să tac acum. În frumoasa reședință de pe colina Vaticanus, Agrippina și tovarășii lui Germanicus începură să adune obsesiv mărturii și dovezi cu privire la otrăvire. Dovezile și martorii veniră în număr mare din Syria, unde legiunile erau la un pas de revoltă. Într-o dimineață, Gajus, a cărui adolescență era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prieten de încredere... Au anunțat-o numai că băieții ei cei frumoși, rodul iubirii ei cu Agrippa, cei trei frați ai mei, au fost uciși, unul după altul. Augustus îmbătrânea; Tiberius se întorsese la Roma, închizându-se în vila de pe colina Esquilius, pe care Clinius Maecenas i-o lăsase lui Augustus, cu colecțiile de artă și grădinile ei superbe. — Își petrecea timpul citindu-i pe filosofii și istoricii greci. Se spunea că marea lui dragoste era astrologia orientală. Adusese de la Rhodos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clipă de primejdie tribunul dobândi încredere și influență și, nemairespectând treptele ierarhice, ajunse alături de împărat. Nimeni nu-și imagina însă că asupra Romei aveau să se abată ani de teroare. Ciorchinele de strugure Era o dimineață liniștită în reședința de pe colina Vaticanus; tânărul Gajus se juca cu niște pui de păun în cușca pentru păsări - o evadare din starea mentală îngrozitoare în care se aflau -, când Zaleucos îi șopti terorizat că Clutorius Priscus, un scriitor cu pană vioaie și vechi tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius va muri când va începe călătoria de întoarcere“. Tiberius, în schimb, îi închise și îi condamnă imediat pe toți cei care răspândiseră zvonul și pe care putuse să pună mâna. „Și în dimineața asta au crucificat trei oameni pe colina Esquilius; spuneau prin taverne că Tiberius o să moară dacă se întoarce la Roma.“ Însă zvonul răsuna acum într-un milion de guri - iar Drusus încheie sceptic: „Nu se putea găsi în stele o profeție mai de folos pentru puterea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil și care îi stătea alături pentru consultații zilnice. Între timp, Elius Sejanus, devenit praefectus al cohortelor, fusese vrăjit fără putință de scăpare de măreția puterii. Se născuse pe colinele sărace de lângă Volsinii, luptase din greu să se ridice, iar mintea lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De multă vreme observase că cetățenii Romei, legiunile din Germania și din Răsărit, facțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el plângea, ascunzându-și fața, îi zise râzând scurt: — Avem o speranță. Nimeni nu știe câte zile îi mai îngăduie soarta lui Tiberius... Se auzeau apele umflate ale râului. De cealaltă parte a lor, într-un palat aproape pustiu de pe colina Palatinus, în încăperile unde cu ani în urmă stătuse Augustus, își petrecea noaptea - una dintre nopțile în care dormea puțin - Maștera, femeia ce reușise să-l transforme pe Augustus cel pacific și iertător în cel mai aprig dușman al propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stătuse Augustus, își petrecea noaptea - una dintre nopțile în care dormea puțin - Maștera, femeia ce reușise să-l transforme pe Augustus cel pacific și iertător în cel mai aprig dușman al propriului său sânge. Agrippina privi, în întunericul Romei, spre colina aceea și declară că Maștera nu avea să moară lăsând-o pe ea, liberă și vie, în spatele lui Tiberius. Nu plânge, îi spuse, dar să nu-ți faci iluzii. Cu toții ne-am dus de-aici, unul după altul. Amintește-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a petrecut acolo. Cu o repetitivitate sadică, îndrăgitele case ale familiei au devenit închisori: Tiberius o surghiuni pe Agrippina în insula Pandataria, unde Augustus o închisese pe Julia, insula pierdută în Tyrrhenum de unde, în zilele senine de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi, insulele și coasta golfului Partenopeo. Nero fu exilat pe învecinata insulă Pontia, numită astăzi Ponza. Lumea povestea că Agrippina făcuse călătoria în lanțuri, cu escortă militară, însă într-o lectică închisă, pentru ca nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]