2,821 matches
-
nu mă duc în parc sau la club, ori mă plictisesc de televizor, merg prin piață și casc gura la toate. Studiez prețurile la legume și fructe, în magazinele de carne sau preparate din carne, dar rar cumpăr câte ceva. Apoi colind magazinele mai mari și supermarket-urile și fac același lucru. Aflu când se scot produse la promoție, adică așa-zisele oferte și când mă întorc acasă, mă întâlnesc cu 19 unele doamne pensionare mai în vârstă ca mine și unele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spectacole în toate stațiunile de pe litoral. În cea de a treia vacanță, am lucrat în portul Constanța ca docher, muncitor care lucrează la încărcat și descărcat marfă de pe vapoare. În vacanța a patra, am fost reporter la revista Viața studențească, colindând țara și realizând materiale pe diverse teme. Și, uite așa au trecut anii de studenție. Când a venit momentul repartizărilor, după examenul de licență, m-am prezentat să-mi iau repartiție, dar nu în ziaristică, așa cum îmi propusesem la începutul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și mai mult. Scriam prin aprilie: Găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise. Aseară, pe ploaie, cu o Gina agasată după mine, purtîndu-și masca aceea de vampă dezinvoltă pe care i-o cunosc atât de bine, am colindat barurile pline (de unde le cunoaște ea pe toate: hai la Union, hai la Capșa, hai să încercăm la Salonul spaniol...?), am așteptat jumătate de oră la Continental ca să ni se spună că nu se servește nimic fără mâncare (Gina răsturnând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gras și înalt, a trecut peste suta de kilograme. Pielea gâtului îi atârnă moale, fleșcăită, dar obrajii îi sunt cărnoși, aproape rumeni și, pe ei, barba nerasă de câteva zile crește țepoasă și albă. — ...al dracului obicei mai ai să colinzi... Toată viața ți-a picat mucu pe la ușile altora... — Eeee-tee... răspunde ea. Nici nu se uită la el. Gata să plece, înfofolită cu toate câte și le-a pus, umblă de colo până colo prin sală, mută din loc troacele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni în ea și nici n-o închiriază. Ditamai căsoiu pustiu, și camera băiatului o ține Ivona ca p-un cavou, cu poze colorate trimise de el de pe unde-a umblat. Și ce-i încălzește pe ei că băiatu lor colindă țările toate, pe ei ce-i încălzește ? L-a văzut Ivona acu un an, când i-a dat drumu de s-a dus la el, vara asta l-a văzut și bărba-su, și cu asta basta. Tudor n-are voie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
piatra la vremea asta, n-are cum s-o tragă. Da simte că nu mai poate dacă nu stă oleacă jos, o doare și picioarele, o înjunghie și-i vine și-un leșin de la lingurea, e nămiaza mare, a tot colindat și mai nimica n-a băgat în gură. Poate totuși c-apare Ivona, călăreața dracului ! Călăreață a mai făcut-o mă-sa... Ce femeie ș asta, să nu-i placă să șază la casa ei, să-și vază ca altele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ați înțelege... Mie însă bietul Romanescu mi-a spus, pentru că știa prin ce-am trecut, mi-a spus și ce teamă a trăit până să-l aresteze... Erau mulți care de frică nici acasă nu mai dormeau, rătăceau pe străzi, colindau orașul, dispăreau prin țară. Țin minte un bătrân care de dimineață de la cinci tot stătea la cozile de la gheață, din mijlocul cozii nu te prea ridicau, și-atunci bătrânul a stat zile întregi la cozi. Când îi vedea că se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arestat pe Lulu, la câteva luni doar, au denunțat-o și pe Margot, a început procesul ei... Pe Ivona o dăduseră afară de la facultate, Școala Italiană, unde mai avusese ore, se desființase și n-o angaja nicăieri ; pentru câteva lecții, colinda toată ziua orașul, trei lei pe oră, nu meritau nici pingelele. Și-atunci am deschis pensiune, ca să pot să stau și cu Tudor, acasă. Și cred că n-aș fi rezistat la toate încercările prin care am trecut, dacă n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fire afectuoasă... Tandră... Cu cei care nu mai sunt în țară a păstrat legătura. Are corespondență cu fiecare, mi-a arătat scrisori, teancuri de foto grafii colorate ! Știa despre fiecare ce face, unde e. Cu mașinuța cumpărată din economii, a colindat cu nevestica lui toată Europa. La ultimele călătorii luaseră cu ei un nepot, pentru că, totuși, aveau de-acum o vârstă ! Atunci când îl întâlnisem eu trecuse de șaptezeci, asta ca să-ți dai seama ce absurdă e gelozia lui Puiu ! De la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Iisus Hristos vărsat pentru omenire. Am decis sa ii însoțesc pe cei tineri în drumul lor spre Biserică. Se pornește din ”capul satului” .Unul dintre băieți cu o lumânare sfințită în vinerea Paștelui, cheamă pe următorul și tot așa colinda satul până ce se adună toți. În fața Bisericii își fac cruce și pășesc cu dreptul spre brațele Domnului. Ei rămân în curte, bătrânii ies și ei afară și urmează preotul care așteaptă să se facă 12 fix. Cand momentul mult așteptat
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
doar o atmosferă vag parfumată, netulburată de fantomele persoanelor individuale. Totuși, în această noapte, persoanele individuale o împresurau, și Alex nu izbutea să atingă acea stare de detașare, necesară singurătății ei. În timp ce mergea, pentru că întotdeauna, în aceste tainice vizite nocturne, colinda prin toată casa, începu să se gândească la George. Se întreba dacă George va veni la ea să-i vorbească, așa cum făcea uneori. Zi de zi simțea imperceptibila mișcare a ceva ce-l separa pe George de ea. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și la vizitarea monumentelor celor mai cunoscute. Hattie vorbea franceza, germana și italiana. Pearl desigur nu învățase la școală nici o limbă străină și nici măcar gramatica. Un timp, încercă zadarnic să învețe singură franceza, în taină. Dar renunță, cu regret. Când colindau prin orașe, Pearl era muncită de o singură teamă: nu cumva să i se întâmple ceva lui Hattie. Odată, la Roma, o pierduse și petrecuse o jumătate de oră cumplită. Și când plecau în Statele Unite călătoreau. Uneori, John Robert venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
magazin mare din Ennistone. Nu, când spun aici, mă gândesc la această casă. Vreau să stau aici, înăuntru și să mă ascund. Sunt atât de fericită aici, cu tine. Haide să nu ne amestecăm cu alte persoane și să nu colindăm orașul. — Hattie, iubita mea, nu trebuie să te ascunzi. Nu-i bine pentru tine. Acum că ai terminat școala... Ah, știu, știu... Ochii lui Hattie se umplură brusc de lacrimi. Pearl se prefăcea că nu le observă. — Trebuie să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de venirea lui George, se îmbina cu amintirea unui vis care o chinuise noaptea trecută. Visase că se afla la Belmont și casa devenise imensă cât un palat dar întunecoasă și crepusculară, de parcă fusese cotropită de o ceată gălbuie. Alex colinda prin casă, uneori însoțită de o femeie care părea să o cunoască mai bine decât o cunoaștea ea. Tot străbătând încăperile, se pomenise într-o galerie de unde privea în jos într-o sală mare, tenebroasă, ca un hol, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se fi încuibat în el acest sentiment al purității copilei, pentru că aceasta îi apărea doar în secvențe disparate, și nu ca o imperfectă prezență activă. Și-o mai amintea vag, ca adolescentă abia înmugurită. În California, în apropierea oceanului, colindând pajiștile unui campus universitar, și apoi stând cu Pearl lângă mașina lui și desenând cu degetul pisici în praful de pe capotă. Oare, în asemenea ocazii, nu discutaseră obișnuit, nu reușiseră să se cunoască unul pe celălalt? Nu. Ocaziile fuseseră prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o prostituată. Te aștepți să fiu impresionat? În acest timp, Gabriel trăia o experiență cumplită pentru ea. Pornise să se plimbe pe plajă (așa cum o văzuse Brian), dar foarte curând se cățărase pe stâncile dinspre uscat și începuse să le colinde, săltând din piatră în piatră. Îl căuta pe George? Nu. Ideea de a se afla singură cu George în mijlocul acestei sălbăticii o umplea de spaimă. O spaimă care îi dădea fiori de plăcere? Își continuă drumul și ajunse într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răcoarea dimineții și mai ales în frumusețea peisajelor. Mi-au revenit în minte urcările pe munte când eram elev și student, împreună cu răposatul preot Sociu Ianuș, fost confesor la catedrala catolică din București, cu care în vacanțele de vară, am colindat majoritatea munților din România. Menționez că el plătea totul și mai menționez faptul că nu l-am văzut niciodată nervos, supărat. Am ajuns apoi pe un platou de pe care mi s-a deschis o perspectivă fără margini spre Montpeyroux, Le
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu se înfierbânte. La Revel mi-am cumpărat o pereche cu talpa groasă, moale pe interior, dar le-am abandonat căci erau din cauciuc și de la magazin până la casa pelerinilor, tălpile mele deja se înfierbântaseră. Luni, 20 august: Toulouse Am colindat tot orașul în căutarea sandalelor marca Geox și nu am găsit. Le-au scos din vânzare și se pregătesc să introducă încălțămintea de toamnă. Am găsit sandale no name la centrul comercial Leclerc din zona aeroportului, care aici se numește
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ghiduri bine realizate, cu tot felul de informații, culturale, religioase, istorice, geografice. După câteva mici localități, ajung la Larrasoaða, unde conform ghidului, ar trebui să fie mai multe posibilități pentru a mânca. Impreună cu un mic grup de limbă engleză, colindăm tot satul, fără a găsi nimic de mâncat. Peste tot este închis. Englezii vor neapărat o cafea, dar ne resemnăm cu ceea ce putem cumpăra de la un automat. Iar de aici până aproape de Pamplona, adică vreo 10 km, nu găsești
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu funigei și miros de gutui... Toamna din acel an însă era mai altcum parcă. S-a furișat în sat pe nesimțite, culegând struguri, punând prunele pe lozniță și pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul cu noaptea la braț, oprindu-se la porțile unde se spuneau vorbe tainice și se furau săruturi nevinovate... În zori de zi, călcau pe bruma care se înfiripa din zi în zi... În dimineața aceea, dinspre cimitir s-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mult mi-e dor și tot mai des), uneori cu accente mioritice, transpuse în nevoia de reintegrare în natură, poposind în alt regn (să mi steie trupul între vii - cais), sinele își creează un univers din date inconsistente, diafane, eterice, colindate de aripa sacrului: ninsori nesfârșite - ale iernilor sau ale petalelor -, lumină blândă coborând peste suflet, coșuri pline cu dragoste, purtate de copii încoronați cu spice, cai gonind pe lună etc., iar anotimpuri încărcate de roade sau de promisiuni învăluie peisajele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe care i-o știam. După ce mi-am ocupat locul și am pus pe măsuța dintre noi cărțile, călugărul m-a întrebat: ― Pe unde ne-or purta pașii astăzi? ― Eu aș lăsa la aprecierea sfinției tale, părinte. ― Atunci, hai să colindăm mănăstirile. Și aș începe cu mănăstirea lui Aron Vodă sau, cum a fost cunoscută, Mănăstirea din Țarină. ― Facă-se voia ta, părinte. ― Se vede că ai stat oarece vreme la mănăstire, fiule - mi-a răspuns bătrânul zâmbind. ― Eu aș cere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de ea, mă îmbătasem de farmecul ce-l răspândea, dar habar n-aveam încă ce culoare au ochii ei. Plutea pesemne dincolo de materie ca o născocire a nevoii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Câteva zile am colindat Bucureștiul în lung și-n lat în căutarea unei camere. Nu era vorba de o cameră obișnuită (îmi repugna așa ceva), ci de un cuib cald, intim, în care faptul iubirii să afle condiții cât xnai optime. Am găsit-o pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
plină de ciudățenii. Trebuia s-o cruț, să trec cu vederea aceste neajunsuri și chiar așa făceam. Niciodată nu m-am purtat mai concesiv și curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. Într-o zi, când m-am întors acasă, după ce colindasem un cartier întreg căutând o căsuță după spusele tatei, Mihaela avu o amețeală puternică. Se prăbuși jos, albă ca varul, apucată de dureri atroce. Am chemat un medic care dispuse să fie numaidecât trimisă la sanatoriu. Avea o hemoragie puternică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu mi-am dat seama de asta decât mult mai târziu. VIII Din cauza avortului Mihaelei am întrerupt câtva timp alergăturile pentru găsirea unei case. Le-am reluat însă cu mai multă râvnă după însănătoșirea ei. După-amiezile, când n-aveam serviciu, colindam cu jurnalul în mână cercetând anunțurile și verificând la fața locului imobilele de vânzare. Nu găseam însă ceva potrivit pentru noi. Sau dacă găseam era prea scump, peste prețul indicat de tata. În acest timp (era prin ianuarie), Novac se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]