4,391 matches
-
la unghii, iar eu Îmi examinez atentă catarama de la ceas. — Și, chiar am... spune Lissy Într-un final. O, Doamne. Oarecum, recunosc. — Și... mă descurcam ? — Poftim ? Casc ochii mari la ea. — În vis. Mă privește fix, și obrajii i se colorează instantaneu. Mă descurcam ? — Lissy... zic, făcând o față agonizată. — Eram groaznică, așa-i ? Eram groaznică ! Știam eu ! — Nu, firește că nu erai groaznică ! exclam. Erai... erai foarte... Nu-mi vine să cred că am la modul real o conversație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o dimineață noroasă, care parcă n-ar mai vrea să treacă în zi, scriind la lumina proastă din cameră până pierdeam numărul paginilor, pierzând și colile prin așternut, pe urmă ridicând ochii în bagdadie realizam, după indigoul în care se colora totul, că nervul meu optic avea nevoie de odihnă, mă lăsam pe scândurile patului cu fața-n sus și pe fruntea mea, pe nasul grecesc, în nări, pe linia buzelor subțiri, moștenire de familie, începeau imediat să se preumble muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cunoscut-o pe Antonia și ne-am îndreptat magnetizați unul către altul, ca doi inși cărora nu le plăcea iarna și se supuneau conveniențelor. În piața Teatrului - răpit de jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iute, din poartă până la pomii din fundul curții, pe urmă urmărirea se percepe doar sonor pe după casă, de-acolo omul și animalul se întorc alergând - ajunși la poartă, omul se aruncă cu cuțitul în gâtul animalului, sfârșit inevitabil, filmul se colorează într-un roșu arterial aprins. În drum, câteva femei tropăie cu cizmele prin zăpadă, înghețate, se vede, de prea mult stat pe loc. De pe strada cu biserica Sfântul Mina vin alți oameni, vecinul descalecă în fine greoi de pe porcul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
capul meu? zice Michael brusc. Am înnebunit! Dimineață n‑am fost nici eu, pentru că așa e, sala a fost închisă dimineață. Cred că aveau niște reparații capitale de făcut. Ceva de genul ăsta. Îmi surâde larg și simt că mă colorez la față. — Deci, spun, schimbând iute subiectul. Faci... faci o afacere cu Luke. Formidabil! Cum merge? Întreb doar din politețe, și ca să distrag atenția de la performanțele mele sportive. Mă aștept ca amândoi să înceapă să vorbeacă pe larg despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pornesc spre camera lui Suze, unde le ținem. — Mai bine... zice Suze și se oprește brusc din râs. Nu, nu intra acolo. De ce? spun, rămânând pe loc, uimită. Ce e în... Tac în clipa în care obrajii lui Suze se colorează vizibil. Suze! spun, retrăgându‑mă discret din fața ușii. Nu‑mi zi. E cineva acolo? Mă uit la ea, iar ea își strânge halatul și mai bine în jurul ei, fără să zică nimic. Nu pot să cred! spun cu glasul ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la Kate’s Paperie. Eu am fost cu ideea să‑i aducem ceva, ca să spargem gheața. La urma urmei, e chestie de bună creștere. Și, în Japonia, așa se fac afacerile. — E un cec? zice John Gavin. — Ăă... nu, zic, colorându‑mă ușor. E o... felicitare făcută de mână. John Gavin îmi aruncă o privire, apoi rupe plicul și scoate o felicitare tipărită cu argintiu, cu pene roz‑bombon lipite la colțuri. Acum că mă uit la ea, parcă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e greu să mă obișnuiesc cu toate astea. — De ce faci asta? reușesc să îngaim, într‑un final. — M‑ai impresionat foarte tare, Becky, zice Michael serios. Ești deșteaptă. Ai intuiție. Faci treabă. (Mă uit la el și simt că mă colorez de jenă.) Și, poate, sunt de părere că meriți o pauză, adaugă blând. Acum, nu trebuie să te hotărăști pe loc. Mai stau câteva zile, așa că, dacă vrei, mai vorbim despre asta. Dar, Becky... Da? — Vorbesc foarte serios. Fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nici un suvenir. Nici măcar un afiș cu mine în rolul Nora. Nu că nu mi-ar plăcea să mi se amintească de trecut, însă noul meu rol cere un decor diferit. Mă confrunt cu un public diferit. Am nevoie să-mi colorez în roșu trecutul. Asta este ceea ce-i dă cuiva drepturi adevărate în Yenan. Viitorii mei dușmani țin o oglindă invizibilă. Se spune că pentru a-mi reflecta „defectele politice din naștere”. În oglindă ei zăresc un demon care a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
așterne-ți gândurile pe hârtie și citește-le la mitingul de mâine. Fata tremură în timp ce-și termină discursul. Titlul e „Sufletul diavolului - Denunțarea tatălui meu, Liu Shao-qi”. Efectul este copleșitor. Povestea corupției lui Liu se răspândește peste noapte. Colorată de zvonuri și alimentată de imaginație, monstruoasele amănunte circulă din gură în gură. Pe toate zidurile și clădirile din China sunt caricaturi care-i înfățișează pe soții Liu drept băutori de sânge. Cei doi sunt descriși ca fiind trădători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
transcendentè așa cum îmi este și sufletul cu dorurile lui spre lumi inaccesibile mie?! Sè nu-mi pot concepe viața decât prin ce nu este viața mea?! Urmèresc lumină dulce a soarelui care a lèsat o urmè vagè peste coroanele copacilor, colorând frunzele pe care, zi de zi, le atinge cu vârfurile razelor sale, descriind un arc roșietic peste pèdure, Îmi dau seama cè n-am fumat deloc de când am urcat în tren și ies pe culoar sè fumez o țigarè, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-i brațele, înlènțuindu-l, accelerând fèrè grabè, pânè când, luându-și zborul din carne și atingând un fel de absolut imponderal al simțurilor, camera mateianè s-a aprins în strèlucirea unei explozii nemaivèzute de stele, rèsèritul instantaneu a mii de sori colorând cu raze întunericul din camerè al nopții, Dimineața surprinzându-ne în patul mateian de o persoanè, apoi, eu mè ridic din pat că sè sun la Institut afirmând cè nu mè simt bine, deși nu m-am mai simțit atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de vorbè cu ea abisul în care mè scufund că într-un tub vertical de vid rotitor, având circumferință trupului meu, se lèrgește, desfèșurându-se într-un spațiu tridimensional, larg, extinzându-se, necuprins și nemèrginit, în toate direcțiile și, pe alocuri, colorându-se viu, că speranța, Trèiascè lumea virtualè! A primit e-mail-ul pe care i l-am trimis ieri de la Institut, astèzi, deja luni, mè sunè că sè mè anunțe cè l-a primit, dar cè fișierul atașat matei.doc e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îți oglindești râsul palid în zarzări și în pruni, cum pui pete de aramă pe gura pomilor de nuc și, apoi, cum te-nfășori și desfășori în valul frunzelor de plopi. Doamne, ce încântare! Frământările tale dulci și aromate îmi colorează sufletul și-ți simt iubirea fremătând în roșul merelor, în galbenul gutuilor și-al perelor. Același dor ne parfumează simțurile: dor de vise și culoare, frunze, flori și fructe, oameni și păsări, îngeri și demoni. Cu groază mă gândeam că
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
boierești se aprinseră deodată mari făclii. Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a intra, examină încăperea. Ochii ei crescură neobișnuit de mari. Exprimau doar uimire, căci zărise cu totul altceva decât se așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o trenă la fel de colorată pe podele. Roșu viu, albastru transparent, galben și verde auriu, într-o feerică îmbinare, ca o veritabilă mantie de magician sau ca pelerina unui prinț fermecat. Și el stătea aplecat peste secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene ciudate. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de recepții. Manuc lipsea de mai multe săptămâni, dar lăsase instrucțiuni precise pentru primirea plenipotențiarilor ruși și turci. Bucătarii începuseră deja să pregătească multe și rafinate feluri. Dineul se anunța grandios. În salonul restaurantului, reflexele vitraliilor desenau forme geometrice divers colorate pe fiecare masă. Ospătari apretați și aferați, cu mănuși impecabile, controlau atent farfuriile, tacâmurile și înălțau turnuri de pahare pentru șampanie. Cei din subordine ștergeau, înlocuiau, rearanjau, executând orice indicație pe loc și în tăcere. Fuseseră comandate noi fețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi păstrat la oarecare Înălțime de pământ, singur. Cum anume? Anume - așa. Ca toate minunile, cumplit de reală. Și, normală; dacă era pe cal... Și mi-a mai rămas, Încremenit În fâlfâire, cu soarele În contrejour, ca Într-o fotografie - colorată: lemnul lăncii, alburiu; În vârf, un vultur, de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca Răutul, de lângă ochiul drept al maicii și copilul din brațe nu mai mișca - am văzut eu, cu ochii mei! Văd cu ochii mei, tot-tot și alerg acasă, urlând de spaimă și de grozăvenie și rup din carte toate pozele colorate cu măgar: și pe cea cu Intrarea În Ierusalim, și cea mai din față, când ei mergeau, trei, după rază, pe Hristos să-l vază, cu smirnășitămâie și darurimulte - le-am rupt-rupt-rupt-rupt! Pentru ca animalul dracului să nu mai ragă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă duc, altfel mă prefac interesat de cărțile lui - cele de jucat, nu de-nvățat. Ionaș, așa-l cheamă pe fratele surorilor (toate mai mari și decât el), face cărți de joc. Eu Îi aduc carton, creioane, culori; el desenează, colorează. Băietu’ Ionaș desenează cu șabloane inimile, tobele, ghindele șipicile; liber, „chipurile”. Îi ies rău de tot valeții, rigile - dar, mai cu seamă, reginele. Profilurile desenate de el parc-ar fi zimțuitul unui fierăstrău - nici măcar știrb; dacă n-ar fi literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar o urmă slabă de căldură sau izbucneau ca un furnal când le făcea vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
păsări și insecte... sau chiar pentru iarba care era atât de fără milă călcată în picioare. Sampath își frecă buza de jos cu o petală de mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a lor în livadă; ca să poată fi în copac, abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
era absolut splendidă. Avea un păr blond, lung până la nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui adolescent. Asta datorită celor trei excursii pe săptămână la o sală de forță exclusivistă. Dar efectul maxim era atins grație unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
negă convins. Pentru targuí-ul ăsta, acum casa lui e acolo unde e cămila lui, de pe coasta Atlanticului până la Marea Roșie. Și ăsta-i avantajul lui față de noi: n-are nevoie de nimic și de nimeni. Ce facem atunci? Privi soarele ce colora cerul în roșu și era pe punctul de a dispărea complet. Clătină din cap, pesimist. Acum nu mai facem nimic, spuse. Instalați campamentul și pregătiți cina. Să fie un om de gardă tot timpul; dacă adoarme vreunul în post, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]