3,215 matches
-
Mama era într-o stare de surescitare vecină cu nebunia. Încerca din toate puterile și cu toată voința ei să-și păstreze starea de luciditate, puterea de concentrare, precum și capacitatea de acțiune. În cameră se instalase întunericul deplin. O masă compactă și densă de materie neagră pusese stăpânire pe încăperea noastră. Mama se trezise și tocmai intenționa să aprindă focul, când deodată, o forță nevăzută, necunoscută și impalpabilă a silit-o să rămână în capul oaselor lângă cei doi frați mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ghid prețios și în același timp un sprijin moral. Ne țineam strâns mână de mână într-un spirit de luptă defensivă, pentru a înfrunta cu mai multă "bărbăție" dușmanul care s-ar fi putut ivi în orice clipă din masa compactă de beznă. În camera cu valențe multiple era atât de frig, încât îți îngheța răsuflarea. Cu capul descoperit, desculți, având pe noi doar cămășile de noapte, ne apuca o dârdâială și un clănțănit de dinți, care nu luau sfârșit decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
miresmelor. Înflorise liliacul, apoi au urmat salcâmii și imediat după ei, la începutul lunii iunie, au dat în floare teii, care împrăștiau un miros îmbătător, mai ales spre seară, când adia vântul: atunci aroma trecea pe străzile orașului în valuri compacte ca o armată romană sau ca un râu ieșit din matcă sau chiar ca o furtună și era grozav să te plimbi pe aleile din grădinile publice care împânzesc malul Dunării. Într-o astfel de seară, orice om, oricât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din cimitirul orașului (1840-1843). Totuși, de ce până la urmă, a fost ales orașul Bolgrad pentru organizarea primei școli Centrale Bulgare în afara Bulgariei? Au fost mai multe motive, printre care: (1) Orașul Bolgrad era Centrul Administrativ și Cultural al unei comunități bulgare compacte în afara granițelor statului bulgar și în afara influenței Imperiului Otoman. Nevoia de cadre în colonii cerea organizarea unei astfel de școli. (2) Contele Pavel Kiseleff, în cadrul Regulamentului organic pentru Principatele Române (Moldova și Muntenia), a organizat o școală cadastrală în cadrul școlii
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
care vechiul Episcop o insufla tînărului Cler și care îl făceau și pe învățător, păstor, părinte să se reînnoiască, încît nu se poate spune ce rînduială armonioasă, admirabilă producea în conducerea Bisericii, ce demnitate adăuga preoției, acestui corp unic și compact, ce forță sănătoasă revărsa asupra popoarelor. Ales și educat astfel, chiar și un Cler sărac răspundea pe deplin nevoilor Bisericilor; iar gradul de simplu Preot devenea atît de venerabil și înalt, încît nu era nimeni, oricît de mare în vremea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
decât răpunerea lui. Răpunere intelectuală, de bună seamă, dar câți suportă bărbătește, loial, realitatea unei înfrângeri, fie ea și „numai“ intelectuală? Abia acestea, se pare, sunt suportate mai greu sau nu sunt deloc supor tate, stârnind uri de nestins, grele, compacte, răvășitoare, emanații ale senzației de neputință. Mircea Iorgulescu, polemist de rasă fiind, deci „de temut“, a avut și are de suportat, și va avea și de-acum înainte, nu încape nici o îndoială, agresiunea atacurilor josnice generate de ura înfrânților săi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
c-o mai am. A fost un dar neașteptat. Cerb înfrânt Azi-noapte am visat că mă aflam în pădure. Călcând sfios în umbra desișului, am fost atras de o cărare luminoasă. În ambiguitatea molcomă a acelui spațiu, receptam difuz foșnetul compact al frunzelor și cântecul înăbușit al păsărilor nocturne. Mergeam desculț prin iarbă, urmând fără să mă opresc poteca aceea ce se înfunda în inima pădurii și se termina brusc, ajungând într-o poiană largă. Acolo, în acea zonă secretă, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
neputința de a defini astfel de preschimbări de culoare mă surprinde și mă farmecă în cea mai mare măsură. Până la prânz, ochii mei sunt totdeauna lacomi să măsoare albăstrimea apei. Apoi, când vine după-amiaza și umbra se lasă tot mai compactă pe valuri, simt că mă cuprinde o suferință fizică: e ca și cum întunericul din abisuri m-ar năpădi treptat și o misterioasă ofensivă corpusculară ar porni dinspre apă ca să-mi răpească și puterile scăzute ce mi-au mai rămas. Lumea adâncurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
E ca și cum un văl uriaș mi-ar întuneca memoria, punând între mine și lume o distanță infinită. Aș fi vrut să mă revărs spontan într-o lume transparentă. Acum însă am parcă senzația acută că mă înec într-o beznă compactă. Foc M-am trezit în miez de noapte asudat. Sub cenușa din vatră mai erau vreo câțiva tăciuni aprinși. Am izbutit cu greu să reaprind focul. Mă desfăt dinaintea formelor multiple pe care le capătă flăcările jucăușe și încep să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu crengile la pământ? Și de ce nu m-aș pleca dacă trece vremea mea? Scade ziua, noaptea crește și frunzișul mi-l rărește. Alterare Când vine canicula, pojghița materiei începe să se altereze. În piatră, în pielea animalelor, în țesătura compactă a lucrurilor apar fisurări ascunse care permit atomilor să interacționeze unii cu alții: viața infinită se evidențiază printr-o mare curgere, în care aparent nu se manifestă nici o diferență. Așadar ținta e să poți să te reverși firesc în fluviul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
umbroase, evitând să întâlnim triburile războinice care nu mă acceptă pentru că sunt roman, și nici pe el, un aliat al romanilor. De aceea ne-am abătut prin locuri virgine, neexplorate, unde auzeam doar grohăitul mistreților și ciripitul surdinizat. Sub frunzișul compact al copacilor seculari era permanent întuneric și veverița sperioasă arăta că nu se teme de ființele omenești. Tocmai în locul acela am înțeles că totul rămăsese într-o stare originară: fiare, păsări, arbori și izvoare. Dăinuia o puritate sălbatică a peisajului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe ceilalți frați și surori buni ai lui Ionescu-Buzău, ca pe doctor) și Începuse să facă medicina, ca să-i urmeze lui taică-său, om cu stare, profesor de higienă la Seminarul central și autor al unui manual de medicină elementară, compact și cu o ortografie sui-generis, În care auto rul respingea, cu invective neobișnuite la o asemenea carte, teoria microbiană a lui Pasteur! Ani de zile au avut de chel tu ială cei trei băieți ai doctorului, pe tutun și la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pus să robotească acum numai În activități lucrative, chiar de-a doua și a treia mână (ani de zile, zi și noapte, a corectat Bucuța manuscrisele fără stil, fără acorduri gramaticale, fară ortografie și punctuație, cât și miile de pagini compacte ale „Arhivei pentru știința și reforma so cială“, morman inutil de probleme răsuflate ale răsuflatului sociolog D. Gusti); În afară de asta, mai găsindu-l pe toate dru murile Îngăduite hârtiei tipărite și păturite În fel și fel de cărți, broșuri și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
soldat doar cu atâta iar părintele Ionică, cum îi spuneam noi, s-a sculat și a mers mai departe. Tot la canal, părintele Dumitru Lucaciu a impresionat prin cultura sa vastă. Pe un șantier unde se lucra în grupuri mai compacte, pur și simplu, ceilalți deținuți, (toți preoți catolici și ortodocși și unii sectari), i-au cerut: „Papissimus, așa era poreclit, tu să nu lucrezi, ci numai să ne vorbești, iar noi te ascultăm”. Vorbea și descria mereu Roma și catolicismul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
versurile: „Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar”. Iubite prieten, rogu-te să-mi îngădui încă o vorbă despre Plopii fără soț. Înainte de a ajunge la mănunchiul compact de plopi, întâlnim câțiva răzlețiți de grup. Despre primul dinspre Iași îndrăznesc să afirm că este unul - dacă nu singurul - din cei mai groși arbori aflați în jurul Iașilor. Are o circumferință medie de peste 6 metri. Am cam abuzat de bunătatea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ar fi peste 120 de mănăstiri și biserici!) configurează ansamblul unui melanj constructiv cu amprentă clasică, neoclasică, neogotică, neoromânească și modernă. Noi, ieșenii, ne-am obișnuit cu mirajul marelui spectacol urban, reflectat într-o lumină veselă sau într-un crepuscul compact, pogorâtor din sutele de ani. Parcă totul rămâne ca o taină agățată pe cerul fantastic al orașului, în cântecul clopotelor cu sunet de catedrală. Vizitatorii străini nu pot rămâne indiferenți la formele și stilurile de artă, la imaginea de ansamblu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
două dealuri umbra de țăran/ Și-n surpare lacrima și-o frânge/ Că țăranul e-un muzeu contemporan?". Totul se încheie cu versuri recitate de poeții lansați, deși tristețea lor, bine ascunsă sub coaja umorului sarcastic, plutea ca o ceață compactă. Lăsăm în urmă vitrinele cu cărți, într-un colț manuscrise și ediții mai vechi, parcă și niște miniaturi medievale, importante achiziții dar și tipărituri proprii pe colecții ale editurii din Dealul Copoului, cu teii încă plini de flori miresmătoare. LUMINA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
271) când ni s-a și pecetluit soarta, pentru că am rămas chiar în bătaia năvălirilor barbare, atunci când de-abia începusem să ne plămădim ca neam; linia dată de albia Dunării a constituit în continuare, limita de sud a populației românești compacte, iar la nord de ea, ne-am constituit și am devenit o națiune; dar tot Dunărea ne-a servit și ca stavilă, apărându-ne de năvălitorii din sud; ea a reprezentat, împreună cu lanțul Carpaților, adăpostul de care aveam nevoie; ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un zâmbet, într-un nume, într-o amintire.“ 1/1947 I Marți, 9 septembrie 1947 M-am întors de la gară, draga mea, într-o stare de prostrație și de amorțire nemaiîncercată; văd și-acum trandafirii roșii îndepărtându-se, apoi grupul compact fără fețe distincte și apoi pe Marianne , care m a dus cu mașina acasă. Maria și soțul ei au urcat cu noi; am intrat pe urmă în casă, am urcat scara întunecată și posomorâtă și am sunat. M-au primit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În memoriile sale prințul diplomat Dimitrie I. Gr. Ghica, fost consul general al României la Salonic, la Începutul veacului XX - problema macedoneană reținea atenția guvernanților datorită cuțovlahilor, populație de rasă și limbă română grupată În masivul Pindului și În comunități compacte În restul Macedoniei, formând un total de peste 200.000 de suflete și animată de sentimente foarte naționaliste. Oameni muncitori, deosebit de dotați pentru comerț, acești români din Macedonia, pentru a lupta contra propagandei făcute de statele balcanice, căutau ajutor dincolo de Dunăre
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
mai serioase argumente, acum douăzeci de ani, se prezicea decăderea și dispariția romanului. Graba vieții moderne,electrificarea, automobilul, aeroplanul etc., se zicea vor face pe cetitor să nu mai dispuie de orele lungi și tihnite ale unor lecturi de volume compacte. Romanul, început în serii de tomuri nesfârșite, s-a redus la unul. Reducerea nu se va opri nici aici. Nuvela este esență concentrată. Cu toate aceste argumente și profeții, vedeți că romanul n-a sucombat. E adevărat că industria lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sens. Și nu unul, ci mai multe, așa cum, În cazul meu, este evident că „sensul” atâtor decenii de luptă și frământări sociale și intime de când am devenit matur și lucid a fost acela de a așterne pe hârtie, la modul compact, afabulațiile mele numite romane și de a le tipări, aproape indiferent de starea vremii sociale și de arbitrariul oamenilor și instituțiilor lor. Acela de a ajunge scriitor! Iar după ce „am ajuns” scriitor, adică după primele tipărituri și cronici pozitive ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care locuiau Mihail Petroveanu și Veronica Porumbacu se prăbușise. Sprijinit de fosta clădire a ARLUS-ului, cel de vizavi, al Zuței, rămăsese în picioare. Am dat să urc, dar n-am putut din cauza întunericului, care, mai sus de mezanin, era compact, sinistru, impenetrabil. Am căutat un telefon public: nu funcționa nici unul. După miezul nopții m-a cuprins o dorință irepresibilă de a mă întoarce la Bacău, acasă. Gara de Nord era paralizată. Am revenit lîngă blocul Zuței, în care mai locuiau N. Steinhardt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
35, 1 septembrie 1988) „foiletoniștilor”. Deoarece fac parte și eu din tagmă, întreb: „carte mare” e numai monografia și studiul cu fundație bibliografică solidă? în fața teoreticianului blockhausurilor critice, îmi apăr sărăcia disociind (pentru uzul meu) între „mare” și „masiv”, „gros”, „compact”. Cea mai bună lecție de economia creației e Biblia, unde cărțile și capitolele sînt scurte. Pe mine, ca să nu lungesc vorba, gustul mă împinge către fragment, miniatură, figurină. *Inițial, am crezut că are (ca să mă exprim în felul ei) une
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Interesul pentru străin ca mesager al Centrului se reflectă în obstinația cu care acesta este urmărit, atenția îi este dată nu în calitatea sa de persoană, ci în aceea de persona, de purtător de cuvânt al Centrului. Iar naratorul sesizează compactul acestei priviri, privire care reunește interesul întregii societăți provinciale, sau ceea ce este socotită drept „lumea bună”. Cel de-al doilea episod relevă fraza care a devenit o marcă înregistrată în ceea ce privește opera lui I.L. Caragiale. Naratorul descoperă că patul său este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]