4,181 matches
-
în stânga, nimeni nu știa ce-i cu el.” (E. Barbu) Verbul devine în asemenea enunțuri expresie a unei caracteristici dinamice a numelui (subiect, cel mai adesea): „Citea, desena și aștepta să fie întrebată de fete.” (C. Petrescu) Complement direct subînțelestc "Complement direct subîn]eles" Când realizarea concretă a complementului ar fi aceeași în interiorul a două sau mai multe relații de dependență, cu regenți, diferiți, complementul direct poate rămâne subînțeles sau deductibil din context: „Cu toate că i-am spus că nu vreau Mi-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
E. Barbu) Verbul devine în asemenea enunțuri expresie a unei caracteristici dinamice a numelui (subiect, cel mai adesea): „Citea, desena și aștepta să fie întrebată de fete.” (C. Petrescu) Complement direct subînțelestc "Complement direct subîn]eles" Când realizarea concretă a complementului ar fi aceeași în interiorul a două sau mai multe relații de dependență, cu regenți, diferiți, complementul direct poate rămâne subînțeles sau deductibil din context: „Cu toate că i-am spus că nu vreau Mi-a dat noapte-n somn să beau Întuneric
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai adesea): „Citea, desena și aștepta să fie întrebată de fete.” (C. Petrescu) Complement direct subînțelestc "Complement direct subîn]eles" Când realizarea concretă a complementului ar fi aceeași în interiorul a două sau mai multe relații de dependență, cu regenți, diferiți, complementul direct poate rămâne subînțeles sau deductibil din context: „Cu toate că i-am spus că nu vreau Mi-a dat noapte-n somn să beau Întuneric.” (T. Arghezi) Uneori, când complementul ar fi avut dezvoltare propozițională, se exprimă numai elementul de relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a două sau mai multe relații de dependență, cu regenți, diferiți, complementul direct poate rămâne subînțeles sau deductibil din context: „Cu toate că i-am spus că nu vreau Mi-a dat noapte-n somn să beau Întuneric.” (T. Arghezi) Uneori, când complementul ar fi avut dezvoltare propozițională, se exprimă numai elementul de relație (adverb sau pronume relativ): „Părea o formulă care-mi suna cunoscută și nu știam de unde.” (O. Paler), „În concepția autorului, cortina se lasă o singură dată, ați înțeles când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională, se exprimă numai elementul de relație (adverb sau pronume relativ): „Părea o formulă care-mi suna cunoscută și nu știam de unde.” (O. Paler), „În concepția autorului, cortina se lasă o singură dată, ați înțeles când.” (M. Eliade) Mai rar, complementul direct se poate dezvolta și în sintagme cu regentul un verb intranzitiv. În aceste enunțuri, limita acțiunii verbale, implicită în însăși sfera semantică a verbului, se exteriorizează, în mod redundant, printr-un complement intern; termenul lexical prin care se realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ați înțeles când.” (M. Eliade) Mai rar, complementul direct se poate dezvolta și în sintagme cu regentul un verb intranzitiv. În aceste enunțuri, limita acțiunii verbale, implicită în însăși sfera semantică a verbului, se exteriorizează, în mod redundant, printr-un complement intern; termenul lexical prin care se realizează are același radical sau este înrudit semantic cu verbul regent: „Vom visa un vis ferice / Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, / Blânda batere de vânt.” (M. Eminescu) „...O, păsări, veniți de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, / Blânda batere de vânt.” (M. Eminescu) „...O, păsări, veniți de departe, locul e cald - veniți și dormiți-vă somnul în dulcea orbită a dragostei noastre...” (A.E. Baconsky) Alte verbe intranzitive primesc complement direct dacă, prin mutații în sfera lor semantică, devin tranzitive: „Totul respiră în Veneția timpul pasiunii (...). Totul o renaște și o exasperează.” (N.D. Cocea) Există mai multe verbe în limba română care sunt tranzitive sau intranzitive în funcție de actualizarea coordonatei obiective
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este intranzitiv, ca verb „subiectiv” (trăsătură semantică principală): „Grădina în care adormise Dionis era de un verde crud.” (M.Eminescu) , dar tranzitiv, ca verb „obiectiv”: „Îl adoarme mereu cu aceeași poveste.” Când regentul este o interjecție volițională sau o onamotopee, complementul direct funcționează, sub aspect semantic, tot ca expresie a unei limite exterioare (pentru o acțiune reflectată interjecțional sau onomatopeic): „Na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pentru interjecțiile prezentative: iată, uite, complementul direct reprezintă, cel mai adesea, însăși rațiunea apariției lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când regentul este o interjecție volițională sau o onamotopee, complementul direct funcționează, sub aspect semantic, tot ca expresie a unei limite exterioare (pentru o acțiune reflectată interjecțional sau onomatopeic): „Na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pentru interjecțiile prezentative: iată, uite, complementul direct reprezintă, cel mai adesea, însăși rațiunea apariției lor în enunț; complementul direct exprimă „obiectul” care este (sau trebuie) luat în atenție: „Iată lacul. Luna plină Poleindu-l îl străbate.” (M. Eminescu) „- Măi Păsărilă, iacătă-o, ia! colo, în dosul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub aspect semantic, tot ca expresie a unei limite exterioare (pentru o acțiune reflectată interjecțional sau onomatopeic): „Na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pentru interjecțiile prezentative: iată, uite, complementul direct reprezintă, cel mai adesea, însăși rațiunea apariției lor în enunț; complementul direct exprimă „obiectul” care este (sau trebuie) luat în atenție: „Iată lacul. Luna plină Poleindu-l îl străbate.” (M. Eminescu) „- Măi Păsărilă, iacătă-o, ia! colo, în dosul pământului...” (I. Creangă) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" În funcție de realizarea lui concretă, lexical-sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
direct exprimă „obiectul” care este (sau trebuie) luat în atenție: „Iată lacul. Luna plină Poleindu-l îl străbate.” (M. Eminescu) „- Măi Păsărilă, iacătă-o, ia! colo, în dosul pământului...” (I. Creangă) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" În funcție de realizarea lui concretă, lexical-sintactică, complementul direct poate fi: a. simplu; se realizează prin: • substantiv (comun sau propriu), locuțiuni substantivale, alte unități lexico-gramaticale substantivizate sau sintagme substantivale: „Din funduri de peșteri vin umbre șirag / S-asculte amarul cântării.” (O. Goga) „Aproape nimeni nu mai are imaginație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
părți din cele din urmă trei scrisori ce le-am primit de la Popovici căci vor interesa pe cei ce au citit novelele și poeziile lui și desigur pe cei ce l-au cunoscut în persoană.” (T. Maiorescu) Dubla realizare a complementului direct Dubla realizare a funcției de complement direct se concretizează în trei variante semantico-sintactice: • multiplicarea funcției prin coordonarea disjunctivă, opozitivă sau alternativă: „Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce le-am primit de la Popovici căci vor interesa pe cei ce au citit novelele și poeziile lui și desigur pe cei ce l-au cunoscut în persoană.” (T. Maiorescu) Dubla realizare a complementului direct Dubla realizare a funcției de complement direct se concretizează în trei variante semantico-sintactice: • multiplicarea funcției prin coordonarea disjunctivă, opozitivă sau alternativă: „Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet.” (M. Eminescu) • reluarea conținutului semantic al funcției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
legătură cu o particularitate specifică sintaxei pronumelui în limba română: forma lungă (accentuată) a pronumelui personal nu poate fi întrebuințată în absența formei scurte, decât în condițiile dezvoltării unor valori stilistice. Realizat prin forma scurtă de acuzativ a pronumelor personale, complementul direct este în mod frecvent reluat sau anticipat prin forma lungă a acelorași pronume, prin pronume nepersonale, prin substantive sau prin propoziții: „Lumea-l crezuse mort pe FătFrumos.” (M. Eminescu) „Apoi ca frunza cobori. Și țărna / ți-o tragi peste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
L. Blaga) „N-avea să-l mai întâlnească niciodată pe cel ce-i salvase viața.” Propozițiile completive directe introduse prin pronume relative pot fi reluate prin pronumele nehotărât toți: „Câte drăcării le vin în cap, toate le fac.” (I. Creangă) Complementul cu structură analitică Când se realizează prin forma scurtă de acuzativ a unui pronume personal la plural, complementul direct poate fi reluat printr-un complement multiplu analitic; sfera semantică a pronumelui personal de plural este analizată în componentele sale: „... N-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introduse prin pronume relative pot fi reluate prin pronumele nehotărât toți: „Câte drăcării le vin în cap, toate le fac.” (I. Creangă) Complementul cu structură analitică Când se realizează prin forma scurtă de acuzativ a unui pronume personal la plural, complementul direct poate fi reluat printr-un complement multiplu analitic; sfera semantică a pronumelui personal de plural este analizată în componentele sale: „... N-o să fie bine, te avertizez, oricât de mare e ștabul cu care ne-ai trădat pe mine și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin pronumele nehotărât toți: „Câte drăcării le vin în cap, toate le fac.” (I. Creangă) Complementul cu structură analitică Când se realizează prin forma scurtă de acuzativ a unui pronume personal la plural, complementul direct poate fi reluat printr-un complement multiplu analitic; sfera semantică a pronumelui personal de plural este analizată în componentele sale: „... N-o să fie bine, te avertizez, oricât de mare e ștabul cu care ne-ai trădat pe mine și pe ea, încă înainte ca ea să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe mine și pe ea, încă înainte ca ea să se fi născut.” (M. Preda) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" 1. Flexiunea este modalitatea cea mai frecventă de exprimare a relației de dependență și de marcare a identității complementului direct simplu (sau multiplu, constituit din termeni simpli). Întrucât complementul rezultă din desfășurarea unei relații de dependență extrinseci, flexiunea se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se fi născut.” (M. Preda) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" 1. Flexiunea este modalitatea cea mai frecventă de exprimare a relației de dependență și de marcare a identității complementului direct simplu (sau multiplu, constituit din termeni simpli). Întrucât complementul rezultă din desfășurarea unei relații de dependență extrinseci, flexiunea se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de marcare a identității complementului direct simplu (sau multiplu, constituit din termeni simpli). Întrucât complementul rezultă din desfășurarea unei relații de dependență extrinseci, flexiunea se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituit din termeni simpli). Întrucât complementul rezultă din desfășurarea unei relații de dependență extrinseci, flexiunea se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când complementul direct se realizează prin: • substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când complementul direct se realizează prin: • substantive proprii antroponomastice: „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică.” (I. Slavici) • substantive comune exprimând realități umane: „Această mișcare a omului o înfurie și mai rău pe femeie.” (M. Preda) Observații: Întrebuințarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Această mișcare a omului o înfurie și mai rău pe femeie.” (M. Preda) Observații: Întrebuințarea morfemului pe la acuzativul substantivelor comune desemnând realități umane stă în legătură cu articularea substantivului prin care se realizează, cu determinanții săi sintactici și cu anticiparea sau reluarea complementului direct prin forma scurtă a pronumelui personal. Când lipsește pronumele personal (de anticipare sau reluare), morfemul pe nu intervine: „Am văzut portarul (un portar) dar „L-am văzut pe portar.” Când este articulat cu articol hotărât și are un determinant
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a pronumelor personale sau reflexive: „Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!” (M. Eminescu) Expresie concretă a orientării flexiunii de către principiul recțiunii, acuzativul neprepozițional (precedat sau nu de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este modalitatea pin care se marchează identitatea funcțională a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-mă!” (M. Eminescu) Expresie concretă a orientării flexiunii de către principiul recțiunii, acuzativul neprepozițional (precedat sau nu de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este modalitatea pin care se marchează identitatea funcțională a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.).” 3. Dubla realizare a funcțiilor sintactice distinge frecvent complementul direct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]