46,314 matches
-
Mircea Mihăieș Cât de greu se estompează reflexele comuniste se observă în gesturile simple, de zi cu zi. O vezi în dezinteresul oamenilor pentru felul în care trăiesc, în indiferență față de mormanele de gunoaie care le urca până sub ferestre. O simți în privirea intrigata cu care se uită
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
în limbajul politic internațional, sintagmele echivalente care i-au servit drept model (cold war, guerre froide etc.) au fost mult folosite pentru a descrie starea de tensiune apărută după cel de-al doilea război mondial între blocul occidental și cel comunist. Dicționarele noastre consemnează sintagma, la început cu o definiție clar orientată ideologic: în Dicționarul limbii române (DLR), tomul IX, litera R, 1975, explicația (s.v. rece) este "stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politică de pe poziții de
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
Rivista Italiană di Onomastica"), care întreprinde un studiu comparativ al numelor de trenuri în mai multe țări, ne oferă prilejul de a examina - sumar - situația românească. La noi, atribuirea de nume unor trenuri nu era foarte frecvență în deceniile regimului comunist, fiind practicată cel mult pentru traseele internaționale: individualizarea prin nume era pe atunci oricum riscantă, chiar în cazurile în care tradiția o impunea (pentru străzi ori licee). Vorbind aici, altă dată, despre specificul statistic al numelor de străzi din orașele
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
teza de doctorat pe această temă și urmînd să țin un curs despre Gulagul românesc în anul universitar 1999-2000. Ar mai putea fi amintiți, parțial, pe lista "experților" Stelian Tănase și Vladimir Tismăneanu (ultimul fiind interesat mai mult de fratricidul comunist la vîrf, din istoria noastră, si mai putin de Gulag). Timișorenii Smaranda Vultur, Viorel Marineasa, Daniel Vighi și Valentin Sămînță s-au specializat pe tema deportării, ceea ce nu este puțin lucru. O scurtă perioadă, imediat după decembrie 1989, au scris
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
Jurnalul lui Mihail Sebastian i-a schimbat complet imaginea despre "perioada dintre cele două războaie mondiale". Costache Olăreanu admite că lumea românească de atunci nu era una ideală, dar demonstrează că acea lume avea o ținută, distrusă ulterior de regimul comunist. Și cum anume demonstrează? Bineînțeles, cu o ironie subțire, povestindu-le dezamăgiților o întâmplare pe care ar întelege-o și un copil: "Aveam vreo zece ani și-mi cumpărasem, la Târgoviște, de la o simigerie din centru, doi covrigi calzi, unul cu
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
de mult te-ar costă, nu trebuie să le faci. Și există, dimpotrivă, lucruri pe care, oricât ai pierde, trebuie să le faci neapărat". La început însă, la cei 18 ani câți avea Desliu când, în 1945, intră în Partidul Comunist, nu simțise că apucă pe o rea cale, că acceptă ceva ce "nu ar fi trebuit să accepte", cum la sfârșitul vieții îi sfătuiește pe tineri să nu facă. "Am facut-o din convingerea că poate să iasă un lucru
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
pronunța rar, căutând cel mai adesea să descifreze resortul lăuntric, mecanismele ascunse ce au dictat o anume comportare, fie ea și blamabila. Cu atat mai mult este atent cu mării scriitori ce pactizaseră, cum s-a tot spus, cu puterea comunistă în anii postbelici, cu Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Ralea, cărora nu le aduce mai deloc reproșuri, văzându-i mai ales prin prisma actelor benefice pe care le-au săvârșit atunci. Au apărat cu prestigiul lor breaslă de loviturile prea dure, atât
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
București (sedus, după toate probabilitățile, de modelul chinez) și rămînînd peste hotare... L-am revăzut, în răstimpuri, la adunările scriitoricești, nu fără a mă întreba cum e posibil, pentru un "transfug" (deci component al celei mai odioase categorii pentru puterea comunistă), să figureze, alternativ, și "afară" și "înăuntru", însă și nu fără a urmări, cu strîngere de inimă, cum creația să e sfîrtecata de colții ideologici, care apăreau din gurile unor critici cunoscuți, de la Ov. S. Crohmălniceanu la Mircea Iorgulescu (primul
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Z. Ornea În 1960, după multe stăruințe, Ion Agârbiceanu, preot ardelean, obține de la stăpînirea comunistă aprobarea de a i se reedita scrierile într-o serie de Opere în treizeci de volume, după un proiect bine cugetat ce trebuia să cuprindă, după apariția scrierilor literare (inclusiv ineditele) și prea abundență să publicistica. Seria e pornită cu
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
publică este intoxicata de multă vreme și nu mai reacționează. Adevărurile nebuloase și minciunile care trec la noi drept informații și participă în mod periculos la metabolismul formării opiniei publice provin din surse diferite (arsenalul de dezinformare al defunctului regim comunist, declarațiile improvizate ale unor lideri de azi, imaginația naivă a unor oameni simpli etc.), dar pe cele mai multe le fabrică, în mod iresponsabil, presa. Iar presa nu mai poate fi judecată critic, întrucat și-a constituit o insolita formă de imunitate
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
care este mult mai favorabilă lui Călinescu. Cele două decenii care ne despart pe unii de alții conțin cheia diferenței de apreciere. Imediat după 1944, Călinescu a fost pentru mulți intelectuali o decepție. Grabă cu care s-a aliniat ideologiei comuniste (interpretată și exprimată destul de liber, în stil personal, fie zis), entuziasmul cu care a devenit fruntaș într-o presă aservita unui regim nici macar bine înscăunat (Tribuna poporului, Națiunea) au părut inadmisibile. Chiar dacă i se știa versatilitatea (apropierea de Crainic și
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
1962 alături de el!), în român și în critică, prin reeditări. El a devenit repede pentru noi un exemplu de libertate a expresiei și a gîndirii, într-o epocă încă stăpînita de limbă de lemn și de ideile primite ale ideologiei comuniste. Istoria lui (în fapt, interzisă!) ne oferea scară de valori pentru o literatura care, ea însăși, ieșea acum treptat din ceață groasă a proletcultismului. Profesorul onorific de la facultate umplea amfiteatrul cu verbul lui original, cu știința lui de a stîrni
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
mai dorește să revină în țară și e normal ca ei să vrea să se afirme acolo unde performanță lor poate fi maximă: "Nu poate să nu te doară această hemoragie a spiritului românesc, care continuă și după dezintegrarea regimului comunist. Elementele cele mai bune au plecat. Continuă să plece. Generații după generații - fenomenul este, și el, de durată din păcate - ăvîrfurileă se duc ăacoloă". Căci aici ce perspective au eminenții studioși? Pósturi universitare și în cercetare cu salarii mai mici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
Interviul e luat de Ecaterina Tarălungă. Între altele, ea îl întreabă, referitor la Cronică de familie, ce ar modifică și unde, dacă ar fi să "umble la text" acum. Petru Dumitriu răspunde că ar drege poate ceea ce "pute a regim comunist". Pentru cine nu știe că Ecaterina Tarălungă a optat să-și cîștige existența că cenzor în anii cei mai urîți ai ceaușismului și că "umblă la textele" scriitorilor adulmecînd tot ce nu mirosea pe gustul activiștilor de partid - interviul nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
anii cei mai urîți ai ceaușismului și că "umblă la textele" scriitorilor adulmecînd tot ce nu mirosea pe gustul activiștilor de partid - interviul nu are nici un iz. Pentru cei care știu acest amănunt - da. *Duhnitoare de-a dreptul "a regim comunist" e o tabletă semnată în pagina 14 de fostul șef de cadre de la Uniunea Scriitorilor, Viorel Știrbu. Într-un stil sclifosit pînă la neinteligibil, el se folosește de pretextul Pacepa pentru a-și afirmă populismul de doi bani, antioccidentalismul și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
Pavel Șușară Mulți dintre artiștii români stabiliți în străinătate înainte de 1989 și care, într-un fel sau altul, se resemnaseră la gîndul că regimul comunist le-a blocat definitiv accesul la istoria artei românești, s-au întors, după 1990, în țară. Unii definitiv, integrîndu-se chiar profesional în diferite instituții, cum este cazul pictorului Henry Mavrodin, alții doar prin vizite repetate care au inclus și organizarea
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
a apărut în Franța la un an de la publicarea Cărții negre a comunismului, cînd, spre stupefacția lui Besançon, ecourile ei începeau deja să dispară. Firește, există o justificare lesne de dat, ca atare evidență, la întrebarea cu pricina: supraviețuirea regimurilor comuniste, chiar dacă într-o formă "ameliorata" cum s-ar spune, în unele din țările europene. Dar aceasta ar fi, totodată, un răspuns superficial. Adevărată dilemă nu vizează modul în care exteriorizam preocuparea pentru un fenomen sau altul, ci însăși manieră în
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
mai profundă pentru că ea s-a extins asupra unei întregi populații,nu doar a unui grup etnic (a se vedea spectaculoasă răsturnare a importanței argumentului grupului etnic) și pentru că a izbutit cruntă performanță de a lansa o confuzie între morală comunistă și morală comună. Numai așa se explică faptul că zilnic cineva susține ideea că numărul morților Gulagului nu ar avea nici o legătură cu idealul comunist. Cred că e discutabila concluzia lui Besançon și sînt convinsă că autorul însuși ar fi
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
grupului etnic) și pentru că a izbutit cruntă performanță de a lansa o confuzie între morală comunistă și morală comună. Numai așa se explică faptul că zilnic cineva susține ideea că numărul morților Gulagului nu ar avea nici o legătură cu idealul comunist. Cred că e discutabila concluzia lui Besançon și sînt convinsă că autorul însuși ar fi de acord cu această. Dar mi se pare ca ajungem abia în felul acesta la un paradox, poate doar retoric, interesant al raționamentului din carte
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
diferenței, esențial în măsura în care el definește o anumita identitate evreiască, precum și un mod de a înțelege o lungă istorie a acestei identități distincte. Problemă memoriei istorice, hipermnezică într-un caz și amnezica în altul, e, la urma urmelor, altă chestiune. Catastrofă comunistă își așteaptă, categoric, hipermnezia, are nevoie de ea. Dar nici cînd o va avea nu e sigur că va fi mai lămurita problemă analogiei între tipuri de rău. Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea ăSoahă-ului, traducere
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
la el își spune părerea nu un martor incompetent, ci unul rău intenționat, specializat în dezinformare. Viață plină de nedreptate și suferința de care a avut parte Matei Popa este relatata invers, cu un înspăimântător aplomb al mistificării, propriu propagandei comuniste. Iată, în viziunea lui Theodor Antim (manevrat el însuși, din umbră, prin șantaj de foști securiști) istoria cu violarea Elenei: "Marele nostru patriot și justițiar n-a intrat, așadar, la răcoare pentru că s-a opus comunismului, securității, cum se laudă
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Luminița Marcu " Acest român a fost scris între 1955 și 1957, fiind reluat în 1959, fără speranță publicării în regimul comunist." Iată cel puțin două probleme incitante, semnalate de Alexandru George însuși cu privire la românul sau Oameni și umbre, apărut în 1996 la Editură Albatros. Să le luăm pe rând. Este așadar vorba despre un roman de tinerețe, încheiat înainte că autorul
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
1952 - a doua arestare și detenție grea, munca în mînă. - 6 iunie 1953 - evadează. Trăiește în libertate o sută de zile. Prins în cele din umră, suporta consecințele dure ale gestului sau de curaj. - 1964 - la presiunile guvernelor occidentale, regimul comunist din România îi eliberează pe deținuții "politici". Ion Ioanid este și el eliberat. - 1969 - pleacă în Elveția, ca turist, cere azil politic în Germania Federală. Este angajat la postul de radio "Europa Liberă". - 1991 - debutează la Editură "Albatros" din București
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
fi o primă fază publicarea dosarelor de securitate? - Și aici, in Germania, sînt multe dificultăți pentru obținerea dosarelor, pentru stabilirea vinovățiilor, a colaboraționismului. Exemplul cel mai recent este un avocat, care a ținut legătură între Biserică - cea Reformata - și autoritățile comuniste. Zilnic apar dovezi că a colaborat cu Stasi, pentru ca, apoi, tot zilnic, să vină dovezi că, de fapt n-a colaborat, ci doar a sprijinit Biserică pe lînga autorități. Greu de stabilit adevărul. Versatilitatea unora... - Cum au apărut turnătorii în
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
că nu am participat și eu la cele întîmplate în noaptea de 21 decembrie și după aceea. Dar unul din marile mele regrete rămîne acela că nu am trăit momentul "Piața Universității". Cu gîndul acasă - Că victima a "rigorilor" regimului comunist, ce părere aveți despre iertare? - Ar trebui să repet ce-a spus Monica Lovinescu, într-un episod al "Memorialului durerii": sînt pentru iertare, dar ca să iertam trebuie să știm pe cine iartăm. - Credeți în posibilitatea unei reconcilieri naționale? - Chiar așa
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]