2,296 matches
-
spre capitala imperiului roman de răsărit. După moartea Papei Agapet I, Teodora, Împărăteasă bizantină, adeptă a monofizitismului, i-a oferit lui Vigiliu scaunul papal și o sumă de bani prin intermediul generalului Belisarie, iar în schimb Vigiliu trebuia să revoce hotărârile "Conciliului de la Calcedon" din 451, să le asigure conducătorilor monofiziților, patriahilor "Antim", "Teodosie" și "Sever" loialitatea sa. Această loialitate însemna și că trebuia să-l pepună pe Antim, fost patriarh al Constantinopolului, destituit de Papa Agapet din cauza că susținea erezia monofizită
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
l-a repus în drepturi pe Antim, fostul patriah al Constantinopolului, și când a luat poziție împotriva monofizitismului în 540, trimițând două scrisori, una către Împăratul Iustinian și alta către patriarhul "Menas". În ambele scrisorile Papa Vigiliu a susținut pozitiv Conciliile de la Efes și de la Calcedon, toate deciziile luate de predecesorii Papei Leon cel Mare și acordul cu depunerea patriarhului "Antim". Câteva dintre alte scrisori scrise de papa în primii ani ai pontificatului său s-au păstrat și ne oferă informații
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
în 543 sau 544 a emis un nou edict care condamna "Cele Trei Capitole". Patriarhii și episcopii răsăriteni au semnat condamnarea "Cele Trei Capitole". În Vestul Europei, procedura a fost considerată nejustificată și periculoasă, pentru că ea putea să detracte importanța Conciliului de la Calcedon. Papa Vigiliu a refuzat să recunoască edictul imperial și a fost chemat la Constantinopol de Iustinian, ca să soluționeze problema în cadrul unui sinod. După "Liber Pontificalis", pe 20 noiembrie, când papa celebra sărbătoarea Sf. Cecilia în Biserica Sf. Cecilia
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
Capitole" și a avut mult de suferit, fiindcă Vigiliu nu era gata să facă concesii în acest punct de vedere. În final, Papa a recunoscut printr-o scrisoare pe 8 decembrie 553 trimisă patriarhului Eutychius, deciziile celui de-al doilea Conciliu de la Constantinopol și și-a declarat hotărârea în detaliu într-o constituție pe 26 februarie 554. Aceasta a fost sfârșitul unei dureroase residențe din timpul acestor ani la Constantinopol, care a fost posibilă numai după o prealabilă înțelegere cu împăratul
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
său ar fi avut loc o activitate intensă de misionare. La fel, se pare că din timpul lui se trage sărbătoarea "Ridicării Sfintei Cruci". Pentru poziția lui permisivă față de monoteleți (era de aceeași părere ca Împăratul Herakleios), al III-lea Conciliu de la Constantinopol l-a pedepsit la 40 de ani după decesul lui cu anatema. În cadrul ședinței din data de 28 martie 682 monoteletismul a fost condamnat ca o convingere eretică. Apoi a mai fost confirmată de diferiți papi, printre care
Papa Honoriu I () [Corola-website/Science/305409_a_306738]
-
de 28 martie 682 monoteletismul a fost condamnat ca o convingere eretică. Apoi a mai fost confirmată de diferiți papi, printre care și Leon al II-lea. Anatema de atunci a fost un argument principal împotriva Dogmei Infaibilității papilor (vezi Conciliul Vatican I din 1870).
Papa Honoriu I () [Corola-website/Science/305409_a_306738]
-
trimite scrisori Papei Inocențiu I pentru a-i cere ajutor împotriva lui Teofil din Alexandria, susținut de curtea imperială. Faptul că un patriarh apelează din nou la Scaunul Apostolic al Romei și Papa Inocențiu I va încearca să unească un Conciliu la Salonic, însă violențele și intrigile se opuseră reușitei acestui proiect, au făcut doar ca exilatul Sf. Ioan Crysostomul și se consoleze de aceste eforturi ale Papei scriindu-i, într-o nouă scrisoare, din 406, și fâcându-l pe Papa să
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
cu hotărâre în probleme privind Sfintele Sacramente - Pocăința, Ungerea bolnavilor, Botezul și Nedesfacerea Căsătoriei, pe care a susținut-o și pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut și s-a răspândit erezia lui Pelagius, condamnată în 416 la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
lui :Felix al IV-lea și locuia în vecinătatea bisericii Sfinților Ioan și Paul, unde adunase o bogata bibliotecă cu opere ale Sfinților Părinți. Primul lucru pe care s-a grabit să-l facă după alegere, a fost convocarea unui conciliu, la care a adus documentul de anatemizare al lui "Dioscur" , luat din arhiva Vaticanului, și i-a dat foc. Prin acest gest, el declara nedreaptă excomunicarea pe care o obținuseră de la Bonifaciu al II-lea partizanii acestuia și în plus
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
greacă la Roma încât un vorbitor de latină și greacă era considerat un personaj cu un nivel educativ deosebit de ridicat. Ca papă, era succesorul lui Agaton. Și sub pontificatul lui Leon se simțeau încă urmările celui de al VI-lea conciliu ecumenic (cel de la Constantinopol din 680), când fostul papă Honoriu I a primit anatema bisericii pentru vederile sale "simpatizante cu eretici" în cadrul disputelor legate de monoteletism. Leon era clar în favoarea acestei măsuri, chiar a încercat să creeze un fundament științific
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
multe monumente din Roma, a atras mai multe violențe. Papa Ioan al III-lea fiind obligat să se exileze pentru tot restul pontificatului său într-o mănăstire din apropierea Romei. Ioan al III-lea a confirmat rezoluțiile celui de-al cincilea Conciliu Ecumenic din Constantinopol și le-a apărat cu mult zel. În timpul pontificatului său a fost terminată construcția "Basilicei Sfinților Filip și Iacob", astăzi chemată Bisilica Sfinților Apostoli, mai mult de atât, restaurația fiind extinsă apoi și asupra cimitirului martirilor. A
Papa Ioan al III-lea () [Corola-website/Science/305407_a_306736]
-
a fost papă al Romei între 891 și 896. A fost deshumat în vederea unui faimos proces macabru numit și „conciliul cadavrului”. Originea sa este obscură. Își face apariția în istoriografia papală în 864, în poziția de cardinal de Portus, numit de papa Nicolae I în locul lui Rodoald de Portus, care fusese pedepsit pentru ca își depășise competențele ca legat papal la
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
jurisdicția patriarhiei din Constantinopol. În calitate de candidat la scaunul papal a făcut parte din gruparea potrivnică lui Ioan al VIII-lea. De aceea în timpul pontificatului acestuia Formosus a fost alungat din Roma, nerecunoscându-i se nici statutul de cardinal. Într-un conciliu ținut la Troyes, Formosus a fost forțat să jure că va renunța la funcția de cardinal și că nu va mai reveni în Roma niciodată. Însă papa Marin I, fost coleg cu Formosus în misiunea din Bulgaria, a anulat sentința
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
papa Ștefan al VI-lea a condus într-o bazilică din Lateran un macabru proces al resturilor trupești ale fostului pontif. Defunctul papă a fost scos din sicriu, îmbrăcat în odăjdiile papale și reșezat pe un tron din sala de conciliu. A fost acuzat că și-a încălcat jurământul depus la Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost recunoscut ca vinovat și condamnat. După pronunțarea sentinței măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
fost găsit de niște călugări și îngropat. Papa Teodor al II-lea a ordonat ca rămășițele lui Formosus să fie mutate la Roma și înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru. În 898, în timpul papei Ioan al IX-lea, „conciliul cadavrului” a fost anulat iar unii dintre organizatorii procesului excomunicați. Pentru ca doar câțiva ani mai târziu papa Sergiu al III-lea să anuleze tot ce fusese stabilit de predecesorii săi în apărarea lui Formosus.
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
starețul de la Malmesbury) și l-a numit episcop de Utrecht pe englezul Sf. Willibrord, trimițându-l să predice în Frizia. În jurul anului 693 a intrat în conflict cu împăratul Bizanțului Iustinian al II-lea, căci a refuzat să semneze actele Conciliului „Quinisext”. Din chestiunile de conflict au făcut parte condamnarea lui Honoriu I, ca și mult discutata egalitate protocolară a Patriarhului de la Constantinopol cu Papa de la Roma, precum și interzicerea de a se ține post în zilele de sâmbătă și înfățișarea lui
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
la Terracina , unde a renunțat la însemnele pontificale și s-a întors în mănăstire. Între timp la Romă apărea din nou "Clement al III-lea" și se instala la Lateran. La presiunile lui Giordano, în martie 1087, Desideriu convoacă un Conciliu la Capua, pentru a discuta despre alegerea unui nou papă. Practic Desideriu a fost reales și convins să accepte numai după ce normanzii s-au angajat să-l scoată din Vatican pe Clement al III-lea, adică la 9 mai 1087
Papa Victor al III-lea () [Corola-website/Science/305425_a_306754]
-
care Victor al III-lea afost consacrat solemn în Bazilica Sfanțul Petru din Romă. Victor al III-lea s-a îmblnăvit însă și la sfârșitul lui iulie se reîntorcea în mănăstirea să, de unde a convocat la sfârșitul lui august un Conciliu la Benevento unde l-a excomunicat pe Clement al III-lea , aprobând și noi canoane împotriva simoniei. Tot aici a făcut un apel la cetățenii orașelor Pisa, Genova și Amalfi pentru organizarea unei cruciade împotriva sarazinilor care amenințau Italia din
Papa Victor al III-lea () [Corola-website/Science/305425_a_306754]
-
câștigat sprijin odată cu formarea Ligii Lombarde care l-a învins pe Frederic la Legnano în 1176, pregătind calea pentru Pacea de la Veneția. Alexandru s-a menținut în tradiția reformei relației cu Sfântul Imperiu și a prezidat cel de-al treilea Conciliu de la Laterano (1179), care a consfințit victoria poziției papale în fața celei imperiale: după Laterano, papii urmau sa fie aleși numai de către cardinali, împăratul sau alți reprezentanți laici ai lui neavând drept să intervină. Deasemeni s-a stabilit necesitatea unei majorități
Papa Alexandru al III-lea () [Corola-website/Science/305427_a_306756]
-
și Florența. În anul 1422 obține diploma de teologie. Episcopul Niccolò Albergati a fost atât de încântat de capacitățile sale încât l-a trimis într-un turneu de studiu în Germania , Franța și Anglia . În Germania, a asistat la reuniunile Conciliului de la Basel dintre anii 1431-1439 . Întors în Italia , în anul 1444 , a participat la Conciliul de la Florența . În anul 1446 , a fost chemat la Roma , unde Papa Eugen al IV-lea la ridicat la rangul de cardinal . În anul următor
Papa Nicolae al V-lea () [Corola-website/Science/305434_a_306763]
-
de încântat de capacitățile sale încât l-a trimis într-un turneu de studiu în Germania , Franța și Anglia . În Germania, a asistat la reuniunile Conciliului de la Basel dintre anii 1431-1439 . Întors în Italia , în anul 1444 , a participat la Conciliul de la Florența . În anul 1446 , a fost chemat la Roma , unde Papa Eugen al IV-lea la ridicat la rangul de cardinal . În anul următor , după moartea papei Eugen , Tomaso a fost ales ca papă , luându-și numele de Nicolae
Papa Nicolae al V-lea () [Corola-website/Science/305434_a_306763]
-
recordationis", în care se ratificau deciziile predecesorului său, papa Adrian al V-lea, privitoare la normele de desfășurare a lucrărilor conclavelor. În aceeași zi, a mai emis o bulă, îndreptată împotriva celor care luaseră parte la tulburările din timpul ultimului conciliu, adică din timpul conclavului. Deși în mare parte scurtul său pontificat a fost dominat de puternica personalitate a "Cardinalului Giovanni Gaetano Orsini" (care i-a succedat ca papa Nicolae al III-lea), "Ioan al XXI-lea" a încercat să lanseze
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
18 octombrie 1417 la Recanati; nume burghez: Angelo Correr) a fost un papă al Romei între 30 noiembrie 1406 și 4 iulie 1415. În urmă Schismei Apusene și antipapa Benedict al XIII-lea a pretins supremația asupra Bisericii Catolice. Deasupra, Conciliul de la Pisa l-a ales și pe Alexandru al V-lea (1409) iar după moartea acestuia, pe Ioan al XXIII-lea (1410). Și la conclavul din noiembrie 1406 se conturase deja o sciziune: doar 14 din cei 18 cardinali erau
Papa Grigore al XII-lea () [Corola-website/Science/305433_a_306762]
-
dispuși să depună jurământul să activeze în favoarea unității Bisericii și să renunțe la tiara dacă trebuia. Astfel a fost ales preotul cardinal vârstnic de la Sân Marco la Veneția, Angelo Correr. O hotărâre importantă privind Schisma Occidentală a fost luată la Conciliul de la Konstanz în 1415 , la care alegera lui Ioan al XXIII-lea a fost declarată nevalabila. Cand și Grigore a fost forțat să abdice, acesta s-a ținut de cuvânt și a renunțat la funcția supremă din cadrul bisericii. Cu doi
Papa Grigore al XII-lea () [Corola-website/Science/305433_a_306762]
-
înaintea lui era vorbă de mai mulți candidați favorizați de regele spaniol Filip al II-lea, din care niciunul nu fusese în stare să adune suficienți adepți. Pontificatul lui a fost printre cele mai importante ale reformei catolice urmând indicațiile Conciliului Tridentinum. A scos între 1595 și 1596 "Pontificale Romanum" și în 1600 "Caeremoniale episcoporum", mai târziu și ediții noi ale "Breviarium Romanum" (1602) și ale "Missale Romanum" (1604). În 1596 a ordonat ediția nouă a listei cărților interzise de Biserică
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]