2,979 matches
-
litreratură istorică, ceea ce nu exclude încadrarea într-o categorie literară sau alta. Plăcută lecturii, antrenantă și bine structurată, această nouă carte a lui Vasile Ilucă îi întărește poziția de mare iubitor al Iașului, deopotrivă pe cea de iscusit mânuitor al condeiului, sau al stiloului, ori al pixului, de ce nu, și al calculatorului. Repetat a cincea oară, titlul - “Ce nu știm despre Iași” - întărește ideea pe care am lansat-o la începutul acestor însemnări, potrivit căreia nu putem ști totul despre cel
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o propunere, o fată nouă, un model mai aparte. Surpriza lui a fost cică, într-a-devăr de proporții: pe puțin două kile de silicon!!! Dar după cum am spus mai sus, eu fac alergie la silicon așa că văd eu cum trag din condei, această regulă de abia notată. Altă regulă, care iese la iveală ca untdelemnul deasupra apei: leagă-te de o vedetă consacrată. Cum să te legi? Cum te duce capul, numai ca în momentul, când se vorbește de acea persoană, să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întâmplări de demult, mirajul neuitatei copilării. Fără introspecții proustiene, dar cu aceeași fervoare afectivă, prozatoarea evocă, în pagini în care epicul și liricul se susțin reciproc, lumea satului ei natal. Cu o mână sigură, ea izbutește o performanță demnă de condeiul unui prozator viguros, construind din câteva linii - pe cât de delicate, pe atât de ferme un univers rural bine închegat. Notabil este și modul în care biograficul e topit într-o ficțiune ce captivează cititorul, lăsându-l cu regretul că a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
avea pe o față scrisul meu, pe cealaltă, al Balcanicului. Bine, deșteapta mea, și ce-ai mai observat? (ea mă privește ascuțindu-și ochii, trece repede peste tonul meu bășcălios, înghițindu-l ca pe ceva material) La voi acolo, zice, condeiul e de uz comun? Pixul, adică, scrie cu el ăla care pune primul mâna? Și asta e bună. Pe amândouă fețele nuanța pastei, un negru violaceu destul de greu de găsit, e aceeași. Mi se întâmpla, în focul unei ocupații când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din Shanghai. Am fost atentă la omul ăsta. A început să-și arate talentul politic în timpul mișcării orientate împotriva dreptei. E cunoscut pentru criticismul său la adresa cărții lui Ba-jin, Umanitatea. E o armă grea. Oamenii îl numesc „Bâta de aur”. Condeiul lui a pus la pământ multe personaje de neclintit. Bravo! Ne trebuie bâte de aur, răspund eu. Bâte de fier și bâte de oțel. Rivalii noștri sunt tigri cu dinți de oțel. Următoarea ei întâlnire cu Mao pune istoria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că vor să-i păteze numele, dar vor să-l eticheteze drept demon, iar eu nu voi permite asta. Indiferent cât de nedrept a fost tratamentul pe care am fost silită să-l îndur în trecut, nu-mi voi folosi condeiul ca să scriu vreun cuvânt de atac la adresa lui Mao. În ultimele capitole, legenda în vârstă de șaptezeci și nouă de ani zăbovește asupra unei întâlniri cu Mao pe un ton de exaltare: Era în Yenan. Vizitam peștera lui Mao foarte des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unde prietenul meu Chun-qiao a devenit secretarul-șef al Partidului în statele din sud. Am ajuns să depind de Chun-qiao. Selectăm împreună membrii viitorului cabinet. El mi-l recomandă din nou pe discipolul său credincios, celebrul de-acum „mareșal al condeiului”, Yao Wen-yuan, și încă doi oameni talentați. Unul e Wang Hong-men, un bărbat chipeș în vârstă de treizeci și opt de ani, care seamănă mult cu răposatul fiu al lui Mao, Anyin. Wang este liderul Sindicatului Muncitorilor din Shanghai. Chun-qiao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu este de resortul poliției și nici mècar nu-i de competență tribunalului! Vina ta, exprimatè în felul în care tu ai fècut-o, iese din domeniul civic, ne depèșește! Nume de rețea, Strèinul! Bravo! Ai reușit s-o aduci din condei în așa fel încât sè ne faci pe noi, pe mine, în mod special, sè mè simt frustat cè nu dispun de instrumente legale care sè-mi permitè sè-i rețin pe cei care comit astfel de infracțiuni și sè-i deferez justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sclavii, robii, oamenii prefăcuți În vite, În unelte și care puteau fi vânduți, pierduți la cărți, dăruiți unei amante, aceștia nu erau ceea ce erau: șerbi, sclavi, animale, ci... creștinește; ci rusește: suflete. Aflând țăranii moldoveni că, dintr-o trăsătură de condei, Rușii le furau, nu doar avutul, ci și libertatea - chiar dacă În loc li se mărinimos dăruia titlul de „suflet” (rusesc) - Într-o singură noapte, cele vreo mie de... suflete au dispărut. Unde? A, nu, n-au urcat la ceruri. Atunci, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă lași să termin fraza... Spuneam că Basarabenii noștri nu-și românizaseră numele, ci și-l re-românizaseră - fiindcă le fusese rusificat pe timpul țarilor... Dacă aș fi Încercat să-l schimb și pe al nostru, aș fi reușit, doar eu mânuiam condeiul... Dar n-am vrut. Ba nu. Drept să-ți spun: nici nu mi-a trecut prin cap. Și, când mi-a trecut, era prea târziu - și a fost mai bine așa. Când ai să te Însori, ai să vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întors către secretarul său, care i se alătură grăbit, desface legătura de piele și Îi Întinde teancul de hârtie. Sabbah Începe să citească. Primele pagini nu sunt, conform tradiției, decât mulțumiri, adresări pioase, citate savante, pagini elocvente bine Întoarse din condei, dar auditoriul așteaptă mai mult. Hasan ajunge acolo: Am putut să calculez cu exactitate, declară el, ceea ce a raportat vistieriei sultanului percepția fiecărei provincii, a fiecărui oraș important. Am prețuit, de asemenea, prada luată de la dușmani, și știu acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a scrie o Carte, fie ea și alcătuită doar din singure, exclusive, crâncene erori intenționale. Atâta timp cât te absorbi În propriu-ți gol, Încă te mai poți gândi că te afli În contact cu acel Unul, dar imediat ce te joci cu condeiul, fie el și electronic, ai și devenit un demiurg, iar cine se apucă să facă o lume a căzut deja la compromis cu eroarea și cu răul. FILENAME: TREI FEMEI ÎN JURUL INIMII... Asta e: toutes les femmes que j’ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
străine”); 5. Factorul tradițional, comunitatea istorică de obiceiuri, datini, amintiri; 6. Factorul juridic, obiceiurile juridice românești, păstrate veacuri de-a rândul; 7. Factorul moral, conștiința și solidaritatea națională; a lipsit timp îndelungat și s-a închegat „prin îndelungatul război al condeielor, al muncitorilor cu tiparul, al cronicarilor și preoților cărturari, al poeților și predicatorilor, care timp de peste 300 de ani (de la Mihai Viteazul - n. ns., I. A.) au frământat necontenit sufletul neamului, l-au trezit, l-au lămurit prin scrisul lor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sî pleci din casa noastră. De aceea te-am și chemat... Încercai s-o întrerup, dar Maitreyi avu un gest de desperată implorare, și o lăsai să vorbească, din ce în ce mai turburat și mai surprins de cele ce ascultam. Vorbea jucîndu-se cu condeiul pe o coală de hîrțje, fără să mă privească, desenând și ștergând, scriind rânduri pe care nu le puteam ceti, făcând semne și figuri pe care nu le înțelegeam. Jocul acesta mi-a amintit începuturile prieteniei noastre și cele dintâi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
religioasă. Începuse să se îndoiască nu numai de ce făcea acum și de tot ce realizase în trecut, dar și de tot ce scriseseră ei, ceilalți, toți filozofii lui, marii nemuritori; începuse, de fapt, să se îndoiască de întreaga mare antrepriză. Condeiul i se muiase în mână, în mâna lui care, oricum, în curând va fi țeapănă și monstruoasă din cauza artritei. (Nu învățase niciodată dactilografia, o mașină de scris i se părea inhibantă pentru gândire.) Se simțea sătul de lume, de parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mai apoi, orașul sub teroarea roșie care se instaurează treptat, dar sigur și fără putință de a fi îndepărtată cu ușurință, înlocuind întâi numele străzilor, apoi Imnul Regal cu care se deschideau orele în școli; în fine, interzicând dintr-un condei religia ca materie de predare (și nu numai) și, nu în ultimul rând, așa cum se întâmplă într-o dureros de realistă parabolă a lumii adulților transferată în mediul sălilor de clasă, instigând la violență generațiile tinere, ba chiar foarte tinere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
De când tot aștept să mă chemi la nunta feciorului a început să-mi albească capul și mustața... Da’ a veni ea și ziua ceea! Dragă frățioare, îți doresc sănătate ție și la ai tăi. Poate pui și tu mâna pe condei și îmi scrii măcar două vorbe, să știu că sunt de la fratele meu Trestie... Cu drag, fratele tău Toader.” * Ce spuneai tu, Gruia? Că dacă termin liceul vreu să merg la facultate. Și cine s-o împotrivit la treaba asta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în timp ce unii scriitori se proclamă, cu entuziasm, reprezentanți ai lui, supraestimându-l, alții, ostentativ, își declară absența oricărei legături cu acesta, hulindu-l, demonizându-l chiar. Mai sunt două categorii de autori: una (cea mai largă, firește) formată din mânuitori de condei (și-i numesc, prin sintagma aceasta uzitată și uzată, eufemistic!) sau, mai nou, de tastatură, pentru care încadrarea / înghesuirea oriunde, fie și în numita controversată direcție literară, e mana cerească, o șansă poate de a intra și de a rămâne
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt, / alături, plop susurând dintr-o mie de frunze / poetul / de la ei învață pământul / rotirea în eternitate), drumuri, visuri etc. Și, cum alambicul-iad transformă trupul verii adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi sărac. Făcuse tot ce-ar fi putut să facă La școală, sau acasă, sau la câmp, Dar ce urma trecea printr-o hârtie - Problemă greu de rezolvat de-un timp. Îi tremurau picioarele desculțe Pe dușumeaua mirosind a motorină: Condeiul sprijinit în călimară Putea să stabilească orice vină. Dar omul care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu zâmbet cald și cu mișcări domoale
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
călimară Putea să stabilească orice vină. Dar omul care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu zâmbet cald și cu mișcări domoale A înmuiat condeiul în cerneală. A scris ceva, apoi a glăsuit: „De-acum ai dreptul ca să mergi la școală.” Părinții s-au crucit de-așa ispravă Ce depășea speranțele lor toate Și l-au slăvit pe cel Atotputernic Căci numai El ne-arată
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
astăzi. Dar de aici și p-nă la machiavelicele manipulări de care se face vorbire,calea e lungă. Că s-a tras ? Da ! S-a tras cu sete, cu forță ancestrală, cu aceleași mâini care au ținut poate sapa, plugul și condeiul dar,. . . și aici rog să se consemneze, se pare că și reprezentanții celorlalte fracțiuni au făcut bătături bâzâind alături de noi Sperând în reconciliere, PROPUN CA BÂZA Să INTRE îN PROGRAMA ȘCOLARĂ OBLIGATORIE ! Se aplaudă frenetic. Se fluieră puternic. Ca rîspuns
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în țările de expresie valutară. Zilnic, solicitanții îi alimentau căsuța poștală cu câteva nenorocite de milioane și marea șansă a continuării menținerii în actualitate a genului epistolar. Din păcate maestrul punea capăt corespondenței, ucigând literar șansa atâtor și atâtor promițătoare condeie. Iată și textul ultimativ: “ Domnule/Doamnă/Domnișoară, Așa cum reiese din incitantul d-stră c.v., s-a demonstrat încă de la grădiniță că aveți un indice emotiv derutant și impropriu unei activități brute și de mare consum fizic și capitalist. Reveniți cu o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a intoxicat cugetele curate ale românilor aproape idiotizați de o propagandă feroce, decolorantă, negrul fiind întotdeauna alb sau roz. Vina lui era atât de mare, încât nici nu se compara cu cea a poetei care a scris: “Plugul, strungul și condeiul/ Au început să chiuie...” sau cu cea a personajelor importante din forul legislativ actual, ideologi de frunte ai socialismului, azi șefi de partide, de comisii, vajnici ctitori ai unei societăți capitaliste erodată de șomaj. Vina lui era imensă: a fost
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
Trecător la pas prin marea literatură a lumii, asemenea mult mai celebrului său confrate și poate că și maestru José Lezama Lima, poet rămas totuși necunoscut duiumului de "poeți" fertilizați in vitro-ul postdecembrist, ― asupra cărora năpădesc tot felul de condeie, unele contrafăcute, altele cifotice și vândute, grăbindu-se să-i genializeze ―, Marian Constandache, «aruncând, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic», ignoră tot ceea ce Înseamnă curente și stiluri, mode și tendințe, rămânând astfel deschis tuturor influențelor culturale nobile, «scuipând Între
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]