5,238 matches
-
critica externă. După câteva săptămâni de prudență, se produce explozia. Reprezentanții micilor partide democratice încă autorizate atacă monopolul puterii comuniste. Universitățile fierb și incidente grave izbucnesc în unele uzine, în timp ce se dezvoltă o criză rurală. Mai ales, discordia din grupul conducător* tinde să se răspândească în provincii, cu atât mai mult cu cât numeroși intelectuali și unele cadre, veniți în PCC prin naționalism, simpatizează cu mișcarea. Din 8 iunie 1957, Mao pune capăt mișcării și îl transformă într-o „campanie anti-dreapta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Canton de tinerii contestatari ai grupului „Li Yizhe” care afirmă că este necesar nu numai ca Lin Biao să fie criticat, ci trebuie să-i fie suprimat și sistemul feudal. Mișcarea este o consecință a reglării de conturi în cadrul grupului conducător, care se desfășoară la sfârșitul lui 1978. Deng Xiaoping* are nevoie de sprijinul maselor: la Beijing și apoi în alte orașe, se înmulțesc protestele victimelor Revoluției Culturale și denunțurile împotriva responsabililor încă puternici. Când lucrurile se precipită, contestarea tinde să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
depista un dușman al partidului, oricât de bine s-ar ascunde el”. Acest îndemn provoacă un val de denunțuri și de arestări și creează climatul propice primului proces de la Moscova, care începe la 19 august 1936. șaisprezece membri ai grupului conducător* din anii 1920 - printre care Zinoviev, Kamenev și Smirnov - sunt acuzați că aparțin unui „bloc terorist contra-revoluționar troțkisto-zinovievist”. Ei oferă „mărturisiri” complete, acuzându-se de cele mai absurde crime. Toți sunt condamnați la moarte la 24 august și executați. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
într-o remarcabilă lucrare - Marile Procese în sistemele comuniste (1972) -, Annie Kriegel a arătat adevărata natură a acestor procese. Ea începe prin definirea axei politice a procesului: personalitățile avute în vedere și rațiunile subiacente. în 1936-1938 sunt vizați membrii grupului conducător bolșevic care s-au opus, mai târziu sau mai devreme, lui Stalin - Troțki încă din 1920-1923, apoi Zinoviev și Kamenev și, în sfârșit, Buharin și Rîkov. Motivele invocate sunt spionajul, sabotajul și mai ales voința restabilirii capitalismului în URSS. Stalin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
minciunii, crimei și terorii. Generalizarea proceselor în lumea comunistă Aceste procese, puse la punct de-a lungul anilor 1930, sunt copiate de celelalte regimuri comuniste. Mai întâi în democrațiile populare*, cu ținta principală „trădătorul Tito*” și cu scopul terorizării grupurilor conducătoare pentru a le supune la modul absolut lui Stalin: procesul Rajk în Ungaria în septembrie 1949, procesul Kostov în Bulgaria în decembrie 1949, procesul Slansky în Cehoslovacia în noiembrie 1952. De fiecare dată, importanți conducători comuniști sunt condamnați la moarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și cu scopul terorizării grupurilor conducătoare pentru a le supune la modul absolut lui Stalin: procesul Rajk în Ungaria în septembrie 1949, procesul Kostov în Bulgaria în decembrie 1949, procesul Slansky în Cehoslovacia în noiembrie 1952. De fiecare dată, importanți conducători comuniști sunt condamnați la moarte. în China*, mai ales în timpul Revoluției Culturale*, acuzările publice sunt numeroase, ținta centrală fiind președintele Republicii, Liu Shaoqi, care va muri în închisoare; toți cei care se opun delirului lui Mao* sunt victime ale unor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Deoarece epurarea* începe în domeniul cultural, această operațiune va purta numele de „Revoluție Culturală”. Lansarea Revoluției Culturale Desfășurarea acesteia a fost rezultatul mai multor factori: schimbătoarele impulsuri ale lui Mao, evoluția raporturilor acestuia cu cei mai importanți membri ai grupului conducător*, raportul de forțe între facțiuni pe planurile central și local și, în sfârșit, reacțiile tineretului și ale unei părți a orășenilor - încă minoritari în comparație cu cei 80% țărani pe care-i numără populația. Fitilul este de la bun început plasat în mediile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
evidență diverse forme de rezistență, colective și deschise - revoluția maghiară* în 1956, Primăvara de la Praga* în 1968 - sau mai discrete și personale - disidența*. O a doua interpretare, ținând de sovietologia nord-americană din anii 1960, privilegiază [teoria potrivit căreia] evoluția grupului conducător [s-a produs] în virtutea unei relative dispersări a puterii; această teorie, denumită „a grupurilor”, este utilizată în inventarierea celor care - aparatcik-i, tehnocrați, militari, ingineri, savanți etc. - ar putea intra în concurență și contribui la complicarea proceselor decizionale; această abordare subînțelege
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la democrația politică. Un moment de ruptură este necesar, pentru a marca distrugerea infrastructurilor partidului-stat comunist și instalarea unui nou ansamblu politic și instituțional. Or, extinderea capitalismului la viața economică și la cea socială reprezintă un dublu risc pentru grupul conducător: ea face mai vizibilă contradicția dintre ideologia oficială, care proclamă superioritatea socialismului, și o practică exaltând civilizația comerțului; și, mai ales, ea răspândește în societate un gust pentru inițiativă, acțiune, responsabilitate. Fără îndoială, cei care beneficiază astăzi de libertăți în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care ajută comuniștii locali să-și creeze poliția lor după modelul sovietic. Se constituie fronturi* patriotice ce reunesc comuniști, socialiști și agrarieni, cu un program foarte moderat, la prima vedere. După cum le-o va zice apropiaților săi Walter Ulbricht, viitorul conducător al RDG: „Trebuie să păstrăm aparențe democratice, dar trebuie să controlăm totul”. Primul obiectiv al comuniștilor este de a neutraliza partidele „burgheze”, adeseori lipindu-le eticheta de „fasciste” și de „colaboraționiste”. Apoi își asigură posturile-cheie în guvernele de coaliție - poliție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
particular, Poskrebîșev. în ajunul celui de-al XIX-lea Congres al PCUS*, în octombrie 1952, publică Problemele economice ale socialismului în URSS, în care anunță suprimarea totală a comerțului, revenind la o linie ultra-stângistă și prevestind o epurare în interiorul grupului conducător*. La 13 ianuarie 1953, Pravda anunță „complotul halatelor albe”, iscând o atmosferă de pogrom. Atunci are Stalin un atac cerebral, în dimineața zilei de 1 martie. Lăsat fără asistență medicală ore îndelungate, cu complicitatea întregului Politbiuro, moare pe 5 martie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar pe timp de război. Aleksandr șliapnikov, singurul muncitor din grupul conducător*, ar prefera ca sindicatele să-și păstreze funcția de apărare a salariaților. în fapt, din 1919, aceștia sunt subordonați aparatului de stat bolșevic. Pentru Lenin, în 1922, sindicatele sunt „cureaua de transmisie” a politicii partidului-stat* către locul de muncă. Având
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este numit reprezentant al IC în Balcani și se deplasează la Viena, Paris, Praga și Moscova. Beneficiind de epurările* care decimează, în 1937-1938, liderii comuniști iugoslavi, este numit, în 1940, secretar general al PCI, căruia îi va alcătui noul grup conducător*. Profitând de insurecția care izbucnește în Serbia, odată cu atacarea Iugoslaviei de către Germania, în aprilie 1941, Tito alcătuiește grupuri de partizani și vrea să promoveze simultan revoluția socială și eliberarea națională, ceea ce îl conduce la combaterea grupărilor naționaliste ale generalului Mihailovici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un efort fantastic de înjosire prealabilă a viitoarelor victime. Din acest punct de vedere, regimul sovietic nu e cu nimic mai prejos decât regimul nazist. Analizând Marea Teroare din 1937-1938 în URSS, care, departe de a se mărgini la păturile conducătoare ale PCUS*, se extinde la ansamblul societății, istoricul Nicolas Werth nu ezită să puncteze o adevărată „inginerie socială” care se străduiește să „limiteze” numărul de „elemente dăunătoare societății”, care obligă responsabilii să respecte „cotele”, care tratează, pe scurt, suspecții ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poststaliniste în aria totalitarismelor, chiar dacă unii analiști estimează că acestea au devenit ipso facto regimuri autoritare. Desigur, trebuie să fim atenți la mutațiile provocate de destalinizarea* URSS și a democrațiilor populare* în 1956: dispozitivele teroriste pălesc încetul cu încetul, grupul conducător* revine la metode de conducere mai colegiale, poporul nu mai este somat să-și manifeste entuziasmul în fața „realizărilor” socialismului, ba chiar i se acordă o anumită autonomie în sfera privată. și totuși nu are loc o „detotalitarizare” semnificativă, ci s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Franța, apoi în Mexic. în URSS, partizanii săi se grupează, în 1924-1925, în Opoziția de Stânga, apoi în Opoziția Unită, unde li se alătură și alți bolșevici - Zinoviev, Kamenev sau Kristian Rakovski. Troțkiștii*, însă, sunt sistematic îndepărtați din instanțele conducătoare de către Stalin, înainte de a fi stigmatizați în „Marile Procese* de la Moscova” -, unde Troțki figurează in absentia ca principal acuzat -, apoi masacrați în timpul Marii Terori*. Troțki se dovedește uneori un analist avizat al politicii externe* sovietice, prevăzând pactele germano-sovietice*, însă are
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt aleși de sovietele regionale, ele însele alese de sovietele locale. La fiecare dintre aceste eșaloane, însă, sovietele sunt supuse controlului PCUS*, de la care emană orientările și deciziile ce animă structura federală. URSS și națiunile sale în timpul anilor 1920, grupul conducător* al PCUS se declară în favoarea unei apropieri voluntare a națiunilor, susceptibilă să conducă, pe termen lung, la fuziunea lor într-un tot armonios. Asistăm la nașterea, chiar la inventarea națiunilor; sunt dotate cu o limbă scrisă, un teritoriu și un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scopul său suprem, „noua societate a egalilor”. Prin intermediul multiplelor povestiri de călătorie în Țara Sovietelor, al „întoarcerilor din URSS”, al cercetărilor în rândul lumii muncitorești, prin fotografii și filme, fiecare își povestește trecerea prin paradis, ca tânărul Maurice Thorez, viitor conducător al PCF*, în 1927: „Acolo s-a realizat prima revoluție prezisă de Marx! Cu inima tresăltându-mi, am pătruns în această lume nouă, dorită de muncitori și de ei făurită”. Către dispariția utopiei comuniste? Odată cu invadarea Cehoslovaciei, în 1968, de către
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
forme și economică”, Hrușciov se opune opțiunilor estetice, grandioase și costisitoare făcute de Stalin și despre care depune mărturie îndeosebi clădirea de pe cheiul Kotelnicevski, unul dintre cei șapte zgârie-nori ai Moscovei, de inspirație new-yorkeză, construit în 1952 și destinat grupului conducător*. Noua lozincă este: „pentru fiecare familie, câte un apartament”. Se procedează la mecanizarea șantierelor, la prefabricarea producției și la standardizarea locuințelor - „un singur tip de blocuri pentru toată țara” (decretul din 31 iulie 1957). între 1955 și 1964, parcul imobiliar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Alternativă Unificată Stânga Proletară Stânga Socialistă Stânga Unitară Europeană-Stânga Verde Nordică stângism georgieni pacte germano-sovietice Gestapo Gladio Glavlit Gorbaciov GOSET Gosplan Gulag GPU Marele Salt înainte Marele Război pentru Apărarea Patriei GRAPO greci Grupul de Rezistență Antifascistă „1 Octombrie” grup conducător grupul Octombrie GRU Grünen GUE/NGL război război civil războiul din Coreea războiul din Spania războiul din Rif Războiul Rece Gomindan H Nagorno karabah omul nou HVA I ICT ideologie insulele Kurile insulele Solovki Independent Labor Party industrializare Industrial workers
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
două lichide insolubile unul în celălalt (emulsia de ou). Strat sensibil la acțiunea luminii, depus pe plăcile și pe filmele fotografice. - Din fr. émulsion. FOTOELECTROGRAVURĂ Procedeu de reproducere electrografică. - Fotoelectrografie directă: fotoelectrografie bazată pe atragerea cernelii de către straturi de materiale conducătoare depuse pe suportul de imprimare. - Fotoelectrografie indirectă: xerografie. FOTOGRAFIE 1. Imagine a unui subiect transpusă pe hârtie fotografică. 2. Fotografia de asigurare: fotocopie sau clișeu executat după un document înainte de restaurare, în vederea asigurării conținutului acestuia față de eventuale accidente. Fotografia de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
stampe Imagine imprimată, de obicei pe hârtie, de pe o placă de metal sau lemn ori de pe piatră gravată. - Din it. stampa. STICLĂ 1. Substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire. 2. Sticlă optică - material sticlos cu proprietăți speciale în privința indicelui de refracție, de o mare omogenitate în compoziție, folosit la fabricarea lentilelor și a prismelor
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
și Marea Britanie, iar pe de altă parte, Uniunea Sovietică și alte națiuni potențial ostile, în special Germania; și în al treilea rând, de impactul posibil al contramăsurilor asupra intereselor Franței și Marii Britanii și a viitoarei distribuții de putere. În calitate de națiuni conducătoare ale Ligii, Franța și Marea Britanie au exclus Uniunea Sovietică din organizație, fiind împiedicate să se alăture Finlandei în războiul contra sovieticilor doar de refuzul Suediei de a permite tranzitul trupelor pe teritoriul său național, în drum către Finlanda. Dacă acest
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decât de apariția unor indivizi ieșiți din comun. Tradiției îi datorează Marea Britanie relativa constanță a puterii sale de la Henric al VIII-lea până la declanșarea primului război mondial. Oricare ar fi fost capriciile și limitele regilor și miniștrilor lor, tradițiile clasei conducătoare și, recent, ale serviciului diplomatic profesionist erau capabile, cu unele excepții notabile, să transforme potențialul puterii naționale a statului în măreția puterii reale. Nu întâmplător, atunci când puterea Marii Britanii a atins cel mai de jos nivel din cauza diplomației lui Stanley Baldwin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ministerul de Externe aveau o influență redusă asupra politicii externe, iar cei doi responsabili erau priviți, în termenii tradiției de familie, ca oameni de afaceri și nou-veniți de către aristocrația care de secole condusese țara. Odată cu Winston Churchill, descendentul unei familii conducătoare, tradițiile nobiliare au revenit la locul lor în deținerea puterii naționale a statului. Astăzi, excelența instituțională a Ministerului de Externe se arată în talentul cu care Marea Britanie și-a armonizat angajamentele globale cu resursele reduse ale puterii naționale. Pe de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]