2,171 matches
-
Această autonomizare este corelativă cu dezvoltarea mitului romantic al creatorului și al geniului neînțeles și cu avangardele (al căror echivalent în industriile culturale este starul). Există o strânsă dependență între câmpul bunurilor simbolice legitime și cultura școlară ca instanță de consacrare (clasicii sunt predați și înscriși în programe). Ceea ce explică și faptul că "operele de artă "pure" nu sunt accesibile decât consumatorilor dotați cu înclinație și competență, care sunt condițiile necesare pentru aprecierea lor" (1992, p. 209). Actorii și logicile lor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a lumii pun în evidență schimbarea principiului ordonator. Ceea ce a dinamizat lumea preglobală, adică principiul adversității (Dinu, 2004), se clasează ca lipsit de relevanță. Se impune ca necesar un alt principiu, cel care să redispute mereu simbolurile puterii sau ale consacrării și care să asigure fluența orizontului uman de așteptare. Acesta nu poate fi altul decât cel întruchipat de competiție, după exemplul jocurilor sportive colective, pe care-l vom analiza în partea a III-a a cărții. Este principiul ordonator care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
substanța primordială din care toate formele se nasc și în care toate se întorc, prin regresiune sau prin cataclism"87. Posedând o asemenea zestre simbolică, apa primește suflul divin mai ales dacă afirmă subiecții investigați este supusă unui ritual de consacrare. În luciul apei se pot vedea evenimente și întâmplări, sunetul său poate să transmită un mesaj divin, după cum și culoarea sa poate da seama de aspectul benefic sau malefic al unor acțiuni. Multe practici divinatorii se desfășoară la noi în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mă știu" (A.S., 68 ani, Suceava). Acest exemplu amintește de vechile haruspicii romane. Cert este că pentru mentalul colectiv animalele dobândesc semnificații deosebite în măsura în care ele se înscriu într-un sistem sacrificial. Astfel, ele își părăsesc condiția obișnuită de animal. Prin consacrare, ele devin și obiect al divinației și pot transmite social ceva. Pe de altă parte, o serie de credințe arată că animalele sunt dotate cu simțuri speciale. Antoaneta Olteanu, în Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, prezintă diverse situații de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ilustrează prin viața sa reală adevărul simbolic al mitului. Eroul își sacrifică real și total eul aparent eului esențial, prin care se unește cu esența vieții, adică, simbolic vorbind, cu "Tatăl", întreaga viață a eroului este alcătuită numai din această consacrare esențială și sublimă. Prin acest sacrificiu total, prin purificarea sublimantă conformă elanului aproape supraomenesc, sensul vieții devine manifest și își face apariția esența legală. Spiritul vieții, adică cea mai clară expresie a misterului la modul simbolic, "Cuvîntul" lui Dumnezeu, se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
socială. Ideea muzeografică a lui Le Play pornea însă de la reformarea pe principii moral religioase, spirituale ale societății, formulă remarcabilă în sine, dar care era insuficientă. Ideile lui Gusti erau străbătute de o viziune de ansamblu asupra societății, cea a consacrării prezențelor cultural-sociale. Acestor formule atît Le Play, cît și Gusti le conferă un cadru dinamic, excluzînd caracterul etnografic al expunerii în sine, dar conceptul lui Gusti, subliniem, se fundamentează pe principiul acțiunii sociale, al pretextului prezenței exponatelor autentice ca formulă
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
are o dublă semnificație: - ca recipient, exprimă iubirea, atitudinea receptivă, primitoare, deschisă și maternă, dar și ideile de împărtășire și de uniune (vezi Veselă). Sfântul Graal constituie reprezentarea cea mai spirituală; - ca trofeu, simbolizează victoria, recunoașterea curajului și a meritului, consacrarea eforturilor. Este interesant de observat că în anumite situații e simbolul autorității, în aceeași măsură poate să dezvăluie o situație de supunere, de constrângere sau de dominare. A scuipa, a lăsa bale, a saliva În plan simbolic, saliva este învestită
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cea a carnavalului. De aici și caracterul său secundar. Pentru a remedia orientarea prea puțin spirituală, în cărțile deuterocanonice găsim o serie de adăugiri ce constau în rugăciuni și aprecieri teologice. 13.2. Sărbătoarea Ḥanukkăh Un caz aparte este sărbătoarea „Consacrării”, în ebraică ḥanukkăh, de la rădăcina ḥănak, „a inaugura”, „a dedica” (cf. Num 7,10; 2Cr 7,9; Neh 12,27) și „a instrui”, dacă se referă la persoane. Traducerea greacă a LXX redă prin enkainía sau enkainismós, „a reînnoi” și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
evreilor din Egipt în anul 124 î.C., în care aceștia sunt îndemnați să celebreze sărbătoarea conform unei alte scrisori (pierdute), datând din anul 143 î.C. f) Până acum nu s-au găsit elemente sigure pentru a lega sărbătoarea Consacrării de alte celebrări din lumea elenistă din acea perioadă; o altă problemă este încercarea de suprapune data de 25 Kislew din calendarul lunar cu 25 decembrie din calendarul solar, data sărbătorii sol invictus. e) Fragmentele citate din 1-2Mac ne furnizează
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
1 ianuarie 1941 a fost rezultatul unui acord intervenit între cele două state reprezenta, evident, un fals, menit să înșele opinia publică internațională, în împrejurările în care Charta Atlanticului nu accepta schimbarea frontierelor prin forță. Era vorba, în fond, de consacrarea, în termenii Convenției de Armistițiu, a unui delict al dreptului 1 Florin Constantiniu, Trecerea Nistrului. O decizie controversată, București, Ed. Albatros, 1995, p. 285; - 8 internațional, reprezentat de anexarea prin forță, sub forma ultimatumului, a Basarabiei și Nordului Bucovinei în
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
1 ianuarie 1941 a fost rezultatul unui acord intervenit între cele două state reprezenta, evident, un fals, menit să înșele opinia publică internațională, în împrejurările în care Charta Atlanticului nu accepta schimbarea frontierelor prin forță. Era vorba, în fond, de consacrarea, în termenii Convenției de Armistițiu, a unui delict al dreptului internațional, reprezentat de anexarea prin forță, sub forma ultimatumului, a Basarabiei și Nordului Bucovinei în iunie 1940. La 22 iunie 1941, România s-a alăturat Germaniei, în războiul împotriva Uniunii
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Matei Călinescu, Cezar Baltag, Florin Mugur, Grigore Hagiu ș.a.), cadru al unor fertile dezbateri neoficiale despre înnoirea creației literare. Debutează cu proză scurtă în „Viața studențească” în 1957. Primul roman, Francisca, îi apare în 1965. Animale bolnave (1968) îi aduce consacrarea definitivă, aprecierea cvasiunanimă. E ales membru al Biroului Uniunii Scriitorilor și devine membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, în calitate de „scriitor reprezentativ”, într-un moment de „deschidere” a politicii comuniste. Din toamna anului 1968, e redactor-șef adjunct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
decât „profesor plin” într-un departament, cu sarcini didactice reduse și astfel cu mai multă libertate de a-și urmări ambițiile de cercetător) la actuala sa instituție, The George Washington University, unde a ajuns la apogeul unei cariere îndelungate, după consacrarea obținută în douăzeci de ani de activitate la Columbia University (1958-1978), într-un prestigios departament de sociologie pe care l-a și condus, precum și după treceri mai scurte pe la influenta Brookings Institution (1978-1979), unul dintre marile think tanks ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ciobanu (Dan Laurențiu), Victor Mașek, Gabriela Melinescu, Ion Cocora, Grișa Gherghei, Paul Tutungiu, Adrian Păunescu, Gheorghe Istrate, Nicolae Prelipceanu, Gheorghe Pituț, Nicolae Turtureanu, Florin Costinescu, Vasile Igna ș.a. Într-o oarecare măsură, poezia, abundentă, asigurată de condeie care vor cunoaște consacrarea, este tributară comandamentelor politice ale vremii. De altfel, în articolele aceleiași perioade se susține politica de partid, se face frecvent elogiul Uniunii Sovietice, sunt criticate sistemele de învățământ din Occident. Destul de lipsit de substanță, sectorul critic găzduiește texte de Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290539_a_291868]
-
Alfred Rusescu, Emil Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian Mincu, Constantin Ionescu Târgoviște, Ștefan Milcu), stimulate de demersul savantului scoțian Jan Murray în recunoașterea priorității lui Paulescu în descoperirea insulinei (hormonul antidiabetic), se angajează în odiseea recunoașterii operei științifice a savantului român. Consacrarea acestui statut va fi definitivă la sărbătorirea cinquantenarului descoperirii insulinei (foto pg.27) și recunoașterii oficiale din partea Comitetului Nobel prin persoana președintelui acestui for (Arne Tiselius) a erorii care s-a comis în anul 123 prin acordarea premiului Nobel comandoului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și cele două personalități care, cu dăruirea lor creștină și devotamentul lor caritabil, au contribuit la renumele său. Normal ar fi fost ca această instituție să poarte numele lui Paulescu a cărui realizări decisive în domeniul endocrinologiei au contribuit la consacrarea acesteia ca știință, realizări pe lângă care contribuțiile lui Parhon, de departe nu par a avea aceiași greutate. Aceeași atitudine discutabilă se va regăsi și la Spitalul Asigurărilor Sociale din Iași, inaugurat în prezența Mariei Antonescu și a ministrului sănătății în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin descoperirile științifice, chiar în timpul vieții lui Voinov (rolul timusului, hipofizei etc.). Cu toate acestea Voinov nu își schimbă poziția. Realizează însă ceva în plus față de Leon și anume; numește demonstrația lui Paulescu “Paulism” ceea ce prin prisma timpului pare o consacrare, chiar dacă la început termenul s-a dorit a fi o ironie usturătoare. Desigur Paulescu, prin convingerile sale, se înscrie în curentul creaționist, adept al principiului lui Lineu care spune „Există atâtea specii pe pământ câte dintru început au fost create
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
manifestare a acesteia, trebuia continuată și după el, pentru a împlini legea și în același timp dezideratul cel mai arzător al omenirii, pacea. Acest fapt avea să fie realizat prin numirea apostolului Petru în fruntea bisericii sale, fapt împlinit prin consacrarea sa fără echivoc sub patru ipostaze: Prima a fost aceea când Iisus, mișcat de sinceritatea lui Petru, îi spune „și eu zic ție: Tu ești Petre, (tu te vei chema Kifa) și pe această piatră voi zidi Biserica mea’’ ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
zidi Biserica mea’’ ceea ce-i conferea lui Petru întâietatea între apostoli. A doua, când Iisus îi spune lui Petru „Și îți voi da ție cheile împărăției cerurilor’ ceea ce înseamnă că îi conferă infailibilitatea sublimei sale funcții. A treia ipostază a consacrării este momentul când Iisus îi oferă lui Petru prerogativele preoției, asimilată mai târziu ca taină „Orice vei lega pre pământ va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pre pământ va fi dezlegat în ceruri". Ulterior această taină
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
A patra ipostază și ultima se referă la rolul urmașului său, consacrat prin triplul răspuns a lui Hristos la mărturisirea dragostei pentru Dumnezeu al lui Petru „Păstorește oile Mele’’ „Paște mielușeii Mei’, „Paște oile Mele’’ și pentru a fi definitivă consacrarea lui Petru ca vicar al său, Iisus îl desemnează expres „Și acestea grăind Iisus a zis lui Petre: „Urmează Mie’’ exprimare care în fapt se constituie în testamentul lui Hristos privind succesiunea sa. Într-adevăr Apostolul Petru și-a îndeplinit
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
documentate privind relația diabetpancreas și alte glande cu secreție internă, apariție susținută și încurajată de Paulescu. Partea a doua “Descoperirea insulinei” începe cu o schiță biografică a lui Nicolae C. Paulescu, în care sunt marcate principalele momente ale devenirii și consacrării medicului, cercetătorului, savantului și dascălului, calități înnobilate prin muncă și realizări, situându-l astfel în elita științifică de notorietate a timpului. Un loc aparte în evoluția sa a avut-o prietenia și colaborarea de excepție cu ilustrul Etienne Lancereaux, a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
postbelică, domeniu căruia i-a consacrat două volume intitulate generic Prozatori contemporani (1984, 1989). Cel dintâi se referă la ce au publicat după război Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, G. Călinescu, Geo Bogza, precum și la începuturile și la consacrarea lui Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, încheindu-se cu prezentarea modului în care, la sfârșitul deceniului al șaselea, a demarat o nouă generație de prozatori, reprezentată de Dumitru Radu Popescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea. În volumul al doilea, criteriului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii sale instituționale cât și ulterior momentului consacrării, tinde să își creeze propria identitate națională pe spinarea memoriei istorice, se apropie de statutul unei cvasi-legități socio-istorice. Identitatea națională este, în parte, un produs derivat din memoria colectivă. Lucrarea dezvoltată în această secțiune este că mișcările naționaliste recurg la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vedere organizatoric și grecești din punct de vedere lingvistic), nu constituie o surpriză faptul că conținutul educațional avea o puternică și aproape exclusivă fibră religioasă. Ulterior instituționalizării învățământului prin Regulamentele școlare din 1832, respectiv 1834, al căror efect este, pe lângă consacrarea unei infrastructuri educaționale întinsă pe întreg teritoriul principatelor, și acela al preluării statale a responsabilității pentru învățământul primar, se inițiază o relativă laicizare sesizabilă și în informațiile transmise prin cărțile școlare. Deși conținutul materialelor didactice rămânea puternic saturat de morala
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]