2,124 matches
-
carte, pline cu regrete (e suspiciunea mea) factice. Alții s-au uitat la barba mea, au bîiguit două-trei cuvinte și au rămas cu gîndul suspendat, așteptînd să le ofer detalii. La rîndul meu, nu m-am putut preface că mă consolează toate acestea. *Doliul se opune preocupărilor obișnuite. Ceilalți uită asta și-mi cer să mă comport ca înainte. Sergiu, de pildă, mă întreabă dacă nu merg pe stadion, la meci, iar Genoiu mă solicită să iau cuvîntul la reuniunea Filialei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toți ceilalți, a anticipării morții: „Mă, ce fel de poet sînt eu, dacă n-am nici o neliniște existențială?!” Neștiind cu ce să mai umple golul priveghiului, Sergiu a început să improvizeze ceva despre viitoarele necroloage, convins că o asemenea informație consolează familia. Afectat profund, Bălăiță a mărturisit că-și dă acum seama că Mișu îi era foarte apropiat, deși nu poate decît cu oarecari ezitări să-l numească „prieten”. Dincolo de „păcatele” sale, pe care nu și le ascundea, Mișu era - am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
omul Al. Dima m-a ținut, firește, în contact cu opera sa. Totuși, ca redactor, adept al ierarhiei competențelor provenind din specializări diferite, am fost nevoit să apelez la colaboratori pentru recenzarea cărților dv. E un regret de care mă consolez doar amintindu-mi că am cedat această plăcere unor colegi pricepuți și integri. Cît privește întinderea articolului meu recent, ea ar fi fost alta în condițiile apariției normale (lunare) a revistei. Aș fi bucuros, însă, ca și în această schiță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Bacalu (Andrei Bacalu), doctor în științe cosmice”. Dar vreun critic de artă?, am vrut să-l întreb. * Convins în fine că a fost înșelat în speranța de a fi pus director al teatrului, după numirea lui Valeriu Traian, Genoiu se consolează astfel cui stă să-l asculte: „Important e ce se întîmplă cu noi, cu copiii noștri, cu nevestele noastre. Fraților, - și privirea i s-a îndreptat, pentru aprobare, spre Gavrilovici, zelosul tip - vedeți că societatea n-are nevoie de entuziaști
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
securitate, au scris și cîțiva de-ai noștri, băcăuani. După comiterea gestului, unul mi s-a justificat astfel: „Adevărul e că totdeauna mi-a fost nesuferit acest Paul Goma!...” Căuta o explicație convenabilă pentru „slăbiciunea de moment”. Negăsind-o, se consola cu faptul de a nu fi fost dur, cum au fost alții, ale căror texte le văzuse. *Aud din ce în ce mai des formula: „Cum se pune problema acum, nu știu dacă...” Formulă „defetistă” și, în același timp, perfidă. Pe de o parte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
arunc uneori (o spun fără pic de exagerare) o profuzie de informații pentru adunarea cărora cheltui și bani, și timp. Cuprins de elan, fac cadouri din cunoștințele mele. Ulterior, cînd îmi dau seama la ce risipă m am expus, mă consolez (aidoma ardeleanului din bancul cu tichetul de tren) că - „du-te, tu, du-te” - păstrez cheia surselor. Desigur, o naivitate de ins care consideră că tot ce-i al altuia trebuie citat. *L-am „provocat” pe I. Lazan să-mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zi, au descoperit hoțul: un coleg de la cealaltă companie, care încercase să improvizeze un aparat de radio. Cu toate acestea, nimănui nu i-a păsat de emoțiile mele, nimănui nu i-a trecut prin cap că ar trebui să fiu consolat după ofensa și umilința care mi se făcuseră. Faptul că eram „nepot de american” a fost, fără îndoială, principalul motiv pentru scoaterea mea din armată în iunie 1958. De vină era, ca și acum, în 1982, „conjunctura internațională”, încă de pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că toți „amicii” știu acum „noua formulă redacțională”. Dar nici unul n-a reacționat încă; telefonul stă mut; nici o protestare, formală barem. Se verifică versul exilatului la Tomis: Donec eris felix, multos numerabis amicos. Am discutat cu Nicu. Cum m-a consolat? „E bine că poți să-ți exerciți continuitatea în muncă. Puteau să-ți pună cine știe ce pe seamă!...” Vorbe de om prudent... „Stegarii” tac și ei. Singur Nancu mi-a zis: „Tot răul spre bine”. „Se vede că n-au nevoie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-ți exerciți continuitatea în muncă. Puteau să-ți pună cine știe ce pe seamă!...” Vorbe de om prudent... „Stegarii” tac și ei. Singur Nancu mi-a zis: „Tot răul spre bine”. „Se vede că n-au nevoie de oameni serioși”, m-a consolat doamna B., care știa cele întîmplate „de la Ilie”. Acasă, Ani mi-a spus doar atît: „Asta mi-i necaz, că n-ai și tu cărți!” * Am dat, din întîmplare, peste colecția „Ateneului” de pe anul 1968. Figurez, cu cronici, în 11
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Păi, dacă aș sta să mă gîndesc cîți m-au jignit, la Galați sau aici, la Bacău, n-aș mai face nimic. Am zis: dă-i în aia mă-sii, și-am uitat!” O declarație de acest gen nu mă consolează pentru suferințele provocate de duritățile sale. El are în felul lui ceva de mistreț: chiar dacă ar vrea, nu poate privi înapoi. Pe el, grosolăniile îl satisfac fiziologic, asemenea unor acte sexuale. N-a auzit și nici nu-i trece vreodată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
meu coleg de facultate, dar să nu fac ca el: să nu jupoi pe unii și pe alții, să nu stau la băutură cu inspectorii etc. E posibil, oare, să ți meargă bine altminteri?” „Nu prea cred”, i-am răspuns. „Consolează-te însă: multora dintre intelectualii pe care-i cunosc, în familii, li se reproșează că trăiesc mai prejos decît cutare șofer, cutare zugrav, cutare tîmplar sau instalator, care știu să se căpătuiască, să șterpelească etc.” *Sporici seamănă cu kera Marghioala
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iată răsplata! Cîteodată, aproape că-i dau dreptate. Sînt supărat pe mine însumi pentru lipsa de perspicacitate: cum de n-am anticipat în cel cu ale cărui nemulțumiri m-am împovărat pe insul ingrat de mai tîrziu? Alteori însă mă consolez cu gîndul că, de vreme ce n-am așteptat nici o răsplată, n-am voie să fiu trist. Totuși, cel puțin în acest moment, sînt departe de starea în care „risipa” să-mi încălzească inima. *Nancu îmi demonstrează cît de nocivă a ajuns
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e greu de spus. Dacă într adevăr există, ce tip de om selectează, oare, „lumea de dincolo”? Evident, n-am răspuns. Eu cred însă pentru că am conștiința mărginirii și efemerității mele. Cred pentru că vreau să mă „îmbunătățesc” și să mă consolez de imperfecțiunea mea. *Țofar, Elifaz, Elihu, Bildad, cei patru acuzatori ai lui Iov, au în luările lor de cuvînt ceva „demagogic”. Ei sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încotro”, mi-a răspuns. „Mi-a fost teamă că au să-mi spună: «Nu vrei unde te trimitem noi, mergi atunci la Luizi-Călugăra ori la Traian, unde sînt libere posturile de secretar adjunct. Sau în producție!»” Spre surprinderea mea, se consolează (mult prea repede) că la școala de Partid va avea un plus la leafă și că, acolo, va beneficia de avantajul aprovizionării cu alimente. Vorba unuia aflat lîngă mine la o coadă: „Cine are azi servici unde-i mîncare, e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
concert, la un vernisaj și nici barem la un film. Tovarășul Dăscălescu l-a trimis să se ocupe „de rezervoare” la Rafinăria Borzești. Adică de alte lucruri decît cele ce decurg din încadrarea sa, aceea de secretar cu propaganda. Se consolează însă, întrucît „acum e o etapă mai grea în economie”. Eu nu miros în „confesiunea” sa niște regrete adevărate, ci intenția de a anihila orice protestare, dacă vom fi trimiși pe teren cu însărcinări care nu intră în fișa posturilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
său la o anchetă a revistei „Teatru”, în care nu-l citează printre dramaturgi. „Mărturisesc - îmi declară el - că nici nu mi-a venit în minte numele lui cînd am scris”. „Nici nu avea de ce să vă vină”, l-am consolat eu. * Faptul că-l am în vizor mai mult decît pe alții, ar putea să le evoce unora că G. constituie pentru mine o permanentă obsesie negativă, că nu-l critic, ci îl „persecut”, că aglomerez „loviturile”, deși două-trei ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
conștiința greșelilor comise față de ceilalți. Aflată alături de el, Natalia Jipa ne-a făcut cu ochiul în cîteva rînduri nouă, celor de vizavi, adică: „Lăsați-l să spună orice, nu mai contează!”. Apoi, cînd a luat ea însăși cuvîntul, l-a consolat cam așa: „toți care avem funcții putem fi «rotiți», schimbați: astăzi eu, mîine tovarășul Enășoae (P.), sau altcineva”. Însă Enășoae nu s-a dezis de omul său, ci l-a lăudat: „cît a fost redactor șef, a muncit”, „a adus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că i-ați determinat cariera”. „întocmai, în 2020 va absolvi și el, în mod eminent, Facultatea de sinteze alimentare (viitoarea ctitorie a Tovarășei)”. „Deși gust SF-ul, regret că n-am să pot să-l felicit”. „Fii pe pace - mă consolează fericitul bunic -, îi transmit eu”. „Sigur?” „Mai încape discuție? Ce, mă joc de-a calendarul?” Pînă să mi vină rîndul la cuvînt, i-am ascultat pe editori. Andi Andrieș a vorbit, ca de obicei, puțin. Ca să încheie cît mai repede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Încerc și la editurile din provincie, dar nu Îmi fac iluzii deșarte, neavând nici o cunoștință. Voi termina lucrul și voi aștepta cu Încăpățânare, pentru că sunt convins că este o lucrare interesantă prin materialul adunat În decursul atâtor ani. Deocamdată mă consolez cu gândul că nu este singura lucrare care așteaptă ! În speranța că rândurile mele vă vor găsi În alte condiții decât cunoaștem din ultima Dvs. scrisoare, mă fac și interpretul Gabrielei și al soțului ei, transmițându-vă Dvs. și D-nei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Dvs. I am dat și adresa dvs. din Suceava, așa că trebuie să vă așteptați. Îmi pare rău că și la dvs. (soția și dvs.) sănătatea nu este la normal. Munca excesivă și unele fricțiuni prezente 110, sunt cauza. Să ne consolăm că posteritatea ne va prețui eforturile noastre și vor urma exemplele! Dea Domnul! Pentru noi doi tristețea e mai mare că chinul vieții este aproape de capăt! Pentru dvs. (...), terminus-ul e mult mai departe. În tot cazul, vara ne dă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ceea ce m-a impresionat mai mult, este sensibilitatea, emoția puternică și noblețea femenină care este Într-un suflet de bărbat ca al Dvs.! E greu să temperezi durerea sufletească, dar totuși, dacă facem și oarecare filosofie a vieții, ne putem consola mai ușor. În fața destinului omenesc, trebuie să rămânem tari. S-a dus, unde ne vom duce și noi... și unde poate ne vom Întâlni ca spirit. Este puterea dinamică din corp, care se Întoarce În univers și poate mai păstrează
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
strice ce-ai făcut mata. D-na Ungureanu s-a bucurat auzind de d-na Niculescu-Varone, care i-a fost colegă la universitate, la lb. română (D-na Ungureanu are 2 licențe: româna și germana). În ceea ce privește pe denigratorul 638 matale, consolează te: toți i635 Profesor care mi-a urmat la „Galerie”. 636 Poate că profesorul voia să-și aducă aminte de huciuri din scrierile lui Sadoveanu. 637 Pe muzeograf l-am preparat de mic la franceză; am rugat pe prof. V.G.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai puteți vedea pe decedat, el fiind înmormântat, deci nu mai aveți ce căuta acolo. Cred că vă puteți imagina durerea noastră, știind mai ales că bătrâna și bolnava mamă rămăsese singură și noi nu am putut nici măcar să o consolăm. Ne întrebăm de ce, din moment ce nu am adus niciun fel de prejudicii statului și nu am făcut nimănui niciun rău, nu am putut pleca măcar la mama mea, pentru a-l vedea pentru ultima oară pe tatăl ei, acesta fiind doar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care nu se știe câte clase primare a absolvit? Care e misterul acestei prostituții și de ce oare nimeni dintre cei care ar putea ridica această problemă în presă sau într-un eventual interviu nu o face? Pe noi nu ne consolează faptul că la Europa Liberă relatați ceea ce știm saturați fiind până la dezgust. Am dori campanii de lămurire a opiniei publice care se extaziază în fața faptului divers al unei participări la Olimpiadă sau a unor jonglerii de politică externă făcute, fiți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de pe Munte. Judecători nedrepți care de Dumnezeu nu vă temeți și de asemenea nu vă rușinați, cum veți răspunde la judecată atunci când nu vorbele, ci înseși faptele voastre vă vor judeca? Căci ați judecat pe cel obidit și nu ați consolat pe cel căzut și rănit. Și totuși, forul sinodal, care a trebuit să infirme sau să întărească această injustă sentință, tace de atunci și până acum; caterisirea, care procedural nu este încă executorie, a devenit operantă prin decizia practică a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]