3,537 matches
-
sunt privite în dimensiune escatologică, în perspectiva unei lumi noi, pe care o oferă doar jertfa pascală a lui Cristos și pe care Duhul Sfânt o sfințește prin darurile sale. Susținut în acest mod de confesor, penitentul va începe să contemple bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu și să o experimenteze concret prin iertarea pe care o va primi. Apoi, recunoscând și contemplând puterea și milostivirea divină, va simți nevoia să îl laude și să îl preamărească tot mai mult pe Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care Duhul Sfânt o sfințește prin darurile sale. Susținut în acest mod de confesor, penitentul va începe să contemple bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu și să o experimenteze concret prin iertarea pe care o va primi. Apoi, recunoscând și contemplând puterea și milostivirea divină, va simți nevoia să îl laude și să îl preamărească tot mai mult pe Dumnezeu, descoperind că viața sa interioară devine din ce în ce mai surprinzătoare, îmbogățindu-se din ce în ce în ce mai mult cu o „comoară
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la îndumnezeirea propriei ființe, fapt care nu este nicidecum o deformare a umanității sale, ci, dimpotrivă, constituie însăși umanizarea sa. Îndumnezeirea și umanizarea cresc împreună, Isus Cristos fiind un exemplu eminent. Întâlnindu-l pe Cristos în sacramentul reconcilierii, penitentul va contempla chipul acestuia și va dori cât mai mult să se conformeze vieții sale. Valoarea misticii nu se măsoară prin intensitatea experienței trăite, ci prin adevărul obiectiv la care această experiență se raportează; nu interiorizarea în sine însăși salvează, ci însuși
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
spiritual care îl ajută să rămână în memoria iertării, în amintirea perenă a privirii iubitoare pe care Mântuitorul o are asupra sa”. Penitentul iertat trăiește astfel experiența redescoperirii milostivirii lui Dumnezeu, pe care are posibilitatea să o laude, să o contemple și să o integreze în viața sa. 2.3 Redescoperirea milostivirii lui Dumnezeu și restabilirea unei noi relații Trăind în mod concret experiența milostivirii lui Dumnezeu, alături de iertarea păcatelor, penitentul primește însăși viața lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă datorită
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o evidentă notă de dramatism și de resemnare în același timp, trecând, așadar, de la Unde ești? la Ah, unde ești?, astfel că Jurământul, cea de a doua parte a cărții, este o privire din pisc, retrospectivă, încărcată de satisfacție, eul contemplându-și opera, femeia, egalul meu de zbor, cu încrederea că, la fel ca și până acum, iubirea are toate resursele pentru a metamorfoza vidul, privind fără de margini / pustiul pe care va trebui să-l rodești, deși întrebarea ultimă - Tu unde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe măsura patosului său, o Lolită a cireșelor, ale cărei date îmbină vegetalul cu sfințenia, încât imaginarul poetic creat de Virgil Diaconu e de o senzualitate mereu proaspătă, de nestăpânit: vrea o vacanță pe plaja cu lună a trupului tău; contemplă picioarele lungi de piersică (laitmotiv la nivelul întregului ciclu) sau simte că picioarele tale îmi alergau prin creier / și strugurii tăi îmi cătau setea. Femeia sa e arhetipală, poetul e un nou Pygmalion, creator al unei noi Galatei, care devine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Se-nlănțuie elipse corecte... Iar, între rațiune și sentiment, poetul cu formație matematică așteaptă soluția finală sau ecuația albastră. Când e prezent, eul liric își asumă, concomitent, statut de actor, regizor și spectator, al cărui obiectiv e, mai ales, să contemple viața-muzeu, pentru ca, apoi, să așternem totul pe hârtie / În formule cât mai exacte / Rătăcind în imensul ocean al lunii / Prin geometrii de-o antică splendoare, însă, fără inutile efuziuni, păstrând echilibrul rece, autoimpus (Ca să-mi ascund dorințe și ispite), al
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și speciile literare tradiționale, fiind alcătuită din inedite poeme în proză, adesea rimată și ritmată, cu aport masiv al ludicului, dar, în același timp, infuzate / invadate de un lirism irepresibil, indus de realitatea din care, în ciuda lucidității cu care o contemplă, sau poate tocmai de aceea, poetul vrea să evadeze, iar evadarea nu se poate face, desigur, oricum. Privind, deci, apolinic, în ciuda amestecului de trăiri contradictorii care îl cutreieră - resemnare și indignare, ironie mergând adesea până la sarcasm, dar și înduioșare -, scriitorul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nopți pentru ei. În cea de-a doua parte a cărții, după ce a parcurs drumul Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în concret este mult mai pregnantă acum, estompându-se din ce în ce mai mult prezența iluzoriului, fie contemplând lumea, într-un ungher, fie trăind, mult mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Victoria Milescu: Sub steaua câinelui Strângerea febrilă a cât mai multe firimituri de vise din noianul de forme - imagini sau doar păreri, senzații - în care se materializează cotidianul, constituie profilul existenței pe care Victoria Milescu, pe de o parte, o contemplă, iar pe de altă parte, și o asumă, trădând o dorință irepresibilă (exprimată gerunzial: aplaudând viața) de a tezauriza totul, în gând și în cuvântul liric, într-o cursă nestăvilită, prin spațiul citadin al celui numit demult și amintit acum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și pe șoferul rebegit, și învinsul și învingătorul, ca în muzeul de suflete, din care nu duce niciun drum înapoi. Toate aceste „icoane” ale imediatului par personaje dintr-un basorelief aflat pe o friză, peste care își poartă privirea poeta, contemplând varietatea alcătuirilor firii. Trecătoare pe această stradă nepăsătoare, totuși, poeta se autoportretizează (sunt mică / sânge puțin, carne puțină / dar cât univers...), exprimând, măcar uneori, indirect, și o ambiție, corelată cu o nestăvilită dorință de a-și asuma condiția lumii întregi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
șaptea treaptă Spectaculară, aceasta este trăsătura dominantă a sonetelor lui Adrian Munteanu, care se impune încă de la început, astfel că, deși eul liric își afirmă expansiunile sufletești, împlinirile sau angoasele, sentimentul general pare a fi că, de fapt, acesta își contemplă cu oarecare detașare evenimentele ființei, încât măreția spectacolului, a gestului transmiterii copleșește actul trăirii. În consecință, preocupat, în mod deosebit, de forma în care își face cunoscute simțirile, poetul se apropie foarte mult de parnasianism: S-a prăbușit secunda-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu-i lase nici pe alții să uite, pentru că uitarea înseamnă sporirea singurătăți și, de aceea, de la această distanță/ rup în dinți / toate amneziile lumii..., dând drumul cuvântului care se face / „ stomacul veacului”... Nu știu să pierd - se confesează poetul, contemplând înfățișările lumii al căror catalizator se vrea, însă recunoscându-și, indirect, vulnerabilitatea în căutarea unui punct de sprijin, oriunde se profilează, dar în dragostea noastră, în primul rând, ca să nu cădem / necunoscuți de pe pământ... Confesiuni, așadar, majoritatea poeziilor din volum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
totdeauna, în plan secund sau chiar în prim plan, dar ascuns de mărcile morfosintactice ale celorlalte (verbe și pronume de persoanele a II-a și a III-a), se află un eu liric atent la toate gesturile, convulsiile / combustiile, care contemplă spectacolul lumii cu care interacționează, însă spiritul său actorial nu-i permite să rămână mult în această ipostază, împingându-l să devină actant, ieșind în arenă ori de câte ori echilibrul în care crede e pe cale să se surpe: O nu ucide acest
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-se continuu de farmecul vieții, pe care-l sporește asemenea acțiunii eului blagian asupra corolei de minuni a lumii, poetul pendulează între a privi ascetic - o asceză în sânul lumii (sânul e, de fapt, un laitmotiv aici) -, pe care o contemplă în agonica ei inconștiență, ale cărei semne pot fi aerul pur și simplu (Se-ngreunează aeru-n otravă) ori spinii lumii treaptă în pierzare, și a se implica în remodelarea ei după chipul și asemănarea gândului său, fiindcă fapta poetului e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Probabil, îmi ziceam, i-au hărțuit pe cei din gară până când acestora li se făcuse lehamite și-și luaseră lumea în cap. Era chiar de mirare că îmblînzitorii nu dăduseră foc clădirii. Sau n-o făcuseră, poate, pentru a-și contempla victoria. Gara pustie era în ochii lor ca un templu. Cu puțină imaginație, și-ar fi instalat idolul în sala de așteptare. Căci religia lor, dacă aveau una, nu putea fi decât religia fricii. Cruciații acelei religii negre, îmbrăcați nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe pat, așa cum o lăsasem. Adică nu chiar așa ― se întorsese în somn pe cealaltă parte și rochia, puțin trasă, dezvelea impudic pielea roză a unei pulpe, ceva mai sus de genunchi. M-am tolănit pe un fotoliu ca să-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că soră-sa era plecată în provincie, și s-o am. Cu toate astea am gonit ispita care îmi insulta un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca un burdihan iar porumbița i se supune plecată ; cu o demnitate de rege, călătorul șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe Seaca. Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mîine". Numai până acolo poți să iubești, să visezi, să regreți. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut. Îmi dau seama că a contempla continuu "nimicul" care va ridiculiza, necruțător, toate ambițiile și vanitățile nu e deloc o probă de inteligență. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlți pentru a privi cum se duce viața. Important
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
facă baie. Aici, În camera de baie, a Început să se despartă În fiecare seară de maică-sa, doi ani după moartea tatălui său. Îl găsea Întotdeauna cu spatele, În fața căzii, gol, Încît nu putea să-i vadă semnele bărbăției, contemplînd cum urcă apa În acest mic lac plin de lebede, gîște și rațe, o cadă enormă, care părea de porțelan și azur. Maică-sa Îl striga: darling, el nu se Întorcea, ea Îl săruta pe ceafă și pleca, fermecătoare, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîndul meu să plătesc“ și jucătorii de golf Începeau să plece În grupuri. Juan Lucas ieșea s-o caute pe Susan pe terasă, o săruta și o sorbea din ochi. Se așeza alături de ea și rămîneau cîteva minute În tăcere, contemplînd cum dispar Înghițiți de Întuneric copacii de pe terenul de golf și se Întrerupe dintr-odată vara verde și aurie În care trăiau. Era ca o scurtă recidivă de tristețe În acel echilibru atît de ordonat al vieții lor, dar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu toate că purta ochelari de soare și se gîndea tot timpul la un pahar de coca-cola rece, fiindcă Îl luă În brațe și-i spuse abia șoptit la ureche: „Treci prin piață, gogoneață!“ și timp de o clipă deveniră complici. Apoi contemplară Împreună spectacolul pe care-l oferea piața din fața Arenei: nelipsiții marinari nord-americani ori francezi care veneau beți În căutare de bilete, ca să-l vadă pe Manolete sau pe El Cordobes; hoardele de haimanale care se țin scai În urma lor strigînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
despre corride; nu mai aveau multe de spus după aprecierile de tipul „e o casă admirabilă“, pe care le făceau lăudîndu-i desenele și atunci el se Înflăcăra și mai tare și exclama pentru a nu știu cîta oară: „Plastic! Plastic!“, contemplînd planul pe care-l ținea cu amîndouă mîinile cît putea de sus. „Ce l-o fi apucat și pe ăsta?“, Își spuneau din ochi oamenii de afaceri; Îl părăseau apoi rînd pe rînd, uitau complet de arhitect, iar el Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
arătîndu-i majordomului-casier petalele care erau de prisos, „pe astea le putem suprima“, spunea, de exemplu și-i Întindea foarfeca, avînd grijă Întotdeauna s-o ia Înapoi, fiindcă avea mare nevoie de ea la tăiatul florilor data viitoare. „Divin!“ exclama Susan, contemplînd vasul plin de lasomie, trandafiri sau garoafe; „gata“, spunea pe urmă, căutînd privirea aprobatoare a lui Celso, care de fapt ar fi preferat să Împodobească salonul de pian cu floarea lui preferată: capuli. Era ora unsprezece dimineața, cînd Susan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o spunea Înainte ca el să se fi instalat lîngă ea, cu un aperitiv În mînă și cu farfurioara de alune dinainte. Atunci abia Îi povestea ideea care-i venise și amîndoi erau cuprinși de un fel de misticism arhitectonic, contemplau terase imaginare sau posibile grădini În care florile sînt mereu la apogeu, ca În revistele pe care le țineau În mînă sau pe genunchi; grădini și terase cu oameni care se plimbau zîmbind tot timpul și se vedea că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]