2,327 matches
-
o creștere modestă a puterii explicative. Mai mult, indicatorii cei mai importanți rămân atitudinile civice. Aceasta înseamnă că nici încrederea generalizată, nici participarea în organizații voluntare nu sunt o sursă a valorilor democratice în Rusia. Capitalul social se dovedește doar contextual un factor favorabil valorilor democratice. Exemplul rusesc arată că cei care au mai multă încredere în instituțiile autoritare ale statului sunt mai puțin dispuși să susțină democrația, asta pentru că încrederea se îndreaptă către instituții de tip sovietic mai curând decât
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
modelului nu crește decât foarte modest. Mai mult, indicatorii cei mai importanți rămân atitudinile civice. Aceasta înseamnă că nici încrederea generalizată, nici participarea în organizații voluntare nu sunt o sursă a valorilor democratice în Rusia. Capitalul social se dovedește doar contextual un factor favorabil valorilor democratice. Exemplul rusesc arată că cei care au mai multă încredere în instituțiile autoritare ale statului sunt mai puțin dispuși să susțină democrația, asta pentru că încrederea se îndreaptă către instituții de tip sovietic mai curând decât
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
ideilor cu atât mai puțin. O a doua eroare, care decurge în mod direct din prima, ar fi formularea de judecăți radicale, intransigente, absolute, rigide, inflexibile. Ele nu au nici o pertinență într-o astfel de analiză. Ea cere doar judecăți contextuale, istorice, deci suple, ale unor situații date, concrete, riguros determinate și extrem de particularizate. Ceva în sensul riglei lesbiene a lui Aristotel, a virtuții adaptate la împrejurări. Doar o asemenea analiză, aplicată la un obiect în bună parte încă difuz, făcută
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și formidabila presiune și continuitate a culturii oficiale, cu toate consecințele sale. Din care cauză, cultura alternativă care a supraviețuit sub totalitarism și începe să se dezvolte în noile condiții este încă inevitabil fragilă, minoritară, insuficient organizată și cu soartă contextual vorbind deocamdată destul de incertă. Totul depinde încă de evoluția și ritmul de dezvoltare al societății noastre. în ce ne privește, notăm, în trecere, că întreaga problemă nu constituie o preocupare chiar de ultimă oră. Despre stimularea unei formule culturale, paralele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
detalii. Ne interesează doar o tipologie culturală și descifrarea, deocamdată schematică, a unor mecanisme de o evidentă complexitate. Deci: ambiguitatea, mod de existență? De supraviețuire? De expedient? Sau toate la un loc? Răspunsurile nu pot fi decât strict punctuale și contextuale. Adică în fiecare caz în parte. Suprapunerea de planuri a fost atât de mare și adesea inextricabilă, încât orice soluție doar în alb și negru trece dincolo de realitatea epocii. Alternativele... alternativei Exponenții culturii alternative, confruntați cu astfel de situații, sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Călinescu însuși, de alții. Autoritatea sa nu trecea de cercul Sburătorului. Ea n-a fost recunoscută niciodată nici de Noua generație, nici de spiritele grupate în jurul lui Nae Ionescu, nici de Gândirea etc. Noțiune prin definiție relativă, interpretabilă, conjuncturală și contextuală, ideea de autoritate critică a pierdut, în noile condiții publicistice, orice sens real. Mai întâi, personalitatea critică unică a dispărut. Autoritatea sa, câtă a existat în cazul unor critici de real talent și de îndelungată activitate, n-a trecut niciodată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fatal limitată, un enciclopedism congenital imperfect etc. sunt posibile. Nu numai în cultura română. Pusă în acești termeni, problema este de fapt irezolvabilă. Să vedem totuși ce va spune istoria. Ce surprize ne va rezerva? Deocamdată, în această fază pur contextuală și pe care, în mod voit, dorim s-o sustragem speculațiilor nebuloase și inconcludente, apar două alternative. Cel puțin la fel de importante, fie că ne... despărțim de Goethe sau nu. El nici nu bănuia ce soartă filozofică ingrată, devastatoare, va avea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
semasiologic al lectorului (Christine Klein-Lataud). Detașarea de semantica referențialistă presupune adoptarea unei semantici interpretative pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților, care preferă opoziția dintre seme inerente și aferente și consideră că motivația poate afecta porțiunea aferentă sensului contextual (Louis Hébert). Un studiu strict lingvistic și dezontologizat al numelui propriu axat pe "utilizările modificate" relevă faptul că elementele unui text sunt puternic determinate de context, că numele proprii conțin seme inerente și dobândesc seme aferente, care adesea le neutralizează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
asemenea, opune semanticilor tradiționale semantica interpretativă pentru care sensul și semnificația rezidă din interacțiunea semnificaților și nu din relația semnificaților cu referentul lor. Semantica la care aderă Hébert consideră că motivația și omonimia (chiar paronimia) pot afecta porțiunea aferentă sensului contextual. Semanticilor clasice interesate doar de sensul în limbă și care susțin că toate numele proprii sunt lipsite de sens, autorul adaugă opinia cercetătoarei Marie- Noëlle Gary-Prieur care opune conținutul denotativ al numelui în limbă, predicatul său de denumire, susceptibil de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care susțin că toate numele proprii sunt lipsite de sens, autorul adaugă opinia cercetătoarei Marie- Noëlle Gary-Prieur care opune conținutul denotativ al numelui în limbă, predicatul său de denumire, susceptibil de a fi singurul activat în context, altor conținuturi unic contextuale. Distingând sensul de conținut, definește sensul ca pe "o proprietate care caracterizează numele propriu în calitate de unitate a limbii" (tr. m.)69 și o echivalează cu ceea ce Kleiber numește predicat de denumire. În ce privește conținutul, este vorba de "proprietăți care caracterizează numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se adaugă alți semnificanți : Brabant, différant, amarant, transparent etc. Baudelle distinge semnificațiile prime ale numelui propriu (cele imaginate în momentul creării lui) și semnificațiile secundare, grefate pe cele dintâi. Motivarea onomastică este fondată de către romancier pe caracterele personajelor, iar remotivările contextuale permit integrarea trasăturilor temporare ale personajelor și îi marchează evoluția diegetică. Numele, odată intrat în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de sensul care îl leagă de personaj (în schemă, "problema legăturii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
iar cea de a doua "se întregește prin nume"158, Mariana Istrate dezvoltă teoria contextului din convingerea că numele propriu se configurează în text, adăugând caracteristici variabile unor constante cu care vine din limbajul curent 159. Calitatea sa de termen contextual este întărită și de faptul că receptarea corectă a sensului numelui și depistarea referentului presupun o trimitere înapoi, la o situație cunoscută atât de emițător, cât și de receptor, la cunoștințele comune ale interlocutorilor 160. Pornind de la afirmațiile lui Carmen
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
studiază Mariana Istrate în narațiune reclamă o investigație din diferite unghiuri de vedere și presupune o perspectivă interdisciplinară, datorită calității derivate a numelui propriu de "element constituent al unui întreg, opera literară"168. Odată inclus în text, el dobândește semnificații contextuale, se remotivează simbolic, eliberându-se de opacitatea sa naturală și devine un "semn lingvistic identificator motivat" în relația pe care o stabilește cu textul. Înțelegându-le ca purtătoare de simbol poetic, numele se caracterizează prin unicitate și dependență de text
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
are în vedere analizele făcute romanelor românești: rolul fundamental al contextului în procesul de semnificare a antroponimului, relevanța numelui în funcție de semantismul/ etimologia sa, expresivitatea sonoră, frecvența, relația cu întregul sistem onomastic al operei (absența nominală poate avea frecvent o semnificație contextuală), posibilitatea de a vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au conștiința rolului jucat de onomastică și îi acordă o atenție specială)183. Raportând poetica onomasticii la intenționalitatea autorului sau a operei, Mihai Ignat impune o nouă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de intenție ale autorilor (interviuri, articole, studii, note de jurnal) și o poetică implicită, reprezentată de totalitatea caracteristicilor onomasticii așa cum reies din contextul operei; una reprezintă intenționalitatea auctorială, cealaltă, intenționalitatea operei 184. Poetica onomasticii presupune trăsături ca unicitatea (absolută sau contextuală), adecvarea (numele adecvat personajului și contextului onomastic sau al operei), frecvența (ocurența unității sau numărul de unități designatoare în text; absența nominală) și expresivitatea sonoră (valoarea acustică a numelui; "inexpresivitatea" sonoră). Cea de a cincea trăsătură, semnificația, rămâne sub semnul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de cheie, existența cenușie a lui Gavrilescu se poate interpreta ca epifană. Povestea colonelului Lawrence are rolul unei istorii echivalente care anticipează istoria lui Gavrilescu, prin punerea în oglindă 284. Există trei semne care intră într-o relație de echivalare contextuală prin prezența unor trăsături inerente sau contextuale (+ militar). Semnificația numelui iubitei lui Gavrilescu (având element de compunere un vechi cuvânt german, hilta, hiltia, "luptă, bătălie"285), își amplifică "relevanța textuală"286 pe care o are, prin însuși "statutul său semiotic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se poate interpreta ca epifană. Povestea colonelului Lawrence are rolul unei istorii echivalente care anticipează istoria lui Gavrilescu, prin punerea în oglindă 284. Există trei semne care intră într-o relație de echivalare contextuală prin prezența unor trăsături inerente sau contextuale (+ militar). Semnificația numelui iubitei lui Gavrilescu (având element de compunere un vechi cuvânt german, hilta, hiltia, "luptă, bătălie"285), își amplifică "relevanța textuală"286 pe care o are, prin însuși "statutul său semiotic", prin punerea în context cu comparația - simbol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Tinerețe fără de tinerețe..., "Ich grűsse dich, du einzige Phiole..."). Celălalt supranume, Amazoane, este un nume de trecere spre realitatea mitică: "ne spunea Amazoane, ca să ne pregătească (...) pentru minunea care avea să se întâmple"771. Aceste nume generice - Grații, Amazoane - materializează contextual sensul de ansamblu văzut ca o unitate. Prietenia doctorului cu călugărul Calinic (o altă confirmare etimologică a Grației: kalós "frumos, bun" și nike "victorie"772) se leagă de dorința sa de a studia teologia apocrifelor. Doctor al Facultății de Teologie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare, cratilismul fiind un aspect particular al legii generale a motivării din literatură, cu aceleași funcții ca și motivarea generală a povestirii (Yves Baudelle); motivarea poate afecta porțiunea aferentă sensului contextual (Louis Hébert). Numele figurează în lanțurile referențiale, își dezvoltă semnificația în desfășurarea acțiunii (Francis Corblin), au funcție poetică și diegetică (Marie-Thérèse Mathet) și pot fi clasificate pornind de la ideea onomasticii ca mijloc de interpretarea a textului (Jean Ntakirutimana). În universul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 317). Conceptul este tratat și de Mariana Istrate în op. cit., p. 34: Deși numele propriu are denotat unic, el poate fi atașat, în literatură, altui denotat, primind o semnificație diferită (...). Stabilirea noii semnificații a acestor semne onomastice se face contextual, sugerând un potențial stilistic marcant". 216 Christian Ionescu, op. cit., p. 155; acad. Al. Graur, op. cit., p. 121. 217 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 45, 47, 56
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aspect face ca această distincție să fie definitivă: cunoașterea de tip I se limitează la aplicarea categoriilor la datele lumii concrete, pe când cunoașterea de tip II presupune intervenția în plus a factorilor stilistici, care îi conferă un caracter istoric și contextual. Prin aceasta, ea depășește limitele conceptului de cunoaștere obiectivă, intrând mai curând în zona creației. Operând cu un concept restrâns al cunoașterii, Kant nu a putut să vadă funcția de revelare de mistere a științei, latura ei constructivă sau teoretică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
schimbări de atitudine la nivelul societății civile și al comunității științifice, dar nici de începutul unor modificări de strategie în discursul politic și în politicile publice. Cred că o explicație prin cauze și ocazii favorabile care au creat o rețea contextuală specifică este preferabilă oricărei alte ipoteze. În cele din urmă, apariția precupărilor pentru protecția mediului și a interesului pentru redefinirea moralității, astfel încât discursul despre o etică a mediului să capete sens, sunt construcții sociale. Drept urmare, din pluralitatea de factori care
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
își cunosc interesele. Dualismele cultură versus natură și spirit versus corp duc la asocierea domeniului moralității numai cu una dintre părți. Leopold respinge această diviziune. • Leopold propune o altă perspectivă asupra ființei umane, înțeleasă drept o ființă esențial emoțională, relațională, contextuală și ambientală, cu apartenență deopotrivă la comunitatea umană și la comunitatea biotică. Diferențele dintre om și restul naturii sunt mai puțin importante decât aceste aspecte. • Regândirea valorilor etice, a procesului de luare a deciziilor și a acțiunii practice. Integritatea, diversitatea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care vor permite deplasarea treptată a discuției și dincolo de limitele teoretice tradiționale. Mă refer la cazurile de oameni cu anumite deficiențe și care nu își pot folosi pe deplin capacitățile, precum și la distincția dintre "ființă umană" și "persoană" făcută în contextual discuției despre avort. Concomitent cu această extindere a eticii tradiționale spre zone de frontieră, urmare a așa-numitei mișcări de eliberare a animalelor generată de articolul lui Peter Singer, prinde contur și dezbaterea privind drepturile animalelor. Deși societatea civilă își
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
revizuirea viziunii occidentale asupra relației omului cu natura îl reprezintă recunoașterea pe baze științifice a faptului că omul este parte a naturii, că bunăstarea sa depinde de funcționarea și integritatea ecosistemelor. Recunoașterea acestei poziții a omului în biosferă presupune reconsiderarea contextuală a raționalității și punerea ei în relație și echilibru cu sensibilitatea și emotivitatea umană, aspecte care sunt specifice unei perspective feministe. Una dintre criticile din perspectivă ecofeministă este expusă în termenii eticii virtuților. Degradarea mediului este expresia unor capacități limitate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]