10,875 matches
-
un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate scânteile care săreau atunci prin saloane. Dar cred că niciodată conversația nu se instala mai comod decât în momentul când ajungea la amănuntele negoțului care constituia cealaltă latură a artei practicate de noi. După ce terminam de discutat meritele cărții celei mai recente era firesc să ne întrebăm câte exemplare s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i trata cu generozitatea cuvenită. De fapt disprețuia cu bonomie slăbiciunea lor pentru celebritățile lumii, dar în fața lor își juca, cu distincție și decență, rolul de femeie de litere. M-am lăsat condus către dna Strickland și am avut o conversație de vreo zece minute cu dumneaei. N-am remarcat la ea nimic altceva decât vocea agreabilă. Avea un apartament în cartierul Westminster, cu fața spre catedrala încă neterminată, și întrucât locuiam în aceeași vecinătate ne-am simțit legați aproape ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de la Paris, purta acum o pălărie nouă. Aceasta îi dădea o dispoziție de-a dreptul optimistă. N-am auzit-o niciodată vorbind cu mai multă maliție despre prietenii noștri comuni. Dna Jay, conștientă de faptul că vorbele decoltate sunt sufletul conversației spirituale, rostea abia șoptit observații care ar fi putut ușor să aducă o îmbujorare în obrajii feței de masă albe ca neaua. Richard Twining rostea tot soiul de absurdități ciudate, iar George Road, dându-și seama că nu are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-și seama că nu are nevoie să se dea în spectacol cu spiritul său strălucitor devenit deja proverbial, deschidea gura numai ca să și-o umple cu mâncare. Dna Strickland nu vorbea mult, însă avea un har agreabil de a menține conversația generală. Și ori de câte ori se producea o pauză, ea strecura observația cea mai potrivită pentru a o stârni din nou. Era o femeie de treizeci și șapte de ani, destul de înaltă și solidă, fără să fie grasă. Nu era frumoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de-a dreptul greoaie. Plutea deasupra tuturor un aer de satisfacție și prosperitate. Toată lumea vorbea mai tare decât ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația politică și despre golf, despre copiii lor, despre ultima premieră teatrală, despre tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
recoltele de vinuri și despre tutun. Avocatul ne-a povestit un caz în care era angajat, iar colonelul ne-a vorbit despre polo. Nu aveam nimic de spus, așa că am rămas tăcut, încercând, cât mai politicos, să manifest interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o familie foarte unită. Aveau micile lor glume, cunoscute doar lor și de neînțeles pentru cel din afară, și se distrau grozav. Poate că Charles Strickland era nesărat dacă-l judecai după un etalon care mai presus de orice solicita conversația spumoasă. Dar inteligența lui era potrivită pentru mediul în care trăia și aceasta constituie de obicei un pașaport nu numai pentru un succes moderat, ci și pentru fericire. Dna Strickland era o femeie încântătoare și-l iubea. Mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mâna. Eram atât de intimidat, încât n-am izbutit să spun nimic, dar dna Strickland m-a salvat. M-a întrebat ce am mai făcut peste vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a adus ceaiul. Colonelul a cerut un whisky cu sifon. — Ți-aș recomanda și ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că s-a întâmplat ceva neplăcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
putea scăpa de ideea că a-și câștiga singură existența era un lucru oarecum sub demnitatea ei, așa că ținea să-ți amintească din când în când că e o doamnă din naștere. Nu se putea stăpâni să nu introducă în conversație numele cunoștințelor sale, ceea ce-ți dădea convingerea că n-a coborât câtuși de puțin pe scara socială. Era puțin rușinată de curajul și priceperea ei în domeniul afacerilor, dar încântată că a doua zi avea să cineze cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
călăuzirea lui au avut o valoare neprețuită. Când am părăsit Roma am rămas în corespondență cu el și cam o dată la două luni îi primeam lungile scrisori scrise într-o engleză ciudată, care îmi aducea în minte, plină de vioiciune, conversația lui zgomotoasă, entuziastă și presărată cu nenumărate gesturi. Puțin înainte de a mă duce la Paris, se căsătorise cu o englezoaică și acum se instalase într-un atelier din Montmartre. Nu-l mai văzusem de patru ani și nu-i cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cuprinse într-o privire caldă așezându-și mai bine ochelarii pe șaua nasului. Sudoarea îi făcea să alunece mereu în jos. — Ce te-ai aștepta să spun? am răspuns eu. — Chiar așa, Dirk, s-a amestecat și dna Stroeve în conversație, zâmbind. — Bine, dar nu e minunată? Ascultă-mă pe mine, băiete, nu mai pierde nici o clipă. Însoară-te cât de curând poți. Sunt cel mai fericit om de pe pământ. Uită-te la ea cum șade acolo. Ce zici ce tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dacă tu și cu mine nu vom fi dați cu totul uitării, asta se va datora doar faptului că l-am cunoscut pe Charles Strickland. Eram uluit și în același timp foarte emoționat. Mi-am amintit brusc de ultima mea conversație cu Strickland. — Dar unde-i putem vedea lucrările? am întrebat. Are ceva succes? Unde stă? — Nu, n-are succes. Nu cred că a vândut vreun tablou. Când le vorbești despre el, oamenii nu fac decât să râdă, dar eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știu dacă acesta îl asculta. S-a uitat de vreo două ori gânditor la mine, dar mai tot timpul părea ocupat cu propriile sale gânduri și cu siguranță că fără trăncăneala lui Stroeve ar fi fost greu să legăm o conversație. Peste o jumătate de oră, uitându-se la ceas, olandezul a anunțat că trebuie să plece și m-a întrebat dacă vin și eu. M-am gândit că singur aș putea să smulg ceva de la Strickland, așa că i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de sticla de vin St. Galmier și am început să-l citesc. Am mâncat amândoi în tăcere. Am simțit că din când în când mă privește, dar nu l-am băgat în seamă. Voiam să-l forțez să înceapă el conversația. — E ceva prin ziar? m-a întrebat când ne apropiam de sfârșitul cinei noastre tăcute. Am avut impresia că în tonul lui deslușesc o oarecare exasperare. Întotdeauna îmi place să citesc foiletonul teatral, i-am răspuns. Am împăturit ziarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
până când am terminat de vorbit, apoi a întors capul. Pe fața lui era o expresie ciudată și m-am gândit că poate așa arată un om când a murit pradă torturilor. N-a scos un cuvânt. Am simțit că aici conversația noastră a luat sfârșit. XXII M-am instalat la Paris și am început să scriu o piesă. Duceam o viață foarte ordonată, lucrând dimineața, iar după amiaza învârtindu-mă prin grădina Luxembourg sau hoinărind pe străzi. Petreceam ceasuri îndelungate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
necunoscuți lor. Suntem ca niște oameni trăind într-o țară a cărei limbă o știu atât de puțin încât deși ar avea de spus tot soiul de lucruri frumoase și profunde sunt osândiți să rămână la banalitățile unui ghid de conversație. Creierul lor clocotește de idei și ei nu-ți pot spune decât că umbrela mătușii grădinarului e în casă. Impresia finală a fost aceea a unui efort prodigios de a exprima o stare sufletească și mi-am închipuit că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și altora. Nu cred că au avut vreo influență asupra propriului său caracter. Probabil dobândise experiențe care puteau să alcătuiască un material abundent pentru un roman picaresc al Parisului modern, dar el s-a ținut la distanță și - judecând după conversația lui în anii aceia - nu-l impresiona nimic în mod deosebit. Poate când s-a dus la Paris era prea bătrân ca să mai cadă victimă srălucirii vieții pariziene. Oricât de ciudat ar putea să pară, mie mi-a făcut întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de dar pentru a formula ceea ce avea de spus în expresia izbitoare pe care să și-o amintească ascultătorul. N-avea apetență pentru vorbe de duh. Umorul lui - așa cum se va vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de umor care își câștigă forța doar prin caracterul ei neobișnuit. Ar înceta să-i amuze pe oameni dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional îți răsplătește întotdeauna micile eforturi pe care trebuie să le faci pentru a o savura. De oamenii aceștia te apropii ușor, iar conversația lor este plină de afabilitate. Rareori își dau aere și, dacă le oferi ceva de băut, cu siguranță că le deschizi inima. N-ai nevoie de acțiuni foarte complicate pentru a deveni familiar cu ei, și le poți câștiga nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceva de băut, cu siguranță că le deschizi inima. N-ai nevoie de acțiuni foarte complicate pentru a deveni familiar cu ei, și le poți câștiga nu numai încrederea, ci și gratitudinea dacă le asculți cu atenție discursul. Unii socot conversația cea mai mare plăcere a vieții, dovedind astfel calitatea înaltă a civilizației lor, și cei mai mulți dintre ei sunt vorbitori foarte agreabili, chiar fascinanți. Experiența lor amplă este echilibrată în chip fericit de fertilitatea imaginației lor. Nu se poate, spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mijloc. De fapt, tatăl ei era polițist și, sunt convins, foarte eficient. Nu știu ce putere avea ea asupra căpitanului Nichols, dar nu cred că asta se datora dragostei. N-am auzit-o niciodată vorbind, dar poate că în particular avea o conversație copioasă. În orice caz, căpitanul Nichols era speriat la culme de ea. Uneori, șezând cu mine pe terasa hotelului, începea să simtă că ea se plimbă pe drumul de afară. Nu-l striga, nu-i dădea nici un semn că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poți trăi în zona tufișurilor cu una sau alta dintre băștinașe și ele sunt bucuroase să te primească fiindcă ești alb, dar pentru un alb nu e un lucru decent. Acum ascultă-mă, Strickland! Tiaré amesteca franceza cu engleza în conversație căci folosea cu egală ușurință ambele limbi. Le vorbea cu un accent cântător care nu era neplăcut. Simțeai că dacă o pasăre ar putea vorbi englezește ar folosi exact aceste tonuri. — Ei, ce-ar fi să te însori cu Ata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ale mele, căci n-aș avea nici o șansă să reproduc la mâna a doua impresia pe care o crea rostirea lui vivace. Avea un glas profund și răsunător, întru totul potrivit cu trupul său masiv, și un acut simț al dramaticului. Conversația lui era la fel de plăcută ca o piesă de teatru, după cum se spune. Și era de fapt mai bună decât majoritatea pieselor. S-ar părea că într-o bună zi doctorul Coutras se dusese la Taravao pentru a-i da consultații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mondenă, mai hotărâtă decât ar fi putut socoti posibil orice persoană deprinsă cu clima temperată. În mod evident era o persoană foarte volubilă și acum dintr-o suflare dădea drumul la un întreg șuvoi de anecdote și comentarii. Făcu toată conversația pe care o avusesem până atunci să pară ceva îndepărtat și ireal. Curând Dr. Coutras se întoarse către mine: — Mai am încă în birou tabloul pe care mi l-a dat Strickland. N-ai vrea să-l vezi? — Cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în versiunea lui Strickland. Am bănuit că pentru figurile din fundal îi pozaseră băștinașii din gospodăria lui de lângă Taravao, iar femeia cu pruncul era Ata cu primul lui fiu. Mă întrebam dacă dna Strickland are habar de realitatea acestei situații. Conversația merse înainte și eu nu puteam decât să mă minunez de tactul cu care dl Taylor evita orice subiect care ar fi putut fi cât de cât stânjenitor, precum și de felul ingenuu în care dna Strickland, fără să spună măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]