24,895 matches
-
neacceptând o colaborare reală cu Statele Generale 190. Că suveranii acceptau de nevoie prezența adunărilor (și doar astfel considerau consultarea stărilor) este o realitate, dar tot atât de adevărat este că fără acordul lor nu se puteau rezolva marile probleme ale regatelor. Convocarea prelaților și seniorilor se făcea, în principiu, nominal. Era acceptată și reprezentarea prin mandatari. Așezămintele religioase și orașele care trimiteau reprezentanți, îi numeau ad audiendum ea quae per dominus regem ordinabuntur (pentru a raporta voința regelui). Prezența orașelor presupunea un
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
raporta voința regelui). Prezența orașelor presupunea un rudiment de sistem electiv. Pentru comunitățile religioase (în privința episcopilor și abaților), ca de altfel și pentru orașe, numărul reprezentanților era fixat de rege. Deliberarea, astfel cum este ea cunoscută deja cu prilejul primei convocări a Statelor Generale (1302), se făcea separat, pe stări. După moartea lui Filip al IV-lea marea nobilime începe să recâștige privilegiile. Din anul 1314 Statele Generale, apoi și cele provinciale, au exercitat dreptul de a aproba impozitele extraordinare, întărindu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
păstra intactă și puterea legislativă. Din anul 1314 Statele Generale nu vor mai fi convocate decât în 1317 și 1320 la Pontoise (transferate la Poitiers), în 1321 la Orlèans, iar în 1329 și 1333 la Paris. O anumită regularitate a convocării este sesizabilă în perioada războiului (1337-1453), în deosebi între 1421 și 1439. Adunările au urmat același curs sinuos: în anul 1343 Statele Generale s-au reunit la Paris, pentru toată Franța; în 1346 s-au întrunit separat, cele din Languedoc
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Ordonanță din Martie (1357), punând Coroana sub tutelă și trecând puterea în mâinile stărilor privilegiate. Este momentul reinstaurării echilibrului monarhiei și stărilor privilegiate, cu o preeminență a puterilor celor din urmă. Marea Ordonanță din Martie prevedea întrunirea Statelor Generale fără convocare regală, pentru a delibera în problemele cele mai importante ale regatului, reforma organelor centrale și locale, asigurarea păcii interne. Se fundamentau în acest fel modalitățile de colaborare a regelui cu Statele Generale, în perioada monarhiei stărilor. Starea a treia, care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-și asume rolul de "gardieni ai suveranității" și au rămas în continuare doar supuși fideli. Ludovic al XII-lea (1498-1515), Francisc I (1515-1547) și Henric al II-lea (1547-1559) au înlocuit Statele Generale cu Adunarea Notabililor, iar simpla iluzie a convocării stărilor la Orlèans în 1560, arată incompatibilitatea existentă atunci între acestea și alte instituții regale. Pentru întreg secolul al XVI-lea Statele Generale au fost convocate doar în de cinci ori, în următoarele situații: la 13 decembrie 1560 la Orlèans
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
s-a creat situația unui moștenitor protestant: deși Henric al III-lea a consimțit, inițial, să nu adopte nici o lege fundamentală în regat decât cu acordul stărilor, Statele Generale au fost dispersate în urma impunerii prin forță a voinței suveranului); ultima convocare a adunat la Paris stările Ligii (26 ianuarie 8 august 1593), pentru reglementarea succesiunii la tron după noi principii și interpretarea legii salice, al cărei apărător se considerau stările privilegiate. Eșecul acestei ultime adunări a permis lui Henric al IV
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de venit, asigurându-și independența politică necesară instaurării absolutismului prin diminuarea rolului Statelor Generale. Regele păstra dreptul de a convoca adunările când dorea, în ciuda revendicărilor propuse în mod repetat de stări. Nu au existat nici periodicitate, nici termene precise de convocare, suveranul având posibilitatea de a alege momente în care spiritul public îi era favorabil, evitându-le astfel pe cele de nemulțumire. Așa a procedat Filip al IV-lea în anul 1302 și Delfinul Carol când a anulat Marea Ordonanță din
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Doar în foarte puține cazuri deputații se vor situa pe poziții ferme (de pildă în anii 1576, 1588, 1593 și 1614). În perioada Revoluției de la 1789 nobilii, clerul și Parlamentul, zădărnicind ridicarea oricărui impozit sau nou împrumut, vor face inevitabilă convocarea Statelor Generale sub presiunea poporului. Acestea nu au știut să profite de acest prilej pentru a-și impune revendicările. Deschiderea lucrărilor Statelor Generale la 5 mai 1789 a decepționat reprezentanții Stării a treia (le Tiers état). Nici discursul regelui, nici
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din Franța, rămâne să medităm asupra celor afirmate de Guizot, potrivit căruia acestea ar fi fost "un accident în istorie și niciodată un sistem, o organizație politică, un mijloc regulat de guvernare"210. Dacă în privința atribuțiilor limitate, a perioadei de convocare și duratei sesiunii Guizot evidenția o realitate, asupra caracterului accidental și a rolului limitat chiar istoricul demonstrează oarecare prudență, precizând că "umilința și supunerea Statelor Generale sunt extreme" numai în perioadele în care regele este "mai puternic"211. În consecință
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nevoie baronii, în același fel fiind acordate unele privilegii și burgheziei (art.13). Multe articole priveau justiția regală (art.18-20, 22, 24, 25, 34, 38-40, 50, 59, 78-96, 201 seq.). Între clauzele politice și fiscale, sunt importante cele care reglementau convocarea Marelui Consiliu (Magna Concilia) și necesitatea consimțământului reprezentanților stărilor privilegiate pentru ridicarea impozitelor (art.12, 14). Pentru "sfatul" comun al tuturor supușilor în privința altui "ajutor" (auxilium) decât cel acordat în situațiile cunoscute răscumpărarea regelui prizonier, ridicarea în rang de cavaler
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
baroni individual, prin scrisori și, de altă parte, în mod colectiv prin șerifi și balivi pe toți vasalii, pentru o anumită zi, cu un termen de patruzeci de zile cel puțin, într-un loc anume 222. În toate scrisorile de convocare urmau să fie anunțate cauzele, iar dezbaterile să se facă numai cu cei prezenți. Ne aflăm în fața unor reglementări care stabilesc privilegiile stărilor și colaborarea acestora cu regele, în virtutea obligațiilor de consilium et auxilium, prin intermediul Marelui Consiliu. El are atribuțiile
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
consilium et auxilium, prin intermediul Marelui Consiliu. El are atribuțiile unei Adunări de stări, dar nu este încă un Parlament. Articolul 14 din Magna Charta nu oferă soluții clare în acest sens. Singura garanție serioasă contra arbitrarului în impozitare era o convocare generală, un consimțământ al unei colectivități mai mari și mai puternice, lucru destul de greu de realizat. Trebuia să se recurgă la procedura reprezentării și, mai mult, se impunea ca deputații să se prezinte cu puteri depline. Aceasta va fi una
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rolul Statelor provinciale. Regele rămânea simbolul unități statului, fiind obligat să asigure Marelui Consiliu o activitate regulată. În acest scop convoca în adunări toți membri cu drept de reprezentare, cu care delibera în privința nevoilor urgente ale regatului. Primele scrisori de convocare (writs of summons) nu ridicau problema întinderii puterilor deputaților, iar mandatul cu durată și limite imperative era, nu doar în Anglia, o formă juridică a acestor puteri. Deși a jurat că va respecta Magna Charta, Ioan fără Țară a trimis
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
orașului. Tot în acest an Henric al III-lea va impune, pentru prima dată, în scrisoarea căte Capitlul de York, trimiterea a doi canonici "dintre cei mai avizați", cu puteri nelimitate 228. Eduard I exprima aceeași dorință în scrisorile de convocare trimise în anii 1282, 1283, 1290 și 1294. Convocările din 1295 pentru Model Parliament fac aceleași precizări. Regele impunea prezența delegaților cu puteri depline și, în același timp, "bine instruiți". Este caracteristică rapiditatea cu care Parlamentul a renunțat la forma
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
va impune, pentru prima dată, în scrisoarea căte Capitlul de York, trimiterea a doi canonici "dintre cei mai avizați", cu puteri nelimitate 228. Eduard I exprima aceeași dorință în scrisorile de convocare trimise în anii 1282, 1283, 1290 și 1294. Convocările din 1295 pentru Model Parliament fac aceleași precizări. Regele impunea prezența delegaților cu puteri depline și, în același timp, "bine instruiți". Este caracteristică rapiditatea cu care Parlamentul a renunțat la forma perimată a mandatului medieval. Deja Modus tenendi parliamentum, tratat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
menținut însă Magna Charta și procedura reprezentării celor trei stări privilegiate în Parlament. Lupta constituțională a stărilor cu monarhia își va afla soluția pacifistă în timpul domniei lui Eduard I (1272-1307). Parlamentul din 1295, considerat Model Parliament, a consacrat practica de convocare a reprezentanților stărilor privilegiate: nobilimea, clerul și orașele. Inaugurând colaborarea regalității cu Parlamentul, regele va convoca, la fel ca și în anul 1265, doi cavaleri din fiecare comitat și doi deputați din fiecare oraș. Există însă o deosebire esențială, întrucât
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
colaborarea regalității cu Parlamentul, regele va convoca, la fel ca și în anul 1265, doi cavaleri din fiecare comitat și doi deputați din fiecare oraș. Există însă o deosebire esențială, întrucât față de Parlamentul lui Simon de Montfort suntem în fața unei convocări regale. Recunoașterea Parlamentului de către suveran și colaborarea cu stările atestă că în Anglia s-a constituit, spre sfârșitul secolului al XIII-lea, monarhia stărilor. Parlamentul în forma sa inițială, cu trăsăturile ce vor caracteriza funcționarea sa ulterioară, s-a format
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nouă ofensivă contra monarhiei, pentru îngrădirea prerogativelor regale. Perioada anilor 1375-1509 consemnează lupte cvasicontinue între monarhie și stări, sfârșite cu victoria regalității. Între acțiunile menite să limiteze puterea monarhică și să asigure un ascendent la guvernare stărilor privilegiate, se numără convocarea Parlamentului cel Bun (1376). Adunarea va impune regelui un Consiliu de 10-20 persoane (reprezentanți ai stărilor privilegiate), fără al cărui consimțământ suveranul nu putea lua nici o hotărâre în problemele importante ale regatului. Această nouă încercare de tutelare a regelui, inițiată
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
impune regelui un Consiliu de 10-20 persoane (reprezentanți ai stărilor privilegiate), fără al cărui consimțământ suveranul nu putea lua nici o hotărâre în problemele importante ale regatului. Această nouă încercare de tutelare a regelui, inițiată de John de Lancaster, va impune convocarea primului packed Parliaments. Minoritatea lui Richard al II-lea (1377-1388) și lipsa de bani pentru continuarea războiului, vor oferi Parlamentului o forță deosebită: constituirea guvernului și a Consiliului regal; numirea miniștrilor; verificarea gestiunii Curții și a Statului; numirea judecătorilor de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
victoria stărilor privilegiate, a armatei condusă de Oliver Cromwel. În februarie 1639 Carol I a început războiul cu Scoția 253, avea nevoie de bani și doar Parlamentul putea vota creditele necesare. De nouă ani regele nu mai guverna cu Parlamentul convocarea și dizolvarea adunării făcând parte din faimoasa "prerogativă regală" iar el recurgea la expediente financiare, împrumuturi forțate, diverse taxe, a căror legalitate era contestată. Înfrânt la 18 iunie 1639, regele a semnat pacea de la Berwick: acorda amnistie tuturor participanților la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care au fost acordate, ele se înscriau în obicei, în tradiția jurământului depus de rege că va respecta și garanta libertățile "țării". De domnia lui Henric al II-lea sunt legate numeroase alte privilegii, între care recunoașterea moștenirii beneficiului și convocarea marilor seniori în adunare la Curte, pentru a se sfătui și a primi consimțământul lor în problemele cele mai importante ale regatului (consilium). Din această perioadă, adunarea Curții regale (Hoftag) va constitui nucleul Camerei principilor în Dieta imperială. După stingerea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de acțiune comună a împăratului cu stările privilegiate, sau un perpetuu echilibru instabil ? Separarea funcției elective de celelalte prerogative ale Dietei imperiale a constituit o severă limitare a puterii sale. În evoluția Dietei se observă transformări și încercări de reformă. Convocarea a rămas un drept al împăratului. Nu exista însă periodicitatea adunărilor și nici un loc oarecum stabil, determinat, pentru desfășurarea Dietei. Nu se cunoaște cu exactitate nici modul de reprezentare. La adunări participau principii, prelații și ministerialii care dețineau demnități. Cavalerii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cei ai orașelor, se prezentau cu mandat limitat. Și unii și alții știau foarte bine când să se retragă în spatele acestei insuficinețe a puterilor. De aceea, în special pentru perioada 1273-1378, este cunoscut faptul că patru din cinci scrisori de convocare invocau necesitatea ca deputații să se prezinte cu puteri "suficiente"325. În timpul lui Sigismund de Luxemburg electorii renani au paralizat Dieta de la Viena (1423), declarând că deputații din Saxa și Brandemburg nu au puteri depline. Era nu doar o modalitate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
actul electiv era, astfel, întărită. 4.1.1. Reforma instituțiilor În secolul al XV-lea începe o mișcare de reformă a instituțiilor Imperiului. Domnia lui Frederich al III-lea (1440-1493) consemnează continuarea încercărilor reformatoare din Dietele anilor 1434 și 1438: convocarea anuală a Dietei; instituirea unui colegiu restrâns, cu activitate permanentă, alcătuit din principii electori și reprezentanți ai stărilor privilegiate, asemănătoare juntelor din regatele spaniole; pentru judecarea litigiilor se dorea crearea unei instanțe superioare a stărilor, învestită cu autoritatea necesară. Adoptarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și cancelar imperial 330. Acțiunea reformatoare a început sub domnia lui Frederic al III-lea și a continuat în timpul lui Maximilian I (1493-1519) și Carol Quintul (1519-1556)331. Hotărârile Dietelor din anii 1486, 1495 și 1497 au reglementat modul de convocare și activitate a Dietei imperiale (Reichstag). Maximilian I, care a luat cel dintâi titlul de Împărat fără a fi sacralizat de papă, nu a vut succes în implementarea reformelor dorite. Profitând de nevoia de bani a lui Maximilian I în fața
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]