3,021 matches
-
o lăsa pe Ada să i-l ia nici chiar când începuse să plângă. Zicea că fiul lui e perfect și că e o minune a lumii. Am stat împreună și ne-am minunat. I-am numărat degetele și pe creștetul moale al capului. Ne-am bucurat de el și de bucuria noastră. Așa l-am cunoscut pe Iacob, tatăl tău. Iacob a ajuns târziu în acea după-amiază, într-o săptămână cu lună plină și a mâncat o masă simplă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te uiți, m-a întrebat, apoi a studiat poza, ținând-o aproape de ochi ca unul care nu vede bine, cine-i ăsta? taică-tu? m-a întrebat, eu nu i-am răspuns, am dat doar din cap, simțind cum din creștet până-n tălpi mă cuprinde fierbințeala, urechile mi-ardeau și nu puteam să spun nimic, nici da, nici nu, am dat doar din cap și mi s-a făcut stomacul ghem, mi se părea că-mi pleacă o gălușcă dinspre stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acum de ce, de cîtva timp, Nicolas se Îndepărtase de el. Nu emise nici o judecată, pur și simplu se arătă Îngrijorat că nepotul lui se rupsese de ai săi. Marie se așeză, copleșită de gînduri. Milic Își puse afectuos mîna pe creștetul ei, apoi se Întoarse cu pas greoi ca să ridice niște coșuri pentru pește. Îl urmări cu privirea. Tatăl ei o făcea să se gîndească la un albatros. La fel ca pasărea aceea mare. Era stîngaci și neîndemînatic pe uscat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe. I le Întinse. - Ce vrei să faci? O eliberă pe Gwen, o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu fața spre capotă, cu gambele ușor Îndepărtate, și o percheziționă rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da’ce te-a apucat? exclamă Marie. Dă-i drumul! - Caut telefonul ei mobil. - Mi-a fost furat ieri, mormăi Gwen. Am fost chiar și la post să dau o declarație. Făcu un gest cu bărbia În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spun. — A venit pur și simplu la interviu ! îi răspunde Trish, tot în șoaptă, încă trandafirie la față de plăcere. Cordon bleu ! Englezoaică ! Nu ne-a venit să credem ! Mă privesc amândouă de parcă aș fi nu știu ce animal rar cu coarne în creștetul capului. Nu mai pot să suport. — Să vă fac niște ceai și să vi-l aduc în seră ? spun disperată. — Nu, o să plecăm să ne facem manichiura, spune Trish. Ne vedem mai târziu, Samantha. Tăcerea ei sugerează că așteaptă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din oglindă și mă crispez. Șuvița decolorată sare în ochi mai tare ca niciodată. Îmi dau părul în față și în spate de câteva ori - dar nu o pot camufla nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund. Încerc câteva poze firești în oglindă. — Te doare capul ? Mă răsucesc pe călcâie și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și jeanși. — Ăă... nu, spun, cu mâna încă la cap. Tocmai... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe poartă și uitându-se la ziariști curioasă. — Uite ! Îi zic repede lui Nathaniel. Mama ta. O salut pe Iris cu o fluturare a mâinii. E îmbrăcată cu pantaloni de doc trei sferturi, are espadrile și cozile împletite prinse în creștet. Când ajunge lângă mine se mulțumește să-mi măsoare câteva clipe din priviri cocul de la spate, costumul negru, pantofii cu toc. — Dumnezeule, spune într-un final. — Știu. Râd stângherită. Arăt un pic altfel. — Deci, Samantha. Privirea îi poposește blândă asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aflu pe canapea. Ridic ochii spre el cînd intră În cameră și instantaneu știu că ceva s-a schimbat. Nu la el. El e același dintotdeauna. Ci la mine. Eu m-am schimbat. — Bună, zice și mă pupă ușor pe creștet. Mergem ? — Unde să mergem ? — Să ne uităm la apartamentul ăla de pe Edith Road. Va trebui să ne grăbim dacă vrem să mai ajungem și la petrecere. A, am uitat să-ți spun, am primit un cadou de casă nouă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
după ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui, eram trimisul lui Moru, el Însuși fiu al Psarei, așa că m-am ridicat alene, așa cum bine Îi șade unui trimis mult așteptat, și mi-am pus palmele pe creștetul șmecherului. Un cor de grohăituri se ridică dintre case. Of, of, el e toiagul Tatălui, el e! - Își spuneau unul altuia. Are puterea din gând! Puterea! Cel mai abitir grohăia Vindecătorul, numai că el știa să-mi strecoare printre sorbecăieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mine. - Enkim, spuse el și se așeză În fața mea. Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În viața lui. Cel mai ciudat era că nu avea deloc păr pe față și nici pe creștet. L-am adulmecat mai bine și l-am cântărit din ochi. Nu era spân, nu. - Enkim, repetă el. Enkim face la tine așa, Îmi arătă el cu semne și cu vorbe din minte că ar fi putut să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
femeie părea că doarme. Când m-a auzit că mă mișc, deodată s-a ridicat și a ieșit. - Măi, Krog, măi! Dacă nu erai tu, umbră eram acum! - Îmi zise Enkim, și-mi luă mâna ca să și-o pună pe creștet. I-am simțit firele aspre ale părului care dădea să crească la loc. - Tu și Tatăl l-ați scăpat pe Enkim din brațele Umbrei! O și vedeam, blestemata, cum rânjește, măi Krog, măi! se bucura el ca un copil. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În blănuri de urs brun. - Tu, ăsta care vorbești, Începu ea, privind țintă la Enkim. Ia spune. Enkim clătină din cap, semn că nu se cuvenea ca el să vorbească, după care Îmi luă palma și și-o puse pe creștet. - El știe! - Îi dădu de Înțeles femeii cu cine trebuia să stea de vorbă. - Ești mut, Îmi zise ea, Întorcându-se spre mine. - Oi fi eu mut, dar doresc să-l văd pe Vindecătorul neamului tău. Unde sunt oamenii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el. Știam cum Îl doare, că și eu pățisem la fel de vreo două ori. Numai că eu fusesem copil când mă lovisem așa de rău, iar durerea Îmi trecuse precum boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat pe creștet și am Început să ne uităm Încoace și Încolo după niște pari. Până la urmă, ne-am hotărât să-l cărăm pe Enkim pe după umeri până la pădurea care se așternea În fundul văii. Ajunși acolo, am tăiat patru crengi groase, două lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne oprirăm În capătul viroagei. Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-am acoperit creștetul cu frunziș și am scos capul numai puțin, cât să-i văd pe urmăritorii care ne pândeau. Tată, Tată, habar n-aveau că eram În viroaga aia! Vuietul apei se auzea și el tot mai tare, așa că, până la urmă, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
culcuș moale, Tată din Cer! - șopti Runa. - Ai lui o să vină după noi, ne reaminti Enkim. O să vină după noi și n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet până În vârful... pă-și-to-ri-lor... Pășitorilor... Preț de câteva clipe Îmi trecu prin minte că trebuiau alte cuvinte În loc de pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și, când și când, frigul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nou. - Ar putea un astfel de om să mai fie bun de vânătoare? - se interesă Vindecătorul. I-am spus că da. Până la urmă, deși mințeam de Înghețau apele, mă crezură și-mi luară cu toții palma ca să și-o pună pe creștet, după cum e obiceiul când vezi un om care știe. Când au văzut că-i las pe toți să-mi ia palma și să și-o pună pe cap, s-au veselit nemaipomenit. Unul dintre ei chiar Începu să scrijelească ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
hohote dar, În clipa următoare, se dădură aproape și prinseră să mă soarbă din ochi. Vindecătorul se uită urât la unul care dorea să-și plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci dă-i de știre lui Aban, ca să vină să ți se Închine, căci până și Tatăl va fi copil de țâță pe lângă voi. Uite... Ca să nu crezi că vorbesc În vânt... Deșertul! - Întinse el mâna spre Miazăzi. Soarele scosese creștetul din pământ. Gerul Începea să se Înmoaie. În fața noastră, cât vedeai cu ochii, se Întindeau dune de nisip galben și roșu, unduindu-se peste coline și dealuri. Cât despre lumină, ziceai că nu iese din soare, ci chiar din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
micșoreze. Când soarele prinse să coboare, strânserăm casa din piei și ne pregătirăm de plecare. Aban ne scoase de sub stânca scobită și ne urcă până pe culmea unei dune. Se Înnoptase deja. - Ia-te după Leul Adormit, ține Pruncul mereu deasupra creștetului, Îmi mai spuse Aban, și vei ajunge pe tărâmul Dogonilor. Dar dacă veți fi băut jumătate din burțile astea de apă și nu veți vedea capătul deșertului, Întoarceți-vă aici, la oued, orice ar fi! Dacă dați de belea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bună, Hamu bun, poftă bună, de ce nu-l chemi și pe Hamu rău la masă? Ieși de-aici, Hamu rău, ieși de-aici, ieși de-aici.... Unu răsuflă adânc și duse mânuța la gură. Gula Îl dăduse cu grăsime din creștet până În tălpi. - Of, of, măi Krog! - se plânse Enkim. Se apropie de mine și, pentru o clipă, Îmi trecu prin minte că... - Hai să ieșim. Unu e pe calea cea bună, mă scoase Tuni din Încurcătură. Urcarăm printr-o peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lung. - O să afli la momentul potrivit, Enkim. - Momentul potrivit, știi bine, e doar o Încrengătură de vorbe pe care le spui ca să câștigi timp. - Poate că În preajma ta simt nevoia să câștig timp. Vorbele mele Îi căzură ca pietrele În creștet. Simții cum un potop de lacrimi dădea să-mi țâșnească din ochi. Cu el și cu femeia lui plecasem În călătorie, of, of. Însă, făcăturile meșteșugite de Enkim nu-mi spuneau decât un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl! Am ieșit dintre sulițe, trântindu-le, și am dat să strig la Logon cu glasul cel greu când, de sus de pe culme, am auzit un fluierat ascuțit. Am privit spre culme, Încordat din creștet până În tălpi, căutând din ochi un pietroi, după cum face orice om Întreg la minte când e luat prin surprindere. Acolo sus Însă, erau Kikil, Tek și Încă cineva - era un om cu piele albă pe care nu-l mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
La Început, ne-au dat un fel de grăunțe alb-gălbui, cleioase, scoase din apă clocotită și Îngrămădite pe niște frunze mari, acrișoare; apoi, am primit carne de scoică tăiată mărunt și Înmuiată Într-o zeamă cafenie care te ardea până În creștet când o puneai pe limbă și care tare mult ne-a plăcut. Cele mai gustoase, Însă, au fost ouăle crude de tăuni, din cele ce cresc pe sub pielea caprelor, precum ciorchinii. Femeile le-au scos din carnea caprelor vii chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
abia cum le dezveliseră cețurile și, când privirăm În sus, rămaserăm muți de spaimă. Un munte mai uriaș decât toți se ridica spre cer, acoperit cu o cușmă de gheață ce-ți lua ochii, așa de tare strălucea soarele pe creștetul ei. Deja, toți ai noștri văzuseră muntele și Începuseră să murmure, de parcă s-ar fi aflat față În față cu o vedenie și nu cu un munte aievea. Mi s-a făcut teamă că vânătorii noștri o să iasă la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]