4,763 matches
-
această noapte, în care scheletul a ceea ce a fost odată fortăreața clubului, scîrțîie, iar ultimele uși rămase ale șopronului gol se leagănă și se trîntesc din balamale, chiar cînd rîul își arată fața rece, mînioasă cu valuri rostogolindu-se și creste albe de spumă și șfichiuri de vînt și apă, apă care din cînd în cînd lovește platforma ca un bici, chiar acum percep rîul mai mult ca pe un aliat decît ca pe un dușman. Pentru că fața rece și mînioasă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ultimă bătaie nu va veni niciodată. Ca și cum n-ar mai exista nici o deosebire între sunet și liniște, lumină și întuneric, mișcare și repaus, durere și izbăvire, ca și cum am fi fost deja campioni și încă ar fi trebuit să devenim. La creasta valului, apa se transformă în gheață. Apa devine gheață. Gheața poate deveni apă din nou. Apa e de un negru de cerneală, îmi lipăie la picioare. Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
necesară continuarea terapiei prin mișcare în scop profilactic, pentru a preveni apariția recidivelor unor afecțiuni, cât și pentru consolidarea și menținerea rezultatelor obținute. Deformarea piciorului este o caracteristică a pacientului postraumatic articular, aceasta putând fi: - transat extern, linia care prelungește creasta tibiei căzând înăuntrul marginii interne a piciorului și nu în primul spațiu intermetatarsian, așa cum se întâmplă la un om normal; - în valg, planta privind înafară; - rotat extern. Baza maleolei interne fracturate este proeminentă, ridicând tegumentele care pot fi ulcerate, fractura
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
Șesul sudic răsăritean va primi înrâurirea popoarelor sudice și răsăritene. Părțile de peste munți, mai deschise spre apus, vor gravita în sfera popoarelor apusene. Dacă Carpații, în loc de a dezbina pe români în două trunchiuri lipsite de apărare, și-ar fi întins crestele în jurul naționalității lor, ei ar fi fost în orice caz un sprijin al dezvoltării lor naționale, în loc de a-i sta ca o piedică împotrivă. Vom vedea, totuși cum Carpații au fost pe de altă parte adăpostul națiunii noastre în timpul vijelios
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
loc care-i venea în minte, și Rima putea fi acolo. Clipele ei de tandrețe radiau în frigul pe care-l străbătea, și era și ea bolnavă de dragonită, cum o transformase? Sări peste rigolele inundate și se afundă printre creste de zloată; deschise ușile din sticlă spre foaier și urcă scările în grabă, dar cafeneaua era goală. Rămase la intrare și se uită în jur neîncrezător, dar nu era nimeni, nici chiar omul care stătea nemișcat în spatele tejghelei. Lanark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din el. Pîrîuri ca niște fire argintii curgeau repezi prin văile înguste, spre pantele de jos și contururile albe ale cascadelor se prăvăleau din vîrfurile stîncilor în nori. Văzu că acest vîrf nu era un simplu con, ci mai multe creste laolaltă, despărțite prin văi. Una din văi avea multe lacuri și pășuni, alta era acoperită cu păduri dese, iar prin a treia pătrundea un ocean verde-auriu cu un soare care apunea dincolo de el. Actul privirii deveni unul al zborului. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încercînd să se abțină să strige să i se dea drumul, căci lentila de observație nu-l pregătise pentru spațiul înghesuit al încăperii și dimensiunea enormă a monstrului. Tăblia mesei era se afla la cîțiva centimetri deasupra podelei, și de la creasta de pe capul argintiu pînă la copitele de bronz ale picioarelor argintii, pacienta avea aproape doi metri și jumătate. încăperea era o emisferă perfectă, cu diametrul de doi metri șaptezeci și patru și înălțimea la jumătate, și cu toate că își lipise umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Rua părea golaș, dar, mai tîrziu, simțind o împunsătură în inimă, vedea punctul alb sclipitor. Urcă mai sus pe cărarea de munte, iar vîrful dispăru din conul lui de vedere. Pantele mai joase erau întinderi de granit înclinate față de crestele muntelui, la același nivel cu buruienile, și crăpate ca trotuarele unui oraș în ruină. Mai sus, buruienile făceau loc pajiștilor, în care lăcustele bîzîiau și creșteau floricele cu tulpini mai mici de trei centimetri și boboci cît gămălia de ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică pînă la coama dintre două dealuri stîncoase. Nu-i nici o potecă, iar buruienile sînt întrerupte pe-alocuri de petice de mușchi, unde picioarele i se afundă și merg prin apă. îi ia două sau trei ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de pietre bătute de vînt. Panta plină de bălării coboară spre ocean, dar o movilă ascunde malul. Vede brațele uscatului împărțind apa cenușie, unele cu petice de cîmpie, altele stîncoase și urcînd spre munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea duce la nesfîrșit din zece în zece pași“. Dar îl lăsă jos la capătul plantației și se odihni pe iarbă, în timp ce Alexander o luă repede înainte. Pînă la urmă, Lanark se duse după el și-l depăși la o creastă pe care buruienile și iarba cafenie făceau loc unui covor de iarbă moale. Aici pămîntul se adîncea într-un gol, apoi se ridica spre conul povîrnit al vîrfului. Alexander spuse: — Vezi chestia aia albă de pe vîrf? — Da. — Este un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
posibil ca cercetătorii de acolo să știe și mai multe. Ipoteza trebuia verificată cât mai curând posibil. Se îndepărtară încărcați, afundându-se în întunericul nopții. Vacarmul se stingea în urma lor. În cele din urmă, dispăru și aura incendiară, mascată de creasta unui deal înalt. Ajunseră la mașină și, nu după mult timp, intrară în curtea cochetei căsuțe în care locuia Dan Lyttle. Gosseyn crezuse, mai mult sau mai puțin că Patricia Hardie îl va aștepta acolo. Dar ea nu era. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am zgâlțâit pe Dragoș. El s-a trezit imediat și a început să țopăie și să clatine din cap. „Lasă țopăitul“, i-am spus, „mergem la oraș“. El n-a mai țopăit și s-a așezat cuminte în iarbă, pe creasta digului; apoi, firește, ne-a ajutat plin de râvnă să acoperim cu bolovani, pe cât s-a putut, intrarea scorburii; pentru asta i-am dat, ca răsplată, căciula; după care am pornit toți trei, eu cu Zenobia umăr la umăr, Dragoș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
posibil ca cercetătorii de acolo să știe și mai multe. Ipoteza trebuia verificată cât mai curând posibil. Se îndepărtară încărcați, afundându-se în întunericul nopții. Vacarmul se stingea în urma lor. În cele din urmă, dispăru și aura incendiară, mascată de creasta unui deal înalt. Ajunseră la mașină și, nu după mult timp, intrară în curtea cochetei căsuțe în care locuia Dan Lyttle. Gosseyn crezuse, mai mult sau mai puțin că Patricia Hardie îl va aștepta acolo. Dar ea nu era. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un supeu cu invitați și să-l aducă la redacție. Desenatorul apropiase cele două părți de sticlă și reconstituise imaginea: sala de judecată, pe domnișoara Elena Gorjan în prim-plan, cu o pălăriuță cu pană ce-i stătea ca o creastă pe vârful capului, cu un nas care, din grabă, îi ieșise cam lung și cam căzut spre bărbie, și puse de la el, îndărătul ei, un obraz de paznic cu mustață falnică. Pe amantul femeii, doctorul Bastaki - tată de copii -, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de sămânță, unul cu pieptul lat, ochi plini de foc, cu creastă mare și coadă rășchirată, care cânta des și scurma și avea alai de găini după el, așa că putea să-și vândă liniștit claponul. Nevasta trebăluia, cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cei mai neîndurători. În cei patru mii de ani, de când geniul strălucitor numit Walter S. De Lany a inventat procesul vibrator, care a făcut posibilă crearea Arsenalelor, și a stabilit cel dintâi principiu al filosofiei politice a acestora, am urmărit creasta valului puterii mișcându-se înainte și înapoi între democrația supusă unei monarhii constituționale, limitată, și tirania totală. Am ajuns să facem următoarea descoperire: Oamenii au întotdeauna tipul de guvernare pe care îl doresc. Când vor o schimbare, o fac. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fusese dastur, pe când tată-său ajunsese ervad, iar Omar, ca întâiul născut, i-ar fi moștenit rangul. Fusese copil mângâiat de nădejdea unei Gewra tulburătoare, ca o nuntă de șase zile, ce s-ar fi auzit până în Yazd, trecând peste crestele calpe din jurul templului. Și apoi, dintr-odată îi văzu pe învățătorii lui cei mai dragi coborând la moschee. Asta nu se mai întâmplase de mult în ținutul vechi, iar când li se converteau preoții, zoroastrienii găseau că e vrajbă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Bam. Zartosht-ii din Yazd îi spuneau țara oaselor, fiindcă vântul și ploaia scoteau din adânc schelete de pești mai mari ca o barcă. Peretele muntelui Lalezar creștea din mormintele unei mări. Zarathustra Înțeleptul le secase din ape și lăsase doar creste cu cărări pentru oi. Pentru el, un copil încă nedus la școală, Kerman era oaza fructelor de ajil și-a covoarelor îndesite din majlis-ul bunicilor: „Lână de Kerman“, zicea capul respectatului șir de popi, care începea cu un athravan și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai au loc pe de lături Caii mândri să și-i joace Când încolo, când încoace; Iar din negri trunchi de stânca. Peste valea cea adâncă, Pe de-asupra de cetate, De biserici și palate, Stă domneasca cetățue Ce cu crestele-i se sue, Repezite înspre nori Peste codri sunători, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolți Și cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Pintre arcurile grele, Pintre negrele zăbrele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de-asupra de cetate, De biserici și palate, Stă domneasca cetățue Ce cu crestele-i se sue, Repezite înspre nori Peste codri sunători, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolți Și cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Pintre arcurile grele, Pintre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe valuri, lansîndu-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută, blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe creasta unui val. Eram pe punctul s-o apuc de aripă când și-a luat zborul, așezîndu-se pe creasta altui val de unde a început să mă provoace: "Pie-tra-ru-le. Pie-tra-ru-le. Prin-de-mă da-că poți". Avea ochi omenești bufnița și parcă nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe creasta unui val. Eram pe punctul s-o apuc de aripă când și-a luat zborul, așezîndu-se pe creasta altui val de unde a început să mă provoace: "Pie-tra-ru-le. Pie-tra-ru-le. Prin-de-mă da-că poți". Avea ochi omenești bufnița și parcă nu mă mai interesa s-o omor, ci numai s-o ajung, să mă uit în ochii ei și să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tulburi ale lui octombrie 1917 și acaparând tot mai multă putere și influență să devină atotputernic, în măsură de a decide soarta unor oameni și popoare, mai ales după lichidarea oponenților, care puteau oricând să-i demaște oportunismul... Cocoțat pe creasta valului politic și al evenimentelor ce s-au succedat, devine omul cel mai autoritar și puternic din uriașul conglomerat de popoare care au intrat samavolnic în cuprinsul U.R.S.S. în locul knutului țarist a adus mai groaznicul knut comunist, generator al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
i s-ar întâmpla, nu trebuie să-și plece capul în fața vieții, în fața unor accidente nefericite, ci trebuie să se ia de piept cu viața, să se îndârjească, să-și remobilizeze toate resursele de care dispune, să se agațe de creasta valului și să fie atent la ce va face în continuare. Dragul meu necăjit, mă adresam celui în cauză, trebuie să iei taurul de coarne și să-l supui voinței tale de neînfrânt și astfel treci peste necaz. Orice durere
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spuse Lana. Am o veste pentru tine și amicul tău. Darlene puse colivia pe tejghea și descoperi un cacadu roz, foarte mare și cu aspect scrofulos, arătând ca un automobil uzat ce trecuse prin mâinile prea multor proprietari. Îi atârna creasta și scotea un țipăt oribil: „auuuc“! — Du-l, te rog, de aici, Darlene și de diseară treci din nou la locul tău în bar. — Vai, Lana, se jelui Darlene. Ce s-a-ntâmplat? A mers bine la repetiții. Așteaptă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]