3,781 matches
-
și te întrebi... „Cât foc trebuie să zacă în trupurile acelea arămii?!“. Povestea tristă a vieții lor este veche... își duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în ținut, din țară în țară, neaflându-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și senini. Așa, nu poartă povara nici unei bogății, nu sunt robii nici unei munci care să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fir-ar să fie, femeie, exclamă organizatoarea, nu crezi că ziua nunții tale e îndeajuns de stresantă fără să mai fie nevoie să te și temi de foste iubite sărite de pe fix? — Știu, știu, se învoi Nieve cu o senzație crescândă de panică. Uite ce e, probabil că ți-e greu să înțelegi, dar am invitat-o ca să îi demonstrez ceva. Că eu și Aidan suntem potriviți unul pentru celălalt. Am vrut să se convingă cu ochii ei. Dar acum încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ambele mâini ca un copil care bea cu lăcomie limonadă. M-am așezat pe o latură a scaunului ei și mi-am pus brațul pe după umerii ei care tremurau, trăgând-o spre mine, moartea lui Von Greis accelerând nevoia noastră crescândă de apropiere. — Mă tem că nu-s obișnuită cu cadavre, zise ea cu un zâmbet rușinat. Cel puțin nu cu acelea În stare avansată de descompunere, care să apară pe neașteptate În lifturi de serviciu. — Da, trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o zi, se vedeau nevoiți să-și părăsească așezările, să se mute, să defrișeze alte păduri, să le dea foc, să ridice alte locuințe și temple. Toată istoria mayașilor e în această continuă hăituire a pădurilor. Dar pădurile se răzbunau crescând torențial peste urmele orașelor părăsite. Soarele și ploaia tropicală le ajutau să renască, să atace piatra, să-și ia revanșa asupra istoriei. Palenque, singur Soarele năucitor ne silește să ne facem coifuri de hârtie, ca să ne ferim de riscul unei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în plasa de păianjen de la perete până spre centrul sălii. Firele strălucitoare care căptușeau suprafața vălurită și întortocheată a tunelului erau mai dese, ca interiorul unei gogoși de mătase, și se ridicau oblic, susținute de restul pânzei. îmi simțeam ochii crescând, acoperindu-mi jumătate de față. Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și s-a întors cu fața spre conac. Am urcat amândoi treptele și am pătruns pe ușa cu ochiuri de cristal. "Vino, vreau să-ți arăt ceva." Nu puteam fugi, nu eram în stare să mă-mpotrivesc, deși o teroare crescând până la infinit îmi topea țesuturile; simțeam însă că panica asta nu era legată de Lulu, ci de altceva, de ceva mai adânc. Căutam în memorie ceva petrecut demult, vedeam fugitiv figuri de copii, locuri învelite-n magie. Era acolo un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca să pot mai bine vedea biserica, e într-adevăr o biserică, cu vârful foarte alungit, n-are nici ferestre, nici uși, doar turle ce cresc una din alta, Uimitor! Aldo reface sensul corect al colii de hârtie cu biserica mea crescând în jos, La unsprezece ani ai desenat figura asta, și Aldo îmi indică o combinație ciudată între un cerc mai mare și un corn de lună, Sunt soarele și luna, îmi confirmă el, ai pronunțat și un nume, Corina! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu că ar fi fost vreodată mulțumită de felul în care arăta; era totodată și cel mai îndârjit critic al său. Cu mult timp înainte să devină vizibil pentru ochiul liber, Lisa știa când rădăcinile trebuiau revopsite. Își simțea părul crescând. Și știa mereu - chiar și atunci când cântarul o contrazicea - când a pus pe ea chiar și un gram de grăsime. Îi plăcea să creadă că își aude pielea cum se întinde și se mulează pentru a primi acel gram. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
A spus „Mămica m-a învățat bine“, a intervenit Ashling. Da, și eu am fost fermecată al dracului de mult de asta. Mă iubește, spuse Clodagh defensivă. Probabil că așa este, își dădu seama, simțind înțepături insuportabile și o furie crescândă. — Apoi ce s-a întâmplat? M-a invitat să ieșim la o cafea... —Și apoi? —Și apoi... a apărut aici a doua zi. — Când a făcut mai mult decât să spele căni? Nu avem conversația asta. Am halucinații. Clodagh dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spate și al lui a venit înainte, în tandem. Acum în partea cealaltă, spuse Ashling. Tu pui piciorul în spate și eu te urmez. Și din nou. Au exersat mișcarea de mai multe ori, cu o viteză și o grație crescândă, până când, în mijlocul unei mișcări, el s-a oprit și ea a continuat, până s-a trezit că coapsa ei se lipește de a lui. Ea s-a oprit brusc, dar nu s-a retras. Stăteau perfect nemișcați. Cu ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Au alunecat unul lângă celălalt și fiecare gest, fiecare atingere era intuitivă și ușoară. Au început să respire din ce în ce mai greu și, cu fiecare mișcare, au încetat să mai fie gentili și au devenit sălbatici, cu o viteză și o dorință crescânde. Ea și-a înfipt unghiile în fesele lui, iar el a mușcat-o de piept. S-au rostogolit unul peste altul și el a intrat în ea, apoi ea alunecat strâns peste el. După aceea, au rămas întinși, lipiți unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tras ponoasele de pe urma fiascoului cu Cleaver. Domnul Philips va fi eliberat. Întrebarea este: cât din banii contribuabililor vrei să irosești ca să se ajungă la așa ceva? Logan și inspectorul Insch stăteau În camera de anchetă goală, privind În jos către agitația crescândă din parcare. Domnul Turner fusese atât de bun pe cât spusese. Stătea În fața camerelor de luat vederi, savurându-și momentul În lumina reflectoarelor. Spunând lumii că Bernard Duncan Philips fusese absolvit de toate acuzațiile, că sistemul funcționa. Fostul profesor avusese dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Geordie. Trebuiau să se potrivească acelora ai lui Collin McLeod. Singura șansă ca aceștia să i se potrivească lui Colim McLeod era ca el să fie vreun neonorocit de vârcolac. Unul cu niște dinți lipsă... Cu-n sentiment de ură crescândă, Logan apucă raportul autopsiei Încă necitit al lui Geordie. Fragmentul despre urmele de mușcături era destul de precis. Își Închise ochii și Înjură. Cinci minute mai târziu, zbura pe ușă, tragând-o după sine pe agenta Watson, uluită. Turf ’n Track arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe o parte ca să zacă sângerând sub zăpada care cădea. 29 Se grăbiră cu Doug MacDuff prin holul de la Urgențe Într-o sală de tratament. Arăta ca Moartea. Fața lui plină de linii și Încrețituri era acoperită cu o rețea crescândă de contuzii roșu-Închis. Respirația Îi era superficială și gâfâită. Nu-și recăpătase cunoștința În ambulanță În drum spre Infirmieria Regală Aberdeen, și doar zăcea acolo, cu sângele scurgându-i-se din fața zdrobită. Cei din ambulanță nu-i adresaseră nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din regnul uman. Insch se instală pe marginea mesei și-l ajută pe Logan să pună declarațiile În ordine. — Mă-ntreb dacă o să aflăm vreodată cine era. Logan Își frecă fața cu mâinile, simțind cu degetele primele fire de păr crescând. — Mă-ndoiesc, spuse el. — În orice caz, zise Insch, aruncând declarațiile În dosarul cazului și căscând larg, mai avem destul chestii pe cap pentru care să ne facem griji. Hoitarul. De data aceasta se duseră la spital cu una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
însuși - și folosise cu prudență, aproape întotdeauna în secret - drastica lege care, „pentru siguranța imperiului“, îi îngăduia să aresteze, să judece, să schimbe sentințele unora, să trimită pe cineva la moarte. Tiberius se folosise de acea putere cu o cruzime crescândă, iar Roma o îndurase cu ură. Împăratul se gândi înspăimântat: „Dacă iau în mână arma asta, nu mai există cale de întoarcere“. Dar, în cele din urmă, se hotărî: „Trebuie“. Porunci în taină ca Arvilius Flaccus să fie adus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a cărnii. Mă excită comuniunea În idei, altfel rămân insensibil la orice atracție. Aș vrea să acced la acel pattern de sentiment, În zona tiparelor erosului, să mă cufund În apa germinală“, i-am răspuns și, pe măsură ce vorbeam, simțeam distanța crescândă dintre eul meu autentic și exteriorizarea În discurs. Odată pornit, acesta mă trăgea spre casa retoricii, obligându-mă să mă Înscriu În dimensiunile consacrate ale comunicării convenționale. Nu pot fi autentic decât În act! Acum Înțeleg de ce Barbu Îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ascultam cu o ureche încercând să îmi alung din minte privirea plină de resentimente a lui Ben. Știam că e mult prea periculos să-mi permit să mă scufund prea adânc în gândurile ce aveau să urmeze. Ben și Sally crescând; Ben începând să mă deteste. Sally plecată cu prietenii tot timpul, iar Charlie și cu mine patinând prin viețile noastre, obosiți și iritabili. Ce-mi rămâne să aștept cu nerăbdare, m-am gândit eu tristă, munca? Nu prea. Știam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe drumul cel scurt pe lângă magazin. O văzusem de câteva ori în ultimele luni: mai întâi arătase uluitor de suplă și de îngrijită - grație atențiilor obsesive ale soțului MEU, cum îmi spuneam eu iar și iar în mijlocul nopții -, iar apoi crescând din nou, încet, până când sarcina îi devenise evidentă. Bineînțeles că nu aveam cum să știu dacă e al lui Charlie, iar incertitudinea contribuise la introducerea unei alte forme de tortură pentru mine, deosebit de eficientă. Când începuse să vină la magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
labe de înot, și mai într-o parte, un mexican în uniformă cu pantaloni scurți albi se pregătea să-i servească cu fructe proaspete și suc. Emmy îl rugase pe Duncan — îl implorase practic, își aminti ea cu o furie crescândă — să încerce împreună scuba diving în Bahamas de Crăciun. El refuzase categoric, amintindu-i că nici în ruptul capului n-o să-și ocupe prețiosul timp de vacanță cu o îndeletnicire activă și dificilă cum sunt scufundările. Nu mergea nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
purta cu băgare de seamă față de Jim, de parcă acest băiețel ar fi putut să i-l ia pe Basie. — Catedrală? O fi vreun fel de preot? — Frank, e vorba de Școala Catedralei. Basie Îl privi pe Jim cu un interes crescînd. Asta-i o școală pentru taipani. Jim, probabil că știi cîțiva oameni importanți. Păi... Jim se Îndoia În privința asta. Nu se putea gîndi la nimic, decît la orezul care fierbea pe sobița de cărbuni, dar apoi Își aminti de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stocate lîngă perete. Luă o gustare rapidă cu Spam și lapte praf, apoi se așeză În spatele biroului sergentului Nagata, În camera de serviciu, mestecînd un baton de ciocolată și sortînd revistele americane. Mai tîrziu, cînd Tulloch plecă să gonească mulțimea crescîndă a chinezilor Înfometați din afara porților, Jim urcă pe scara turnului de pază. Îi putu vedea pe Price și grupul lui de căutători, cercetînd golfulețele la vest de lagăr. Își uniseră forțele cu un grup de deținuți aliați din Hungjao, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
harta Siberiei va apărea o nouă magistrală feroviară ce va lega calea ferată Baikal-Amur și orașul Iakuțk. Autoritățile din Uniunea Sovietică au luat această decizie În scopul dezvoltării În continuare a forțelor de producție În Iakuția și a asigurării fluxului crescând de pasageri spre această regiune. Totul aproape. Ca și cum ai fi pe lună. O altă relație cu depărtarea. Câmpia plată, cu orizontul scurtat, Înconjurată de dealuri line, domoale. Tu, printre brusturii și buruienile vechiului cimitir din Hobița În vara anului 1985
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sunt sufocate și se contopesc cu prezentul. O strâng pe Italia și ne plimbăm pe străzi ținându-ne de mijloc ca doi îndrăgostiți într-un oraș străin, pentru că noaptea îmi este necunoscută partea asta de oraș care m-a văzut crescând. Oamenii trec, ne ating ușor. Nu știu cât suntem de îndrăgostiți. Nu știu că ea este însărcinată. Și ajungem din întâmplare în fața fostului meu bloc. Am ieșit de pe o străduță în pantă, în colț este o brutărie de la care se simte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urmă, așezat pe trotuarul acela. Și a fost un verdict fără apel, neclintit în timp ca o piatră de mormânt. Sunt vinovat, mâinile mele o știu. Dar dacă ai ști de câte ori mi-am imaginat copilul acela pierdut! L-am văzut crescând lângă tine ca un frate geamăn fără noroc. Am încercat în zadar să-l îngrop. S-a întors când a vrut și s-a strecurat în pașii mei, în oasele mele care îmbătrânesc. S-a întors în toate ființele dezarmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]