3,573 matches
-
menționat numele celui căruia îi este dedicată (poate tot Lausus?). Teodot afirmă că menționarea unui singur Domn Isus Cristos în Crezul de la Niceea este o dovadă suficientă pentru a respinge doctrina nestoriană, care susține cele două naturi ale Fiului (9). Crezul exclude, în opinia sa, ideea că, după unirea lui Dumnezeu cu omul, ar exista două lucruri (pragmata), ceea ce nu înseamnă însă a confunda naturile (physeis), ci a arăta că sînt unite (13); Teodot nu crede că se poate vorbi despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păzească de doctrina lui Nestorie. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor îi sînt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost consubstanțial cu al nostru. în aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată împăratului Leon; pentru a respinge acuzațiile aduse de acesta într-o scrisoare din 17 august 458, Timotei își declară adeziunea la Crezul de la Niceea și la tradiția ecleziastică și-și justifică opoziția față de Calcedon, care ar fi introdus teza celor două naturi ale Fiului lui Dumnezeu. Un manuscris de la British Library (Add. 12156, sec. VI) conține, pe lîngă cele două scrisori menționate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la poziția lui Chiril, blestemîndu-l totodată pe Nestorie. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simion adresată lui Vasile de Antiohia (456-458) în care stîlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simion i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. în unele florilegii siriace ne-au parvenit două scrisori ale lui Simion, dintre care una adresată împăratului Leon, unde conciliul de la Calcedon este condamnat în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chiar, potrivit Ier. Ecl. 436C, la slujbă, înainte de miruire, adunarea cîntă „un imn universal” numit de unii homologia, de alții simbol al cultului (tês thrêskeias to symbolon), iar de alții „transmitere ierarhică a harului” (hierarchikê eucharistia); e vorba probabil de Crez, introdus în liturghie abia din 476. Firește, monahismul și riturile sale, în special mărturisirea, așa cum sînt descrise în corpus, sînt greu de imaginat în secolul I. Autorul cunoaște cristologia celor două naturi definită de Calcedon în 451 (astfel, de exemplu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut și cel intitulat Unul-născut, compus de împăratul Iustinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și o rugăciune pentru mîntuire. în cursul secolului al IV-lea sînt înlocuite aproape toate imnurile mai vechi și se dezvoltă o bogată producție nouă, influențată, așa cum reiese din studiile mai recente, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu Teodor Lectorul. Potrivit lui Fotie, Ioan Diacrinomenul ar trebui să fie identificat cu Ioan din Ege, autor al unei opere în care atacă simbolul calcedonian, etichetat în sinoadele din secolele al VI-lea și al VII-lea ca inamic al Crezului de la Calcedon din punctul de vedere al nestorienilor. Bibliografie. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 116-117. 11. Ioan Malala încheiem această rapidă analiză a istoriografiei bisericești cu unele observații referitoare la un autor pe care, de fapt, n-ar trebui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe care le păstrează intacte în sufletul său de oștean... A recunoscut în Căpitan și în legionarii săi morala medievală bărbătească, românească, pe care nădăjduise să o mai vadă stăpînind sufletele contemporanilor... Generalul Cantacuzino și-a regăsit în idealurile legionare crezul său intact... Tinerii care-și încep viața pregătindu-se de moarte alcătuiesc azi marea familie românească în care virtutea și bărbăția prefanariotă, realizată de generalul Cantacuzino luminează destinul veacului întreg". Sebastian citează din răspunsul lui Eliade din 17 decembrie 1937
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
dialectice abstracte, care guvernează oamenii dictatorial, așa cum s-a întâmplat cu regimurile comuniste în genere. Jocul ideilor generale, care supun realitatea concretă unui proces universalizant și tiranic, exercită asupra lui Chindriș (ca și asupra lui I., cel care își apără crezul politic marxist în eseuri) o fascinație fără ieșire, căreia îi sunt sacrificate, de cele mai multe ori, valorile solidarității umane. Îi este opus, în monologul Olgăi, fostul soț al acesteia, Petru, homo aedificator, cel care știe că reconstrucția omului trebuie făcută în
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
din istorie și datini, pentru o limbă îngrijită, încearcă el însuși să scrie câteva piese. Tribunul, una dintre primele drame compuse de un autor ardelean, își plasează acțiunea în timpul revoluției de la 1848 din Transilvania, prilej pentru a reveni patetic la crezuri pe care le slujește în permanență. Și în nuvelele istorice, care apar abia postum (Nuvele istorice, I-II, 1905-1906), autorul are meritul unui deschizător de drum în literatura ardeleană. Evocarea unor momente istorice dramatice, agrementate cu intrigi sentimentale, precum și alegerea
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
în limba română, conținând două basme, tot atâtea snoave, o legendă și două povestiri. Din motoul cărții, ca și din „precuvântare”, se poate sesiza rațiunea unui asemenea demers: cunoașterea spiritului popular, publicarea acestor pagini reprezentând un act ce se integra crezului național al lui S.-A. Din păcate, culegătorul a modificat textele, alterându-le autenticitatea. SCRIERI: Buchet de simțăminte naționale pe anul 1860, Arad, 1860. Culegeri: Povești culese și corese, I, Timișoara, 1860, reed. în Povești din Transilvania, îngr. Ovidiu Bârlea
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
dar exhaustivă, întreaga taină a credinței, înrădăcinată în istoria mântuirii.” Corpusul poate fi împărțit în următoarele secțiuni: I. procateheza: primirea celor aleși și îndemnul lor la o credință vie; II. catehezele preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele mistagogice (19‑23), rostite imediat după botez, în Săptămâna Mare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mântuirii.” Corpusul poate fi împărțit în următoarele secțiuni: I. procateheza: primirea celor aleși și îndemnul lor la o credință vie; II. catehezele preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele mistagogice (19‑23), rostite imediat după botez, în Săptămâna Mare. În 384, anul cel mai probabil în care au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a doua parusie și, în loc de concluzie sintetică, un pasaj din Epistola către Tit (2,11‑13) despre ambele parusii. Toate aceste citate, cu excepția ultimului, fac aluzie la tema Judecății, fapt explicabil din perspectiva raportului de interdependență existent între articolul din Crez referitor la a doua venire și articolele referitoare la Înălțare, la șederea de‑a dreapta Tatălui, la întoarcerea lui Cristos pe pământ în vederea Judecății de Apoi și a instaurării Împărăției celei veșnice. Cealaltă temă importantă a „Introducerii” este sfârșitul acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
electi, vechii catehumeni, care, pe durata a opt săptămâni se supuneau unei serii de încercări specifice inițierii creștine. În acest scenariu inițiatic însușirea corectă a Simbolului de credință constituie un moment deosebit de important. Cateheza a XV‑a comentează articolul din Crez referitor la parusie, la semnele care o anunță - îndeosebi cel al Anticristului - și la Judecată. Chiril aproape că identifică adversarul eshatologic cu diavolul, care, în acea vreme, se va manifesta fățiș în lume. Această concepție este explicabilă, în parte, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
difuzată revista manuscrisă săptămânală „Ziorile pentru minte și inimă”, care, distribuită gratuit școlilor românești, va capta repede interesul în principalele orașe transilvănene. Deviza sub care apărea era „Numai cultura va scăpa pe români, și cultura numai națională va fi”, oglindind crezul inițiatorilor ei, îndeosebi al lui Al. Papiu-Ilarian care, în articolul Nescari preliminarii, face un apel vibrant la conștiința românilor, spre a-și înzeci eforturile pe drumul înaintării culturii. Alte două articole, aparținând tot lui Papiu-Ilarian, pun în discuție chestiuni de
SOCIETATEA DE LECTURA AURORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
fratele lui Lena Singh, ucigașul prințuluitc "Moartea lui Baba Bir Singh. Utter Singh, fratele lui Lena Singh, ucigașul prințului" Când lupta ajunse la sfârșit, Baba Își dădea ultima suflare apostrofându-i pe cei care aparțineau aceleiași caste și Împărtășeau același crez cu el. Prezenta acum multe din scrisorile pe care le primise - falsurile mai sus menționate - pentru a dovedi, după cum credea el, trădarea și ticăloșia comandanților și ofițerilor sikh care, după cum opină până În ultimul moment, Îi trimiseră aceste scrisori instigându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
altor periodice culturale, de ideologia Partidului Comunist, iar vocile care, în mod voalat sau fățiș, nu vor pactiza cu orientarea politică a epocii vor fi imediat înlăturate. Într-un articol de bilanț, inclus în numărul 500/1980, Eugen Barbu plasează „crezul artistic și politic” al revistei „sub flamura socialismului”, afirmă că articolul politic este indispensabil pentru înțelegerea realității, cere atitudini ferme și pune în evidență, ca merite ale gazetei, opțiunea pentru tradiția românească, premiile acordate lui Constantin Noica, Nichita Stănescu, Fănuș
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
sunt în bună parte fanteziste. Împreună cu Demetriu N. Preda, întemeiază bisăptămânalul politic, comercial, literar și religios „Dacia română” (octombrie 1866 - februarie 1867). În 1868-1869 scoate la Galați revista „Dacia literară”. În introducerea la primul număr al publicației, redactorul își enunță crezul: „literatura este sufletul și paladiul unei națiuni”. Debitor lui Gh. Asachi și, într-o măsură, lui Grigore Alexandrescu, S. se înfățișează în poezie ca un fals romantic, divagând pe tema ruinelor ori a soartei proprii. Prin temperament și prin formație
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
turci”, interesantă ca suită de evenimente, dar și pentru reflexul lor în viața aromânilor. Totuși, mai importantă decât încercările lui poetice și prozastice este contribuția adusă de S. la apariția revistelor „Cele trei Crișuri” și „Familia”. Punându-și în aplicare crezul că o publicație apărută în provincie nu trebuie să fie oglinda și promotoarea spiritului local îngust, ci, dimpotrivă, trebuie „să formeze o școală”, va reuși să adune, mai ales în paginile seriei a treia a „Familiei”, contribuții valoroase aparținând unui
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
copilul se întâlnește cu sentimentul de frustrare și de jenă, atunci când nici nu ne gândim. Unii dintre ei vin la oraș cu scopul bine definit de a învăța în școli de renume „pentru a ajunge cineva în viață”. Acesta este crezul lor, și nimeni nu-i poate contrazice, deși se știe și la sate sunt cadre didactice foarte bine pregătite . Pe unii nici nu-i putem contrazice, deoarece ei pot veni din zone unde își desfășoară activitatea persoane necalificate, ceea ce va
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului și să zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei bine voi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței”. Crezul - Simbolul Credinței cuprinde 12 articole și a fost scris în timpul primelor două Sinoade Ecumenice între anii 325‐ 381, la Niceea și Constantinopol. Cuprinde învățătura dreptei credințe despre Sfânta Treime. Este o mărturisire a dreptei cre‐ dințe. Este indicat să mărturisim
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
revistă apărută la București la 15 mai 1896. Poetul Aristide Cantilli, unul din cei mai consecvenți membri ai cercului literar macedonskian, este redactorul publicației. Aici Al. Macedonski semnează articolul Început de însănătoșire, în care, răspunzând lui G. Panu, își reafirmă crezul estetic. Al. Obedenaru, Eliza M.Z. Ionescu și cei doi frați Cantilli, Aristide și Constantin, sunt autori de versuri și proză. R. Z.
TRIBUNA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290249_a_291578]
-
își recapătă vechea înfățișare. Poetul este autorul a numeroase articole, unele dintre ele adevărate studii de sociologie, de istorie socială, de analiză realistă a stării politice, în care pozițiile Partidului Conservator sunt în mod frecvent depășite, pentru a face loc crezului ideologic propriu. Acestei publicistici, de o mare intensitate a sentimentului patriotic și de o distincție a expresiei pe care nu le mai atinsese scrisul jurnalistic românesc decât prin M. Kogălniceanu și N. Bălcescu, i se adaugă preocuparea lui Eminescu pentru
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
asigurată de vehemență, de violența limbajului fiind, totuși, incontestabilă. Concomitent, criticul de la „Ramuri” dă expresie admirației față de „literatura de preoți luptători” a ardelenilor, față de poezia lui Octavian Goga, față de proza lui Mihail Sadoveanu ori a lui C. Sandu-Aldea. Totuși, nici crezul comun, nici prestigiul acumulat de scriitori vârstnici (de pildă, Barbu Delavrancea), nici apartenența la aceeași zonă geografică nu îl fac pe T. să treacă peste defecte evidente, să supraliciteze merite. Faptul era de natură să îi mărească autoritatea între contemporani
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]