2,936 matches
-
cu scopul creștinării popoarelor din regiune. Livonia, țară situată la granița cu popoarele creștine, nu voia să renunțe la riturile păgâne. Situația degenerează când misionarii creștini trimiși aici, la început neînarmați, fură masacrați. Papa Inocențiu III decise atunci proclamarea unei "cruciade" și însărcină Ordinul cavalerilor Purtători de Spadă să cucerească și să controleze regiunea respectivă. În anul 1206, Vinne de Rorbach, primul Mare Maestru al Ordinului, câștigă bătălia de la Riga și reușește să convertească - de voie dar și cu forța - la
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
care relatează cu amănunte aceste evenimente, "Chronicon Livoniae" de Heinrich din Letonia, un sacerdot de origine germană, este păstrat în volumul al XXIII-lea al colecției "Monumenta Germaniae historica", și a fost de curând dat publicității. Cu toată cruzimea acestei cruciade, care a dus la exterminarea unei bune părți a populației, ce practica o formă de religie animistică, rezultatul final l-a constituit intrarea Livoniei în istoria occidentului. Dacă astăzi republicile baltice sunt membre ale Uniunii Europene, acest fapt poate fi
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
republicile baltice sunt membre ale Uniunii Europene, acest fapt poate fi privit ca având o legătură peste timp cu . Campanie militară împotriva slavilor polabi (pe care germanii îi numeau "Wenden"), populau părțile de nord și de est a Germaniei moderne, cruciada a început pe 13 aprilie 1147, și a durat, de fapt, până în secolul al XVI-lea. În secolul al XII-lea, teritoriul țărilor moderne ale Estoniei, Letoniei și Lituaniei era cuțitul păgân înfipt în teritoriile pe care domina creștinismul. În
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
durat, de fapt, până în secolul al XVI-lea. În secolul al XII-lea, teritoriul țărilor moderne ale Estoniei, Letoniei și Lituaniei era cuțitul păgân înfipt în teritoriile pe care domina creștinismul. În 1192, Papa Celestin al III-lea declară o cruciadă împotriva păgânilor de pe coasta estică a Mării Baltice. Ca rezultat, pe malul de estic a mării apar ordinele cavalerești. Livonienii populau regiunile din apropierea Mării Baltice, aceștia se aflau sub suzeranitatea Principatului Polotsk, iar Aestii sub protectoratul Novgorodului, însă creștera influențaei cruciaților în
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
de a preveni colonizarea Finlandei de către aceștia. Dar eforturile Ordinului de a invada Republica au eșuat iar armata cruciată a fost în cele din urmă învinsă în Bătălia de la Rakvere. În 1217 Papa Honoriu al III-lea a proclamat o cruciadă împotriva prusacilor păgâni, pe teritoriul cărora a pretins Konrad I Mazowiecki. În 1225 principele a cerut ajutor de la Cavalerii Teutoni, promițându-le în posesie orașele Dobrin și Culm și păstrarea eventualelor teritorii ocupate. Ca rezultat, pe coasta de sud a
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
cerut ajutor de la Cavalerii Teutoni, promițându-le în posesie orașele Dobrin și Culm și păstrarea eventualelor teritorii ocupate. Ca rezultat, pe coasta de sud a Mării Baltice s-a stabilit Ordinul teutonic. La 19 februarie 1236 Papa a anunțat a două cruciadă împotriva Lituaniei. În Livonia au sosit întăriri puternice - 2000 cavaleri saxoni și 200 de războinici din Pskov. Campania s-a încheiată cu înfrângere de la Saule (1236) După fuzionerea Ordinului livonian cu Ordinul teutonic (1237) și slăbirea Cnezatului Vladimir-Suzdal, în timpul invaziei
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
de istorici care consideră că Dobrogea a căzut sub stăpânirea otomană treptat, în etape. Astfel, M. M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru este de părere că ofensiva otomană în acest sens a început în 1417 și s-a terminat în anii 1445 - 1452, în urma cruciadei europene cu sfârșitul tragic la Varna, iar Anca Ghiață plasează începutul în 1420 și finalul în 1484, când otomanii cuceresc și gurile Dunării. Maria Chiper argumentează că Dan al II-lea a stăpânit și el, vremelnic, măcar o parte din
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
au atras reacția otomană. Prima campanie s-a desfășurat sub conducerea unui pașă, Soliman. Turcii l-au somat să plătească tributul restant și să predea cele două cetăți maritime. Victoria de la Vaslui din ianuarie 1475 l-a lansat în fruntea cruciadei, fiind considerat un urmaș al lui Iancu de Hunedoara, un adevărat "atlet al lui Hristos", cum îl numea papa. Așteptându-se la o nouă confruntare decisivă cu turcii, în condițiile în care polonezii nu erau pentru război, Ștefan s-a
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
În 1476 Ștefan a fost înfrânt de armata sultanului, dar acesta s-a retras după ce nu a reușit să ocupe cetățile din nordul țării, nu a mai avut aprovizionare cu hrană pentru oaste și din cauza apropierii oștii maghiare. Ideea de cruciadă s-a reaprins la curtea maghiară, regele fiind angrenat și pe frontul bosniac. La sfatul domnului moldovean, Matia l-a înscăunat pe Vlad Țepeș în Țara Românească, care a sfârșit tragic după scurt timp. Ștefan a primit de la Matei două
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
împotriva turcilor. Sigismund de Luxemburg tocmai fusese înfrânt în iarnă în Moldova, unde încercase să îl supună pe Ștefan I al Moldovei. În ciuda acestui eșec, regele maghiar a construit o startegie antiotomană, în condițiile în care se pregătea o mare cruciadă. Inițial a trimis un corp expediționar pentru a-l reânscăuna pe Mircea, dar din cauza subestimării adversarului, campania s-a soldat cu un eșec. În iulie-august 1395 regele a venit personal în Țara Românească în fruntea unei oști maghiare și l-
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
Sigismund, maria, cealalată fiică a lui Ludovic, a murit. Vlad i-a recunoscut pe Valdislav și Hedviga drept regi ai Ungariei, moștenitori legali ai coroanei lui Ludovic în Ungaria. Prima mare bătălie între forțele creștine și otomani, care deschide seria cruciadelor târzii antiotomane, a fost cruciada de la Nicopole din 25 septembrie 1396. Eșecul creștinilor a întărit poziția lui Vlad în Țara Românească. Mircea nu a putut să asigure întoarcerea regelui Sigismund de Luxemburg prin Țara Românească. Din cauza nesiguranței drumului, regele s-
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
lui Ludovic, a murit. Vlad i-a recunoscut pe Valdislav și Hedviga drept regi ai Ungariei, moștenitori legali ai coroanei lui Ludovic în Ungaria. Prima mare bătălie între forțele creștine și otomani, care deschide seria cruciadelor târzii antiotomane, a fost cruciada de la Nicopole din 25 septembrie 1396. Eșecul creștinilor a întărit poziția lui Vlad în Țara Românească. Mircea nu a putut să asigure întoarcerea regelui Sigismund de Luxemburg prin Țara Românească. Din cauza nesiguranței drumului, regele s-a întors în Ungaria pe
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
feude importante în diverse părți ale Ungariei. Aceste posesiuni erau stăpânite pro honore, adică temporar și condiționat de credința față de rege. Regele Sigismund de Luxemburg s-a implicat în probelemele politice europene și după 1400 s-a abătut de la scopul cruciadei antiotomane. Interesul pentru alte coroane, ca cele ale Boemiei, ale Imperiului Romano-German, sau pentru problemele Bisericii și lupta conrtra ereziilor, au captat atenția regelui maghiar și doar momentele de criză în relațiile cu turcii l-au readus pe rege la
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
interval scurt de timp două romane, ambele fiind bine primite atât de critica de specialitate, cât și de cititori : "Coborârea de pe cruce" (2001) și "Chemarea lui Matei" (2002). Din martie 2005 devine membră a "Uniunii Scriitorilor din România". Romanul său, "Cruciada copiilor" a obținut Premiul pentru proză al revistei "România literară" în 2005, Cartea Anului 2005, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul „Ion Creangă” acordat de Academia Română, Premiul Courrier International pentru cea mai bună carte străină și tradus
Florina Ilis () [Corola-website/Science/302839_a_304168]
-
aur din regat. Prezent în Bosnia, în contextul revoltei maghiare, atunci cînd regele Tvrtko I moare în Bosnia, Pipo a reușit să prindă și anihileze principalii lideri ai revoltei. De asemenea a luat parte și la dezastruosul război anti-otoman - Ultima Cruciada - din septembrie 1396, de la Nicopole, în Bulgaria, și spre deosebire de cei mai mulți din componența oștirii creștine, el a reușit să scape cu viața, fugind după înfrângere. El, regele, si un numar de înalți demnitari au navigat cu o barcă mică până la Dunăre
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
statelor Franța și Germania Pentru ultima oară regatul franc este din nou unit sub regele Carol al III-lea (cel Gros) (882-887) după care vor rămâne separate. Ideea unirii a celor patru părți regatului franc a apărut din nou în timpul cruciadelor (1000-1111) dar n-a mai fost realizată. Prezența francilor care alcătuiau o entitate este amintită și în analele musulmane, aceștia fiind numiți de arabi "fraeng" sau "farandshi". Surprinzător este faptul că în timpul Imperiului Roman de apus și mai târziu, după
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
această modalitate doar ajungând în Imperial Age (Era Imperiala) și cu resurse. Sunt 5 campanii istorice în acest joc.Prima campanie e un tutorial ce se axează pe viață lui William Wallace.Celelalte abordează invazia lui Genghis Khan în Eurasia,cruciada lui Barbarossa,defensivă lui Saladin pe Pământul Sfânt și faptele de vitejie ale lui Ioana de Arc. Alte moduri adiționale ale jocului sunt: random map,care generează hărțile cu jucători,ce debutează în Epoca Întunecată cu un Centru al orașului
Age of Empires II: The Age of Kings () [Corola-website/Science/302886_a_304215]
-
mai eficientă, se construiesc catedrale și au loc colonizări interne, dar și externe, în afara Occidentului (spre exemplu, Transilvania, spațiul baltic). Biserica nu mai deține monopolul cultural, nobilii și burghezia începând să scrie istorie în limbile medievale, și nu în latină. Cruciadele sunt semnificative, Occidentul putând întreține mari armate, la mari distanțe de el. De asemenea, în secolul XIII încep călătoriile transcontinentale (Marco Polo - China). Raoul Glaber (985-1046/1047), călugăr și cronicar burgund, trăiește și scrie în mânăstiri de lângă Dijon, Cluny, Auxerre
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cu teama apropiatei Apocalipse și a Judecății de Apoi. Otto de Freising (1114-1158), care a fost episcop și istoric german, nepot al împăratului german Heinrich al-IV-lea, devenit episcop de Freising în 1136 și care, în 1147, a luat parte la cruciadă, a scris lucrări, precum: "Cronica și istoria a două orașe", unde prezintă două cetăți (cea lumească și cea a lui Dumnezeu) și „Faptele împăratului Frederic”, dedicată activității lui Frederic Barbarossa (1122-1190). Suger (1081- 1151) cleric, om politic, istoric și regent
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scris o lucrare ce îi este dedicată lui Ludovic al-VI-lea (1108-1137), participând și la o operă despre Ludovic al VII-lea (1137-1180). Geoffroi de Villehardouin (n. 1160 - d. cca. 1212), nobil francez, mareșal de Champagne, ce a condus cruciada a IV-a, a scris lucrarea "Cucerirea Constantinopolului", unde căuta să justifice atacul dat de creștinii apuseni împotriva creștinilor răsăriteni. Opera are un stil sobru, fără ornamente inutile, fiind o lucrare bine informată, uneori părtinitoare, latinii fiind uimiți de bogăția
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fiind o lucrare bine informată, uneori părtinitoare, latinii fiind uimiți de bogăția Constantinopolului. Este prima lucrare istoriografică în limba franceză. Jean de Joinville (1224/1225- 317), cronicar francez, seneșal de Champagne, ce provine dintr-o familie nobilă; a participat la cruciada a VII-a, devenind un apropiat al regelui Ludovic (1248-1254) și a scris, în limba franceză, "Viața Sfântului Ludovic", o lucrare politică, dar și hagiografică, regele fiind canonizat ulterior. Jean Froissart (1337-1405), cronicar francez, a scris "Cronica Franței, Angliei, Scoției
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
platonician, a scris "Chronografia" (de la domnia lui Vasile al II-lea la Mihail al VII-lea). Ana Comnena (1083 - 1153) a fost o prințesă bizantină, fiică a împăratului Alexios I Comnen; a scris "Alexiada"(despre domnia tatălui ei), afirmând că cruciadele sunt periculoase și că occidentalii sunt barbari. Ioan Kinnamos, secretarul împăratului Manuel I Comnenul, i-a continuat lucrarea lui Ana Comnena, scriind despre Manuel I și despre superioritatea bizantinilor asupra occidentalilor. În timpul Renașterii Paleologilor, s-a remarcat Niketas Choniates (1155
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mai multe piețe-univers ce sunt premergătoare orașelor-univers. Cea mai importantă piață-univers, care tinde spre statutul de oraș-univers, este considerat Bruges. După 1200, orașul a devenit centrul comercial al bogățiilor nordului, fiind inventată bursă. Bruges nu este un oraș-univers pentru că după cruciade, orașele italiene au prosperat în cadrul comerțului levantin. Între comerțul Nordului, condus de la Bruges, și comerțul levantin, animat de cruciade și de orașele italiene, au prosperat târgurile de la Champagne, care nu lucrau pentru Franța încă ne-centralizată. În secolul XIV Veneția
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Bruges. După 1200, orașul a devenit centrul comercial al bogățiilor nordului, fiind inventată bursă. Bruges nu este un oraș-univers pentru că după cruciade, orașele italiene au prosperat în cadrul comerțului levantin. Între comerțul Nordului, condus de la Bruges, și comerțul levantin, animat de cruciade și de orașele italiene, au prosperat târgurile de la Champagne, care nu lucrau pentru Franța încă ne-centralizată. În secolul XIV Veneția a devenit orașul univers al economiei europene. Comerțul mediteranean îi aduce o imensă bogăție, bugetul ei fiind la fel de mare
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
un nou papa la tron . Grigore al VII-lea , refugiat în regiunea normandă din sud, a murit la Salerno în 1085. În 1088, Odo de Chatillon a fost ales ca papa Urban al II-lea, cel care a inițiat Prima cruciadă. Conflictul a grăbit destrămarea sistemului feudal al imperiului și a anihilat suveranitatea regilor germani. Nobilii au profa de dispută dintre împărat și papă pentru a-și însuși averile abandonate de episcopi. Papa Urban II a reafirmat interdicția învestiturii de către laici
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]