2,195 matches
-
76. Ar-Rahmaan/Milostivul 77. Ar-Raqiib/Veghetorul/Cel Veghetor 78. Ar-Razzaaq/Întreținătorul 79. As-Samed/Absolutul/Eternul 80. As-Subbuh/Sanctitatea 81. As-Selam/Făcătorul de pace 82. As-Semii΄a/Cel care Aude Totul 83. As-Sitiir/Cel care Acoperă 84. As-Seyyid/Patronul 85. Ash-Shaafii/Cuceritorul 86. Ash-Shaakir Ash-Shekuur Recunoscătorul/ Mulțumitorul/Cel ce Apreciază 87. Ash-Shehiid /Martorul 88. At-Tayyib/Cel Bun 89. At-Tewwaab/Primitorul pocăinței 90. Al-Waahid/Unicul, Unul 91. Al-Waalii/Cârmuitorul 92. Al-Waarith/Moștenitorul 93. Al-Waasi΄a/Cuprinzătorul/Cel cu Har Nemărginit 94. Al-Waduud/Iubitorul
Cele 99 de nume ale lui Allah () [Corola-website/Science/309535_a_310864]
-
Edgar Ætheling, fiul lui Edward Exilatul, ca Ætheling, sau prinț moștenitor. Conform lui William de Poitiers William ar fi obținut de la Harold o promisiune de sprijin la tronul Angliei. Pe de altă parte poate fi vorba doar de propagană, normanzii cuceritori vrând sa facă din Harold un parjur. Cronicarul Orderic Vitalis scria: ""Englezul acesta era foarte înalt și frumos, remarcabil prin putere fizică, vitejie și elocință, prin faptele cumpănite și actele de bravura. Dar ce i-ar fi fost toate aceste
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
au supraviețuit cuceririi normande și probabil și-au sfârșit viața în exil. După moartea lui Harold, regina ar fi fugit la frații ei Edwin de Mercia și Morcar de Northumbria. Aceștia au făcut într-o primă fază pace cu William Cuceritorul, apoi s-au răsculat, pierzându-și moșiile și viețile. Se pare că atunci Aldith a fost în străinătate (posibil însoțită de o Gytha, care ar putea fi fiica lui Harold sau mama sa). Edward Confesorul i-a promis lui Harold
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
se justifică probabil prin prezența tutoror nobililor, adunați la Westminster pentru a celebra Boboteaza (Epifania în tradiția occidentală) și nu constituie o uzurpare din partea lui Harold. Anglia a fost atunci invadată atât de Harald Hardrade, regele Norvegiei și de William Cuceritorul, Ducele Normandiei, care amândoi pretindeau coroana pentru ei înșiși. William invoca promisiunile lui Edward, și jurământul lui Harold de după naufragiul din Ponthieu. Regele Norvegiei își baza pretențiile pe o ipotetica înțelegere între fratele său și Hardekanute. Tostig Godwinson s-a
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
cunoscut mai degrabă ca Afonso Henriques - pronunția în AFI /ɐˈfõsu ẽˈʁikɨʃ/), sau de asemenea "Affonso" (portugheza veche), "Alfonso" sau "Alphonso" (portugheză-galiciană) sau "Alphonsus" (latină) - (n. Viseu, 1109, în mod tradițional 25 iulie - d. Coimbra, 1185, 6 decembrie), cunoscut și drept "Cuceritorul" (portugheză "o Conquistador"), a fost primul rege al Portugaliei, declarându-și independența față de Regatul Leonului. Afonso I a fost fiul lui Henric al Burgundiei, Conte de Portugalia, și a Teresei de León, fiica ilegitimă a regelui Alfonso al VI-lea
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
Odată cu ea apar personaje din noile medii sociale-negustori, țărani, cu noile relații ce se stabilesc între clase și pături sociale, cu o iubire de libertate națională și individuală în care atât reacția împotriva opreliștilor bisericești cât și atitudinea poporului în fața cuceritorului spaniol sunt răspicat exprimate. Cel dintâi document sigur cu privire la o reprezentație improvizată cu actori mascați este oferit de un fragment din 1565 păstrat din dialogurile lui Massimo Trojano. La numai câțiva ani apare înregistrată trupa Gelosi, apoi tot atât de spontan ca
Commedia dell'arte () [Corola-website/Science/309104_a_310433]
-
cel mai rău caz să murim cu onoare”. Mongolii au suportat o pierdere însemnată cauzată de șamaheni și numai după multe zile de asediu, pana cand apărătorii au fost aduși la istovire, armatele dușmane au reușit să pătrundă în oraș. Cuceritorii au tâlhărit Șamaxı și au omorât aproape întreaga populație a orașului. În același an armata mongola condusă de Gebe și Subutai a părăsit Azerbaidjanul și a plecat spre nord prin trecătoarea Derbent. Această primă incursiune a mongolilor a adus poporului
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
strâmtoarea Derbent, au năvălit kipciaki, care au pustiit partea de nord a Azerbaidjanului. După aceștia, în anul 1225 a năvălit în țară șahul Horezmului Djalal ad-din. Obligat de hoardele mongole să plece din țară, acesta și-a asumat rolul de cuceritor dur în Transcaucazia. Statul Atabecilor din Azerbaidjan a căzut în 1225 sub presiunea hoardelor mongolice, provenite de est.
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
și private bogate. În apropierea orașului, în localitatea Malham, se află Academia de Medicină ("Dar uș-șura"), înființată de unchiul lui Haqani, faimosul medic din timpul sau, Kafieddin. În anul 1385 Azerbaidjanul a fost din nou supus atacului din partea a doi cuceritori: Tohtamâș - hanul Hoardei de Aur și Timur Lenk (Tamerlan). Tohtamâș a maturat totul în calea sa de la Derbent până la Tabriz. Însă odată cu apropierea lui Timur cei din Hoarda de Aur au părăsit Azerbaidjanul și au plecat spre nord. În 1386
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
calea sa de la Derbent până la Tabriz. Însă odată cu apropierea lui Timur cei din Hoarda de Aur au părăsit Azerbaidjanul și au plecat spre nord. În 1386 Tabrizul a fost cucerit de Timur Lenk. Poporul însă a continuat să lupte împotriva cuceritorilor. Apărătorii cetății Alindja din Nahcivan au dat dovadă de un eroism și dârzenie extraordinară. Timp de 14 ani aceștia s-au apărat de ostile lui Timur și fiul acestuia Miranșah. În 1397 armatele conducătorului din Șeki împreună cu detașamentele georgiene au
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
și dârzenie extraordinară. Timp de 14 ani aceștia s-au apărat de ostile lui Timur și fiul acestuia Miranșah. În 1397 armatele conducătorului din Șeki împreună cu detașamentele georgiene au sărit în ajutorul celor asediați și au dat o lovitură puternică cuceritorilor. Nevăzând o altă cale de apărare a țării de pustiire, șirvanșahul Ibrahim I (1382-1417) s-a prezentat la cortul lui Timur cu cadouri bogate. Folosindu-se de vrajba dintre Timur Lenk și Tohtamâș, Ibrahim I a reușit să obțină acordul
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
în limba azera maternă, cât și în arabă și persana. Viața lui a corespuns cu perioada foarte critică, de la sfârșitul sec.XIV, cănd Azerbaidjanul, care abia ieșise de starea de șoc determinat de invazia mongola, s-a înfruntat cu hoardele cuceritorului Tamerlan (1336-1405), iar din nord era atacat de către ostile din Hoarda de Aur ale hanului Tohtamâș. Ultimul, în anul 1385, a intrat în Azerbaidjan din Derbent provocând un dezastru și a ajuns până la Tebriz. Însă, primind vestea despre apropierea lui
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
s-a zidit Bazilica Bunei Vestiri în prima ei versiune, iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfanțul Gabriel de lângă Izvorul Mariei. În anul 614 Palestina a fost cucerita de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țară în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat. La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
20 de ani; George i-a permis lui Pitt să crească impozitele, să ridice armatele și să suspende "habeas corpus". La început, Anglia ia apărarea aliaților olandezi. Apoi, începând cu momentul în care Napoleon domină scena, obiectivul Angliei este înfrângerea cuceritorului care amenința să distrugă în Europa "echilibrul puterii". Începutul războiului a fost nefericit pentru Anglia. Pe mare, spaniolii și olandezii s-au alăturat francezilor iar Anglia era exclusă din Mediterana. Marinarii din flota engleză s-au răsculat ațâțați de ideile
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
City of London de un spațiu deschis denumit Dealul Turnului (Tower Hill). Construcția sa a început spre sfârșitul lui 1066 în contextul cuceririi normande a Angliei. Turnul Alb, de la care își trage numele întreg castelul, a fost construit de William Cuceritorul în 1078, și a fost disprețuit ca simbol al oprimării locuitorilor Londrei de noua elită conducătoare. Castelul a fost utilizat ca închisoare din 1100 () până în 1952 (gemenii Kray), deși nu era acesta scopul său principal. Mare palat la începutul istoriei
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
de curtea mijlocie, construită în timpul domniei lui Richard Inimă-de-Leu (1189-1199). În cele din urmă, există o curte exterioară care înconjoară castelul și care a fost construită în timpul lui Edward I. Deși au fost mai multe faze de extindere după ce William Cuceritorul a început construcția Turnului Londrei, dispunerea generală a elementelor a rămas aceeași de la terminarea lucrărilor de reconstrucție în timpul lui Edward I în 1285. Castelul cuprinde o zonă de circa 4,9 ha, cu alte 2,4 ha din jurul Turnului Londrei
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
1355, a mai fost adăugată o a doua poartă de apă, Cradle Tower, la est de Turnul Sfântul Toma, pentru a fi folosită exclusiv de rege personal. Victorios în bătălia de la Hastings din 14 octombrie 1066, ducele de Normandia, William Cuceritorul, și-a petrecut restul anului asigurându-și noile cuceriri și fortificând pozițiile-cheie. El a construit mai multe castele de-a lungul timpului, dar a mers pe un drum ocolit către Londra; doar când a ajuns la Canterbury s-a îndreptat
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
a arestat, l-a obligat să cedeze controlul asupra castelelor sale și l-a înlocuit cu unul dintre cei mai loiali susținători ai săi. Până atunci, postul fusese ereditar, fiind deținut la început de Geoffrey de Mandeville (prieten cu William Cuceritorul și strămoș al Geoffrey-ului care a fost implicat cu Ștefan și Matilda), dar autoritatea postului a fost de așa natură încât de atunci încolo ea a rămas în mâinile unei persoane numite direct de monarh. Postul se acorda de regulă
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
În anul 1908 Dimitrie Anghel și Iosif publică comedia Cometa. Poetul Column, așezat, duios, o pierde pe Roro, așa cum Iosif o va pierde pe Natalia. Tity Roznov, cometa, tânăr spiritual și plin de vervă, îndrăgostit fără patetism, dar insistent și cuceritor, fiu de moșier, bogat în fantezie dar și în bunuri materiale, e un alte ego al lui Dimitrie Anghel. Iosif și-a scris cu propria mână sentința într-un proces sentimental, desigur fără să-și dea seama. În anul 1909
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
militarii ocupau teritorii, călugării duceau cu ei cultură ocupanților. În secolul al XII-lea apar numeroase ordine călugărești, apariție care coincide cu o importanță mișcare de reformă. Congregația benedictina de la Cluny și Ordinul Cistercienilor tind să ajungă importante organizații internaționale. Cuceritor al sudului Peninsulei, Don Afonso Henriques a fost și protectorul Ordinului Cistercienilor, fondând în 1152, Mănăstirea Alcobaça, care se transformă rapid în principalul focar de cultură clericala portugheză. Mânăstirile benedictine, ca cea din Lorvăo, întemeiate înainte de Reformă, sau care n-
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
anumită măsură. "Dido, regina Cartaginei" pare a fi prima operă dramatică existentă a lui Marlowe, scrisă probabil la Canterbury cu Thomas Nashe. Prima piesă a lui Marlowe jucată pe scena din Londra a fost "Tamerlan cel Mare" (1587), povestea despre cuceritorul Tamerlan (Timur), care se ridică de la condiția de păstor umil pentru a purta război cu regii lumii. A fost una din primele piese cunoscute engleze în care s-a folosit versul alb și, alături de "Tragedia spaniolă" a lui Thomas Kyd
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
în relatările turcești, deși unele dintre ele prezintă o altă variantă în privința locului unde Constantin și-a aflat moartea. Tursun bei, care se afla în oastea sultanului la 1453, a scris mai târziu o Istorie a sultanului Mehmed han, părintele cuceritor. El înfățișează comportarea împăratului, în ultimele sale ore de viață, într-un chip mai puțin eroic și favorabil. Povestește cum Constantin necredinciosul și oamenii săi au fost cuprinși de panică și au fugit, apucând drumul spre mare, în speranța de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
fetva" oamenilor și ginilor). Până în timpul lui Soliman Magnificul (1520-1566) nu exista o regulă obligatorie de numire a șeyhülislamului, însă, după o lege întocmită de Ebu’s-Suud Efendi, acesta a devenit o instituție în ierarhia otomană. În legislația lui Mahomed Cuceritorul, șeyhülislamul și învățătorii padișahului erau mai sus ierarhic decât vizirii. Conform acestei legislații, șeyhülislamul era șeful ulemalelor (învățaților-religioși), la mijlocul secolului al XVI-lea fiind considerat și șeful savanților. În secolul al XVI-lea, venirea în funcție a unor alimi (învățați
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
expediții plecată în căutarea lui John Franklin, dispărut cu câțiva ani înainte. El a ajuns prin Strâmtoarea Bering la Insulele Banks, de unde a continuat călătoria cu săniile, mai departe spre est. În anul 1903, cercetătorul și exploratorul norvegian Roald Amundsen (cuceritorul de mai târziu al Polului Nord) a pornit într-o călătorie de-a lungul coastelor nordice ale Canadei și Alaskăi. El a devenit astfel primul om care a reușit să traverseze drumul Maritim de Nord-Vest pe toată lungimea sa, plutind pe
Marea Beaufort () [Corola-website/Science/305098_a_306427]
-
momentul în care cavaleria română și cea numidiană, oprindu-se din urmărirea călăreților punici, au ajuns în spatele armatei lui Hannibal. Victoria a fost deplină, si îndelungul război s-a terminat. În urma acestei lupte Publius Cornelius Scipio a fost numit Africanus, cuceritorul Africii. Hannibal a scăpat cu viață și s-a întors în Cartagina unde a propus negocieri. Traversând Alpii, Hannibal a ajuns în peninsula italiană în 218 î.Hr. și a obținut mai multe victorii importante împotriva armatelor române. După ce nu au
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]