8,982 matches
-
meseria, nu numai din cauza absenței sau rarității minereurilor, numai că s-au trezit că o practicau alții. Importanța fierarului în cadrul comunității era legată de imposibilitatea de a practica muncile agricole fără uneltele făcute de el: fiare de plug, seceri, lanțuri, cuie pentru construcția casei, topoare, securi, lacăte,alte obiecte pentru uzul casnic: cleștele pentru focul din vatră etc. Tot ei făceau fierul pentru legatul carelor și trăgeau șina de fier pe roată, făceau potcoave pentru boi și cai. Ei își preparau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
despre lecțiile de gramatică ținute de Postoi, care folosea exemple de felul acesta: „Stanca stă-n castan ca Stan”, „Na-ți-o frântă că ți-am dres-o”, „Ia-ți-le și du-te”, „Jelui-m-aș și n-am cui, Jelui-m-aș codrului”, „Toată lumea are nare, numai popa n-are nare”, „Du-te la vie, să-mi prinzi o țarcă vie și spune-i lui Gheorghe să vie”. Cu toate că Gheorghe Postoi se confundă cu școala Lunca pentru perioada 1890-1931
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și cânepă, scoțându-se fibra. Melița era un instrument simplu din lemn rotund sau prismă, susținut de patru picioare, în care se decupa o deschidere lung de 80-90 cm, în care intra o lamă de lemn care, prinsă cu un cui la un capăt, acționa, prin forța brațelor, cu o ghilotină, strivind celuloza care cădea puzderie. La unele case exista o încăpere specială în care, de toamna târziu, până primăvara, se instala războiul de țesut; în altele - majoritatea - stativele erau instalate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
modele aplicate cu acul. Un alt motiv care intervine în câmpul țesut al covorului este pomul vieții (bucovinenii cunoșteau bradul), stilizat, realizat în culorile maro și verde, motiv care este general în arealul românesc. Covoarele se puneau pe pereți, în cuie, scoarțele, lăicerele se foloseau pentru acoperit patul, la fel macaturile. Unele obiecte, considerate de preț, se țineau în lăzi - lăzile de zestre - unele sculptate cu motive vegetale, așa cum este cea aflată la familia Borcea Dumitru și Iacobeanu Floarea. De asemenea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei, cu acoperișul) făceau parte căpriorii, de o parte și de alta, peste care se aplicau lețurile în care se prindea cu cuie dranița, scândură dacă se punea tablă, rigle dacă se folosea țigla. La casele vechi răzășești făcute din bârne, prinderea se făcea cu cuie de lemn (casa bătrânească a lui Emil Boghiu, alte case din Fruntești, Stoleru, Ciuchi, Bârgâoanu, Oprișan). Capetele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
căpriorii, de o parte și de alta, peste care se aplicau lețurile în care se prindea cu cuie dranița, scândură dacă se punea tablă, rigle dacă se folosea țigla. La casele vechi răzășești făcute din bârne, prinderea se făcea cu cuie de lemn (casa bătrânească a lui Emil Boghiu, alte case din Fruntești, Stoleru, Ciuchi, Bârgâoanu, Oprișan). Capetele vizibile ale căpriorilor sunt ciopliți cu un model despre care nu se mai știe ce reprezintă și pentru ce-i făcut. Căpriorii se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locașuri se așeza lemnul pe laturi și apoi se continua clăditul, lemn peste lemn, avându-se grijă de ușa de la intrare, geamuri (mici, acoperite cu piele, cu bășica animalelor până a se folosi sticla), despărțiturile interioare. Pentru rezistență se foloseau cuie din lemn tare (corn) după ce se făcea o gaură cu sfredelul, unealtă făcută de meșterii fierari. Fiind o lucrare elaborată, casa trebuia lucrată de meșteri specializați (vezi capitolul despre meșterii satului). Materialele erau procurate din timp de cel care voia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
interior casa din bârne era lutuită, mai întâi erau astupate golurile dintre bârnele clădite unele peste altele, se aplica un rând de nuiele de 4-5 cm în diametru pe pereți și pe plafon (se putea folosi și scândură) prinse în cuie făcute de meșterul fierar, până la fabricarea cuielor la scară industrială, peste care se aplica o lipitură din lut galben cu pleavă, se lasa să se usuce bine și apoi urma finisarea, fețuiala, cu un strat subțire de lut amestecat cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întâi erau astupate golurile dintre bârnele clădite unele peste altele, se aplica un rând de nuiele de 4-5 cm în diametru pe pereți și pe plafon (se putea folosi și scândură) prinse în cuie făcute de meșterul fierar, până la fabricarea cuielor la scară industrială, peste care se aplica o lipitură din lut galben cu pleavă, se lasa să se usuce bine și apoi urma finisarea, fețuiala, cu un strat subțire de lut amestecat cu balegă de cal ca să nu crape. Se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de alta, riglă de 3-4 cm, iar între ele se așeza lemnul pereților, decupat la capete. În cazul în care nu se folosea lemnul pentru clădirea pereților, pe amânari se aplicau pe o parte și pe alta lețuri prinse în cuie, la distanțe de 15 cm, apoi între lețuri se aplica vălătuci de lut cu paie. Asemenea construcții, dacă sunt așezate pe temelie de piatră și protejate de un acoperiș rezistent, pot fi folosite mai mult timp, de două generații, însă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi să vă întrerup, domnule prim-ministru, vreau să fie clar că responsabilitatea schimbării ordinii și sensului vorbelor mele este numai a dumneavoastră, eu n-am pus mâna nici pe cui, nici pe ciocan 1, Să spunem că ați ținut cuiul, iar eu am bătut cu ciocanul și că ciocanul și cuiul împreună m-au îndreptățit să afirm că votul în alb e o manifestare de orbire la fel de distructivă ca și cealaltă, Sau de luciditate, spuse ministrul justiției, Ce, întrebă ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că responsabilitatea schimbării ordinii și sensului vorbelor mele este numai a dumneavoastră, eu n-am pus mâna nici pe cui, nici pe ciocan 1, Să spunem că ați ținut cuiul, iar eu am bătut cu ciocanul și că ciocanul și cuiul împreună m-au îndreptățit să afirm că votul în alb e o manifestare de orbire la fel de distructivă ca și cealaltă, Sau de luciditate, spuse ministrul justiției, Ce, întrebă ministrul de interne, care credea că nu auzise bine, Am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acel moment, lăsa pe cineva la ușa ziarului, dar preferă să meargă pe jos. Curios, se simțea ușor, înseninat, ca și cum i s-ar fi extras dintr-un organ vital corpul străin care-l rodea puțin câte puțin, spinul din gât, cuiul din stomac, veninul de la ficat. Mâine toate cărțile din pachet vor fi puse pe masă, jocul de-a v-ați ascunselea se va termina, întrucât nu are nici cea mai mică îndoială că ministrul, în cazul în care știrea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și șorțul - șorțul acela atârna acum într-un cui de după ușă - și luând sticla de acid oxalic și ducându-se cu ea în dormitor. Chinul acestor amintiri îl alungă din pat și din cameră. Se duse în atelier. Era întuneric, căci trăseseră perdelele peste fereastra mare, dar el le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pomană. Dacă nu cumva nu mi se ivește vreo ocazie. Aici, chiar se pare că vă merge bine, florentini afurisiți. Poate că se va găsi un colț de pâine și pentru mine. Mă aflu aici pentru a-mi oferi serviciile. - Cui anume, dacă se poate ști? - Oh, mereu există câte cineva care să aibă nevoie de o limbă ascuțită sau de o mână iute. Dar tu, mai degrabă... și Cecco Îi făcu din nou cu ochiul, dându-i și un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uita. M-am făcut roșu ca racul. Am bolborosit câteva cuvinte, regretându-le chiar atunci: Nu e-ncărcată, e doar pentru... Și m-am oprit. Nu m-aș fi putut purta mai prostește. Tăcere. M-a privit. Parcă îmi înfigea cuie în piele privirea aceea, apoi a ridicat din umeri și s-a întors la priveliștea ei, lăsându-mă să mă prăbușesc într-o altă lume. O lume mult prea urâtă pentru ea. Sau prea meschină, prea sufocantă. O lume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
definitiv, ce văzusem? O fată tânără stând singură și scriind ceva într-un carnețel roșu în timp ce privea panorama războiului. Și apoi, aveam și eu dreptul să mă plimb pe acolo dacă așa-mi venea! Mi-am agățat carabina într-un cui deasupra ușii. E acolo și astăzi. Și a trebuit ca toată lumea să fie moartă și îngropată ca să-mi reiau plimbările duminicale, de acum înainte mergând în locul acela de fiecare dată, ca în pelerinaj, până la acea pajiște unde o văzusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută de salam, un litru de vin tulbure, pe jumătate băut, un pahar murdar. Aici își continuase tatăl meu războiul, bombardându-l cu micile bucăți de fier vechi pe dușmanul său dintotdeauna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi greu. Chiar dacă acest ocol înseamnă mai bine de un kilometru. E frig. Gerul face ca totul să troznească. Lui Josăphine îi curge nasul, iar sticluța cu băutură e goală. Cerul capătă nuanțe gri-bleu și prima stea apare ca un cui de argint. Căruța spulberă crusta de gheață, pieile sunt rigide ca niște scânduri. Josăphine ridică o mână pentru a-și freca nasul care tocmai face un țurțure. Iar aici, aici o vede deodată în depărtare, fără îndoială, la vreo șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spune, e drept..., îi răspunsei, ceea ce avu darul să-l înfurie și mai tare. — Ce? Ce insinuați? — Nu insinuez nimic. Îmi fac meseria. Exact, faceți-vă meseria și lăsați în pace oamenii cinstiți. Dacă aud că mai puneți, nu contează cui, întrebări referitoare la acest dosar care a fost închis și judecat, vă trimit după gratii... Pot înțelege, continuă cu o voce mai mieroasă, că în împrejurările actuale, nu sunteți restabilit, moartea tinerei dumneavoastră soții, durerea... Să-l aud vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doinei ăleia: „Între Olt și-ntre Olteț/ Puica-n casă îmi oftează...”, mail-urile astea cu tine au fost dintotdeauna salvarea mea, o să ne mai scriem mult timp, îmi place această corespondență, n-am cu cine să comunic, spune-mi tu, cui poți să-i spui adevărul în timpurile astea?, cui poți să-i vorbești cu sinceritate despre tine? Văd că mereu, mereu te uiți lung la nevastă-mea, la Loredana, ce-o fi în capul tău, ești atât de tăcută... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
casă îmi oftează...”, mail-urile astea cu tine au fost dintotdeauna salvarea mea, o să ne mai scriem mult timp, îmi place această corespondență, n-am cu cine să comunic, spune-mi tu, cui poți să-i spui adevărul în timpurile astea?, cui poți să-i vorbești cu sinceritate despre tine? Văd că mereu, mereu te uiți lung la nevastă-mea, la Loredana, ce-o fi în capul tău, ești atât de tăcută... Cum am ajuns la ea?, am discutat cu un student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ziceți că sunt nebună, turbez. Cu ochii ei albaștri, cu pletele până la brâu, cu vocea ei, cu mirosul ăla de mă-nnebunea, un parfum de parcă ar fi căzut din cer, straniu, nu-l recunoșteam, i l-o fi luat Maestrul... ? — Cui trimiteai mesajul? — Nu-i treaba ta. — Și cu cine erai aici? Ești nebună, cu cine să fiu?, aș fi vrut eu să fiu cu cineva. Ia vezi, o să te las în casa asta singur, de n-o să știi pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ciuperci la picior, am chiar un caz extrem de interesant, dar acest copil... cred că e ceva de Cartea Recordurilor. Bineînțeles, Cartea Recordurilor nu mai există, pentru că nu mai există America, îmi exprim pe această cale compasiunea... nu cred că am cui, pentru că, vedeți, dacă nu mai există deloc America, presupun că rudele victimelor sunt victime și ele... mă rog... deci acest pacient, această pacientă, Roxana Popa, în vârstă de două luni, ei bine, e incredibil, această fetiță aparent perfect sănătoasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]