KorAP: Find »[drukola/base=cursă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...759 >

18,969 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos lîngă cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră în sala de așteptare, caută cu privirea ghișeul, trece pe lîngă cei ce stau la rînd și bagă pe ochiul de fereastră deschis mîna, în care ține banii făcuți sul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Obraznic ai fost dumneata! i-o taie actorul. Fără comentarii! pune punct milițianul. L-ați insultat pe tovarășul. Mă văd nevoit să... Nu zău?! A, continui să fii obraznic?! Hai cu mine! N-am timp! Pleacă autobuzul arată actorul spre cursa în care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
caut niște martori, care erau la rînd, să mergem cu toții la șeful inspectoratului... Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de braț pe maică-sa, ascultînd-o. Vezi, poate uiți iar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
liceul; acuși vor avea toți liceul. Nu mă îndoiesc, tu înveți, îmi închipui, dar să ai grijă să mai ieși la un film... E frumos orașul? Frumos. Mîine scot de la croitor blana și ți-o trimit. Ți-o pun la cursă. Și ceva bani. Îmi dai telefon și-ți spun; poate vin cu tăticu' pînă acolo, dacă el își ia cîteva zile de concediu și dac-o să mai avem bani. Cum vreți, mama... Hai să urc și eu. Pa! Te sărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
concediu și dac-o să mai avem bani. Cum vreți, mama... Hai să urc și eu. Pa! Te sărut! Drum bun, Letiția! îi urează mama, îmbrățișînd-o. Fata o strînge cu afecțiune în brațe, o sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se ridică să-i facă loc. Ori poate vreți să stați dumneavoastră la fereastră arată Iulian cu un gest scurt. De parcă nici n-ar fi auzit, femeia se retrage, lăsînd spațiu de trecere bărbatului. O altă Dacie, albastră, frînează lîngă cursă. Un bărbat la vreo 45 de ani, înalt atît cît să fie impunător, cu obraji rotunzi și rumeni, părul grizonat la tîmple, aproape alb o adevărată prezență în babilonul unei autogări -, coboară, ocolește botul mașinii, vine lîngă cel de la volan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vorbă celui de la volan: Lustruim, lustruim... Poftiiim?! tresare bărbatul de la volan. Lazăre, ce-i cu tine? Corneluș Vrabie, fiecare în felul său o freacă; lustruiește adică; pantofi mai mari, mai mici... face el un gest de lehamite și urcă în cursă. În urma lui, impiegatul aduce diagrama, întinzîndu-i-o șoferului: Drum bun, Andrei! Șoferul mulțumește printr-o înclinare a capului, pune diagrama pe bord, lîngă cutia cu bilete și pornește motorul, în timp ce impiegatul coboară trîntind ușa în urma sa. Dorin ajunge în fugă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mulțumește printr-o înclinare a capului, pune diagrama pe bord, lîngă cutia cu bilete și pornește motorul, în timp ce impiegatul coboară trîntind ușa în urma sa. Dorin ajunge în fugă pe peron, se uită la tăbliță să se convingă dacă asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor, se repede la ușă și o deschide. Nu vezi că dau înapoi?! țipă șoferul frînînd. Merg și eu spune Dorin, cu o ultimă sforțare. Cursa-i plină. Merg în picioare, vă rog! Asta-i cursă rapidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
peron, se uită la tăbliță să se convingă dacă asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor, se repede la ușă și o deschide. Nu vezi că dau înapoi?! țipă șoferul frînînd. Merg și eu spune Dorin, cu o ultimă sforțare. Cursa-i plină. Merg în picioare, vă rog! Asta-i cursă rapidă, nu iau în picioare. Mergi cu escală în Tâgușor, peste două ore. Vă rog! răsuflă din greu Dorin, întinzîndu-i banii. Vreau să ajung mai repede. Ia-l aprobă impiegatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor, se repede la ușă și o deschide. Nu vezi că dau înapoi?! țipă șoferul frînînd. Merg și eu spune Dorin, cu o ultimă sforțare. Cursa-i plină. Merg în picioare, vă rog! Asta-i cursă rapidă, nu iau în picioare. Mergi cu escală în Tâgușor, peste două ore. Vă rog! răsuflă din greu Dorin, întinzîndu-i banii. Vreau să ajung mai repede. Ia-l aprobă impiegatul. Șoferul primește banii, rupe bilet și-i arată spre fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de alături, înalt, bine legat, cu o figură de om supărat, grăbit, care mai găsește totuși resurse să-i arunce cîteva priviri, să-și amintească de unde o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele externe, sfidîndu-le pe suratele lor locale, sau nerapide, înțesate de lume, cu băncile ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
legat, cu o figură de om supărat, grăbit, care mai găsește totuși resurse să-i arunce cîteva priviri, să-și amintească de unde o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele externe, sfidîndu-le pe suratele lor locale, sau nerapide, înțesate de lume, cu băncile ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde vă duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor Radu a plecat mai devreme răspunde o soră. Acasă, telefonul sună lung, a pustiu. Aura închide ochii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cumpără de la un chioșc trei brînzoaice pe care și le pune în geantă, că va ajunge acasă abia spre miezul nopții și, ca soțul să nu fie îngrijorat, intră în oficiul de la gară, cerînd un formular de telegramă: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura". Cînd urcă în trenul deja tras la peron, regretă acest "te sărut", care i se pare prea intim să treacă prin atîtea mîini, ajungînd în final devalorizat, stînjenitor pentru soț cînd va primi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
florărie, garoafe albe, mari, așezate într-un vas de lut, din care Radu, ca pe vremuri, alege. Profund îndatorat, dom' profesor, profund îndatorat! exclamă Radu, închizînd telefonul. A plecat de-o oră spune, luînd ceașca pusă lîngă telefon -, vine cu cursa rapidă. Cred că abia aștepți rîde sonor Paula, întinzîndu-se după țigări. Am auzit cum îți dădea sfaturi profesorul; ar fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Furioasă foc spune Vlad. Cine-i? Secretara de partid a combinatului. Zău?! Știam că era un bărbat... A plecat la "Ștefan Gheorghiu". A telefonat? întreabă Vlad, să schimbe vorba. Nu. Aveți emoții? rîde femeia, uitîndu-se la ceas. La ora asta, cursa-i pe drum. Nu plecați acasă? Ba da. Trebuie întîi să caut un sudor, că Bogdan n-a venit nici azi. Nu?! tresare tehniciana. Eu am raportat deja căptușirea terminată arată cu privirea spre ușă, în urma secretarei de partid. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi vorbesc frumos, mă ascultă, dar... n-am bani, n-am parte. La aia e mai ceva ca la pocher; trebuie să ai cu ce deschide și cu ce plusa. Dacă-mi ține pasiența cu puștoaica ce vine azi cu cursa rapidă și mă transfer la Iași, o să-mi pară rău de brună; e așa, ca o patimă; îți dai seama, nu poate fi dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la ea, m-aș lecui, ori m-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută umple interiorul cald al mașinii. Șoferul conduce calm, cu o mare stăpînire de sine. Călătorii de pe primele locuri privesc înainte, clipind tot mai des, aproape adormiți. În spatele lor, unii dorm de-a binelea. Cînd și cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șoferului, preocupat de șoseaua în curbă, lasă, fără urmă de îndoială, să se înțeleagă răspunsul ei: "Să vezi și restul..." Jignit că a rămas fără un răspuns, înfuriat de siguranța cu care fata și-a ocupat locul de favoare în cursa condusă de el, șoferul se gîndește să atace direct: Știi, domnișoară, uneori, cînd întîlnesc o imagine frumoasă, unor șoferi li se întîmplă să uite de volan. O secundă, două...., trei... și.... Vîrful pantofului își rărește ritmul, uitînd de muzică, atent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele cursei, întunecîndu-i interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de sticla rece, pe care stau turtite nasurile lor, încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu curaj, simțindu-și cățelușa la picioare. Am s-o fac! hotărăște șoferul. Cîinele este aici, a intrat sub bancă arată femeia cu guler alb spre locul bătrînei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așezîndu-se abia cînd îl vede pe șofer că înțelege pericolul și-și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă. Stă țeapăn în scaun, cu statura lui de țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece, unde este serviciul Plan-Producție, fulgerat de amintirea femeii cu care stătea Don Șef de vorbă. "Ar trebui să judec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreodată pe femeia aceea cu care a stat vreo opt luni în anul întîi de facultate; a cunoscut-o în foaierul unui teatru bucureștean; seara era plasatoare, ziua mătura culoarele și spăla scrumierele. Tot drumul pînă în oraș, retras în spatele cursei, în picioare, rezemat de bara de lîngă fereastră, Mihai încearcă un bilanț al femeilor cunoscute, un fel de retrospectivă pe un ecran aflat undeva în urmă, în care vîntul cu fulgi mici și reci se încurcă, ondulînd figurile, deformîndu-le. Pete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]