16,541 matches
-
lucru care te privește este să te pui la punct cu datele care Îți lipsesc din bagajul de cunoștințe ce se cer unui medic, și chirurg pe deasupra... În rest - adică În timpul liber, care Îi lipsește aproape cu desăvârșire unui chirurg dăruit profesiei - poți să te ocupi cu orice. Nu Însă cu „turnătoria”! Înțelesu-m-ai? Ești liber! Nu uita Însă sfatul meu... „Doctorașul” s-a ridicat și a pornit spre ieșire ca un câine scăpat din legătoare, uitând să spună măcar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a dezafecta complet locuința lor din centrul Bucureștiului și pentru a lăsa în mâinile statului comunist doar niște pereți goi și nimic mai mult; ceea ce nu putură duce în Calea Văcărești, în casa lui Mișu Leibovici vândură la consignație și dăruiră unor prieteni sau unor evrei săraci ai Comunității. În schimb, în Cotroceni, Iorgu și cu Valentin avură mult mai mult de furcă. Oricât își dădură ei silința, în câteva zile nu reușiră să vândă sau să dăruiască decât o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la consignație și dăruiră unor prieteni sau unor evrei săraci ai Comunității. În schimb, în Cotroceni, Iorgu și cu Valentin avură mult mai mult de furcă. Oricât își dădură ei silința, în câteva zile nu reușiră să vândă sau să dăruiască decât o parte din averea lor mobilă, foarte multe lucruri, adunate într-o viață de om, urmând să ajungă fatalmente în mâinile cine știe cărui nomenclaturist de rang înalt sau ale cine știe cărui favorit al regimului. Cu numai două zile înainte de plecare, Ticu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oboseală, începură să caște și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană, și se întinseră pe patul tare de scânduri, cu saltea de paie, dăruit de Grigore ca zestre, unul la un capăt și altul la celălalt, ca să-și miroasă picioarele și să doarmă mai bine peste noapte. ...A doua zi, după plecarea lui Grigore, Virgil răsuflă ușurat și îi spuse neveste-sii, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Brănești, Virgil se repezise și pe la mănăstire, ca să-și ia rămas bun de la General și de la Vică Scorțeanu. Ardeleanul îi declarase aproape cu lacrimi în ochi că el, Virgil, fusese prietenul lui cel mai bun de pe acele meleaguri și-i dăruise generos o damigeană mare cât toate zilele, plină ochi cu zaibăr oțetit, foarte bun însă, după cum îl asigurase el, de consumat fiert cu zahăr în zilele mohorâte de toamnă: scotea orice gripă, guturai sau răceală în mod garantat! Partea proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în clipa asta, există doar copiii de atunci. Băiețelul de atunci în care începea să curgă seva bărbăției care îl înfiora și îl neliniștea când simțea urma degetelor tale, așa cum mă înfioară și mă neliniștește și acum. Vreau să îmi dăruiești urma acestor degete pe obraji, pe buze, pe mugurele încă pur al copilului de atunci. Care copii ? Nu uita că anii noștri adunați depășesc vârsta unui secol. Iartă-mă, dar este stupid ce spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
profesiei, societății... Este însă destul o privire fugară, o strângere de mână, un zâmbet ca să realizezi că de fapt jumătatea ta perfectă ar fi fost cea căreia nu îi poți oferi decât o fărâmă din tot ceea ce ești capabil să dărui. Această întâlnire poate să nu știrbească cu nimic legătura cea de toate zilele, dar ratarea ei ar instala un gol imens în tot restul vieții." Dora ascultă și tace, tace și cugetă : "Ce mult se aseamănă gândirea și spusele Teodorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spiritul surorii ei întâlnit pe alte tărâmuri. Intensitatea cu care am trăit cele trei săptămâni, cât a rămas încartiruit aici plutonul lui Simion, a fost pentru noi o minunată răspântie în care nu numai trupurile noastre s-au cunoscut și dăruit fără rezerve unul altuia, ci și spiritele noastre au vibrat la unison. Nu știu dacă știai că tatăl tău avea o mare pasiune pentru Eminescu. Începuse să culeagă date, să se documenteze pentru un studiu despre " Noi ipoteze despre boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi cunoscut și pe ei într-o altă viață care ar fi avut un alt destin. Dragoș, partener al acestui alt destin al meu. Minodora, adevărata soră pe care nu am avut-o dar pe care lumea spiritelor mi-a dăruit-o. Sau locul ăsta pe care parcă l-aș cunoaște dintotdeauna. Și aparatul... Din nou aparatul ăsta de fotografiat. Ce poate fi oare mai concret decât acest aparat "Leica", ce pare să confirme continuitatea între real și fantastic ? Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pline cu un lichid gălbui. M-am gândit că dacă plantele nu îi vor face bine, în nici un caz nici mai rău nu îi puteau face. Am rostit în gând "Tatăl nostru", singura rugăciune pe care o știam și m-am dăruit, cu încredere, farmaciei naturale. Am pregătit prișnițe din romaniță și sunătoare cu care am acoperit picioarele suferinde și o fiertură din mai multe plante pe care i-am turnat-o, lingură cu lingură, printre buzele. Femeia lui Axel mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și l-am ajutat cât am putut să își recâștige încrederea în el. Îl stimam și îl apreciam mult, dar nu am avut pentru el nici o fărâmă din chemarea care am avut-o pentru tatăl tău, Dora. Puteam să mă dărui lui numai închizând ochii și gândindu-mă la celălalt, la Simion. Duioșia nu a lipsit dintre noi, căci bărbatul aparent sobru și foarte pragmatic era de fapt sensibil și dornic de tandrețe. Iar umărul lui mi-a fost un neprețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iarba dracului în pacioace; Oxanei-mărgele și fluturași, iar pentru băieți-pălărioare feșterești cu pană de gaiță la șnur. Am venit împovărat și cu un dor nemărginit ce mă arde statornic încă de la plecarea mea de-acasă... Pe-aista ți-l voi dărui numai ție, Mălină! Și așa, s-au așezat muntenii pe mușchiul mătăsos de la marginea poienii, mai la vale de ponoare... Se-aburcă huțanul pe huțulcă, nu putea să mai coboare!... Într-un târziu, Mălina îngână așa, ca pentru sine: Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a instalat comod în fotoliul din fața televizorului cu telecomanda la îndemână. * * * Vai Cătălin iubitule! Tu mă copleșești pur și simplu cu suita de surprize și gingășii pe care le savurez cu toți porii ființei mele și pentru care îți dăruiesc în schimb întreaga mea iubire. Niciun sacrificiu nu este prea mare pe altarul iubirii noastre! Află că nu regret absolut nimic pentru pasul făcut și mă despart de trecut cu seninătate și cu toată detașarea... Mă bucur enorm că îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
învățătoarea Corduban Modesta, fiică de gospodari din satul Călinești Cuparencu, care m-a însoțit pretutindeni, până în prezent, în timp, în spațiu și în viață. În 1973, s-a născut fiica noastră Mariana, învățătoare și ea, căsătorită Străchinescu, care ne-a dăruit două nepoțele ce ne-au umplut casa și ne-au înnobilat existența, după caz, cu bucurie și necaz, pe numele lor Sabina-Ioana și Simina-Elena. Ca profesor de limba și literatura română și diriginte, am contribuit la formarea și educarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu una dintre ninetiste. Ninetista-mamă, sesizând marea emoție artistică a fetei, a luat-o iute de mână și a scos-o din casă, ca nu cumva... S-a lăsat apoi o liniște grea, după ce unchiul vitreg se sacrificase și se dăruise în așa fel, artistic, încât era cât pe ce să facă victime. Bineînțeles că tot Nineta, care între timp scăpase de obligația golirii paharului, a salvat situația, invitându-mă să cântăm, în duet ea solo, eu cu arcușul povestea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din lume, iarba fiarelor, pe care o dăruise celui mai drag copil din lume, care, din păcate, nu-i mai dăduse niciodată un semn de viață... Dar era bucuros că această comoară se afla pe mâini bune. Cântând a murit unchiul meu. Cântând, dar nu orice: "Ei, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
arăta ca un om dintr-o altă lume. Când a dat cu ochii de buchetele de flori care înconjurau capela, a rămas ca o stană de piatră... Știți, mister, avem o problemă: le-a trimis șeicul, cel care i-a dăruit lui lady și calul. Cu un elicopter le-a adus. Omul e de-a dreptul nebun: chiar a iubit-o pe lady. A dat ordin ca El-Zorab să aibă o alocație viageră, pe care o voi gestiona eu. Va asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de el, îi făceau curte, însă el le ignora. Nu avea ochi decât pentru mine. Și eu știam că, atunci când se duce în camera vecină de hotel, este singur și eu ocup singură loc în inima lui. Acum soarele își dăruia cu veselie și dezinvoltură căldura. Acum simțeai că el trăiește alături de tine. Îmi transmitea vești despre Angi? Îmi zicea că el este bine. Nerăbdarea cu care îl așteptam nu scăzuse. Și iată că, făcându-mi o surpriză, Angi veni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acelea îi năvăleau în minte. Unchiul ei de câte ori o vedea în asemenea stare recita din “Călin (file de poveste)” făcând aluzie la asemănarea Ceciliei cu fata din poemul lui M. Eminescu, care îndrăgostită la rândul ei de tânărul care îi dăruise inelul îl chema fără încetare: —“Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură”. —Unchiule, iar începi? Știu că ți-a plăcut să citești mult cât ai fost elev de liceu și mai ales ți-a plăcut poeziile lui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu buclele ei, cu sânii dezgoliți de cămașa sexi, sâni la care nu avusese acces până în clipele acelea, pe care i-a sărutat când pe unul când pe celălalt, stârnind o dorință până atunci necunoscută Ceciliei, aceea de a se dărui omului iubit. Corpurile înlănțuite într-o îmbrățișare caldă, inimile vibrând de iubire, buzele căutându-se reciproc, toate acestea au culminat cu momentul divin al dăruirii totale reciproce, al extazului dragostei curate pe care-l trăiau pentru prima dată în viață
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în fața fete de care se îndrăgostise, simțea ceea ce nu simțise cu nicio femeie, fiindcă toate cu care avusese relații, dar absolut toate trecuseră prin patul altor bărbați. În acel moment, a crescut iubirea și respectul pentru fecioara care i se dăruise cu atâta pasiune așa cum a simțit-o el, pe de altă parte a condamnat violatorii bestiali care iau dreptul la iubire fecioarelor și celorlalte femei pe care le siluiesc marcându-le pentru o bună bucată de timp sau poate pentru
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dreptul la iubire fecioarelor și celorlalte femei pe care le siluiesc marcându-le pentru o bună bucată de timp sau poate pentru toată viața. — Fata mea din parc, nu-ți pot exprima în cuvinte cât de fericit m-ai făcut dăruind-mi-te cu toată sensibilitatea, cu toată dragostea, cu ființa ta întreagă. Mi-ai oferit o trăire pe care n-am s-o uit niciodată și pe care o voi dori mereu fiind unica fecioară ce mi s-a dăruit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dăruind-mi-te cu toată sensibilitatea, cu toată dragostea, cu ființa ta întreagă. Mi-ai oferit o trăire pe care n-am s-o uit niciodată și pe care o voi dori mereu fiind unica fecioară ce mi s-a dăruit cu tot farmecul ei. — Am trăit la fel ca tine plăcerea dragostei înălțătoare, pure, sfinte aș putea spune, datorită înțelegerii, tandreței tale, răbdării pe care ai avut-o cu mine. Erau clipele cele mai frumoase din viața lor și fiecare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
voi ați stat mai mult separați, de aceea mă gândesc că Matei fie a fost repezit, fie a fost stânjenit. Stânjenită am fost eu. El a fost atât de atent, de răbdător cu mine, atât de tandru, încât ne-am dăruit unul altuia cu toată dragostea, simțindu-ne fericiți, împliniți. Mă bucur pentru voi. Acum nu veți mai pleca unul de lângă celălalt. Doctoratul l-ai luat. Nu vei mai merge în Germania. Unde vei lucra? Tot la Tribunal? — Mie mi-ar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de dimensiuni egale. Iar, în centrul acestor forme de zeiță, stăteau doi ochi albaștri... Ce-i drept, întâlnim uneori persoane ce par atât de distinse și de nobile, atât de pure și fără de cusur, încât, la vederea lor, ar putea dărui pe loc inspirație chiar și celui mai neinspirat dintre artiști. Aceste persoane, de cele mai multe ori, sunt femeile, iar femeia pe care tocmai am descris-o mai sus era una dintre ele... 82 Rareș Tiron Trebuie să notez, însă, că aceasta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]