8,648 matches
-
Acasa > Poeme > Emotie > REQUIEM Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Acum la ceas de-ngropăciune Când clopotele țării bat, Sub teiul tău, cerniți ne strângem, Căci încă versuri mai răzbat. Și stelele pe cer se-apleacă La braț când
REQUIEM de DANIEL DAC în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379505_a_380834]
-
tainic rost, Ce nu se pierd nici în morminte, Cât ne luptăm să fim ce-am fost! Floare-albastră, floare-albastră Știm noi oare ce-am avut? Și în rătăcirea noastră, Ce-am ucis și ce-am pierdut ? Referință Bibliografică: Requiem / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de
REQUIEM de DANIEL DAC în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379505_a_380834]
-
Știm noi oare ce-am avut? Și în rătăcirea noastră, Ce-am ucis și ce-am pierdut ? Referință Bibliografică: Requiem / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Daniel Dac Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și
REQUIEM de DANIEL DAC în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379505_a_380834]
-
și iie, Vine peste lungi milenii, Dinainte să se scrie În cazanii și în denii. Generații serii-serii Ce revendică latina, Hoarde năvălind puzderii, Au supt seva, rădăcina Limbii vechilor imperii. Apărând vatră și stână, Limba ce le-au dat-o dacii, Peste vremi să le rămână, Zeii lumii au fost bacii Ce-au scornit limba română. Având stea dumnezeiască, Neamul nostru grăitoriu De vorbire strămoșească A adus din purgatoriu Sfânta limbă românească. Nu puțini o simt rușine Și-și ascund în
LIMBA TA, FIICĂ DE LEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379513_a_380842]
-
iei... Limba e freamăt ori șopot de râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al inimii zbucium, Imnul și oda în suflet arzând. Limba română e fluier, caval, Un Eminescu - Luceafăr nestins, Este Nichita și-al versului val Ce se înalță pe-al minții întins. Toți ne-am născut să
LIMBA ROMÂNĂ E MAMA CEA BUNĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379517_a_380846]
-
I. COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Comoara din Pădurea Albastră Era o noapte liniștită cu luna plină. Ștefan, un tânăr din satul Plaiul Dacilor se întorcea călare pe calul sau alb din satul vecin, unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la muncă câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lașase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
stejarii seculari. O pâcla transparență, albăstruie, plutea că un mister deasupra coroanelor bogat împodobite ale arborilor. Luna care se apropia de ... Citește mai mult Comoara din Pădurea AlbastrăEra o noapte liniștită cu luna plină. Ștefan, un tânăr din satul Plaiul Dacilor se întorcea călare pe calul sau alb din satul vecin, unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la muncă câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lașase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
o lași, când tu, cel drept, Te știi la tine-acasă? Esti primul neam în veci înscris În piatră și în glia Înțelepciunii:primul scris Pe plăci de Tărtăria. Nu eu o spun, ci exegeți, Istorici, cronicari, Cu din vechimi de daci și geți Ce nu au fost barbari, Cu șapte mii de ani-napoi, Când nu erau popoare, Strămoșii noștri pentru noi Semnau prima scrisoare... Ci, de acum e dovedit Că suntem neam de geniu; Sumerienii au cioplit Hăt, după un
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
un mileniu Alt scris al lor, însă vrăjmași Ai țării și ai noștri, Se fac a nu știi și-s trufași Făcând încă pe proștii... Dar câtă vreme ai să taci Cât inima ți-e frântă...? De dinainte chiar de daci, Ești ginta neînfrântă. Nici un imperiu sau norod Deși ți-a smuls din trupu-ți, Nu a durat vreun arc de pod Să îți supună scutu-ți, Nici unul, cât ai fost unit, Cum nici romanii, care O parte doar au stăpânit, N-a
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
imita (ad imitationem sui vocet alios) și, prin strălucirea (splendore) sufletului și vieții sale, să se ofere pe sine ca oglindă (sicut speculum) concetățenilor săi.” (De republica, II, 42, 69, pp. 46) Acest îndem l-a propus și marele nostru dac Seneca, dementului Nero, care a ales însă varianta artistului prin închipuire: În nimeni să nu-ți cauți vreun model în afară de tine însuți. Dând foc Romei la îndemnul cămătarilor iudei, care l-au sfătuit apoi să de-a vina pe creștini
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
Geoagiu, fosta Germisara, cu Băile termale "Dodonae"...) 1. Epoca romană Pe-un drum roman plin de dudău, Aveau un Castru la Cigmău. Patru centurii de ostași, Conduse de patru sutași, Păzeau cu strășnicie drumul Pe care transportau uiumul, Luat de la dacii supuși, Romanii de Traian aduși. Ei se distrau în Germisara, Loc fain cum nu-i în toată țara! Pe daci i-o-mpins, ah, mama lor, În “Valea Spurcăciunilor”: Soldați romani n-aveau curaj, Să intre în al lor sălaș
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
la Cigmău. Patru centurii de ostași, Conduse de patru sutași, Păzeau cu strășnicie drumul Pe care transportau uiumul, Luat de la dacii supuși, Romanii de Traian aduși. Ei se distrau în Germisara, Loc fain cum nu-i în toată țara! Pe daci i-o-mpins, ah, mama lor, În “Valea Spurcăciunilor”: Soldați romani n-aveau curaj, Să intre în al lor sălaș! Pe-aproape au găsit izvor! O groapă au făcut de zor Și-așa a apărut, tataie Vestita Thermă Dodonae. Dar
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Satirică din Geoagiu, fosta Germisara, cu Băile termale "Dodonae"...)1. Epoca romanăPe-un drum roman plin de dudău,Aveau un Castru la Cigmău.Patru centurii de ostași,Conduse de patru sutași,Păzeau cu strășnicie drumulPe care transportau uiumul,Luat de la dacii supuși,Romanii de Traian aduși.Ei se distrau în Germisara,Loc fain cum nu-i în toată țara!Pe daci i-o-mpins, ah, mama lor,În “Valea Spurcăciunilor”:Soldați romani n-aveau curaj,Să intre în al lor sălaș
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Castru la Cigmău.Patru centurii de ostași,Conduse de patru sutași,Păzeau cu strășnicie drumulPe care transportau uiumul,Luat de la dacii supuși,Romanii de Traian aduși.Ei se distrau în Germisara,Loc fain cum nu-i în toată țara!Pe daci i-o-mpins, ah, mama lor,În “Valea Spurcăciunilor”:Soldați romani n-aveau curaj,Să intre în al lor sălaș!Pe-aproape au găsit izvor! O groapă au făcut de zorși-așa a apărut, tataieVestita Thermă Dodonae.Dar nu oricum, o
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
și a tuturor marilor Bărbați ai istoriei, posesori ai rarelor virtuți și Sfântul Împărat Constantin cel Mare a beneficiat de bune și rele în viziunea unor istorici ori cercetători, în funcție de caracterul, slujirea sau slugărnicia lor. Dincolo de ei, Constantin cel Mare, Dacul nostru Imperial de Aur, s-a înălțat spre zarea nesfârșită a azurului ceresc identificându-se cu dreapta credință, cu monarhia creștină, cu slujirea apostolică, cu autoritatea și dragostea hristică, dar mai presus de toate cu Prietenia lui Iisus și a
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
convertirii ori neconvertirii împăratului, uitând faptul esențial și fundamental că prin aderare la Ortodoxia lui Hristos, Constantin cel Mare a devenit coslujitor al Bisericii celei Una Sfântă și Sobornicească alături de Apostolii, Ucenicii, Ierarhii și poporul Bisericii Universale. Așadar, între împăratul dac Constantin cel Mare și Augustul Cerului și al Pământului, Mântuitorul, Cel Care l-a uns Împărat, devenind astfel primul Împărat creștin după Împăratul Cosmosului Iisus Hristos, s-a țesut o comuniune divină, influențând deopotrivă și Unul și Celălalt propăvăduirea Evangheliei
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
Virgil Maxim. Pietatea creștină universală s-ar înnobila haric și serafic dacă Psalmul (Rugăciune) închinat cu supravenerație Fecioarei Maria-Crăiasa Cerului și a Pământului, al nemuritorului geniu, ar fi alăturat ceremonialului liturgic al Bisericii Sobornicești a lui Hristos. Învierea, Rugăciunea unui Dac, Răsai asupra mea, La steaua, Luceafărul, Colinde, Împărat și proletar, Scrisoarea I ș.a., ne descoperă fiorul său sacru contemplativ, care este caracteristica de taină a sufletului Marelui Emin. Reputatul sociolog creștin Ilie Bădescu l-a numit pe Eminescu al nostru
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
unduiri de azur și reflexe serafice se lasă pe cerdacul sufletului Dacoromânului spre a se împlini în spiritualitatea și îndumnezeirea poeziei divine, încântând. Frumusețea țese lumina ortodoxă a Cerurilor albastre ce înseninează verdele omenirii creștine brodat pe miraculoasa omenie a dacilor liberi din Carpați. Frumusețea se împletește cu liniștea psalmilor fierbinți ce se pogoară ca o ploaie mănoasă de primăvară în inima credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă ortodoxia lui Hristos, ce vibrează precum imnul Învierii
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
frumosul mucenicesc ca pe o îngemănare a Vieții. Sfinții Părinți, Monahii, Monahiile împletesc în rugă și cânt frumosul filocalic. Românul creștin ortodox are frumusețea duhovnicească a sufletului său primenit. Țăranul român creștin crește cu frumosul imperial în inima mistică a Dacului dârz-Țuțea. Legenda spune că Narcisismul a populat mai întâi Paradisul pelasg, apoi Olimpul trac. Ca Frumosul să se întrupeze pe pământ, într-o Glie a binecuvântării avea nevoie de o Dacie liberă și de o Fecioară Maria. Așa s-a
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
fi nevoie să aleg între Hristos și adevăr, aș rămâne cu Hristos, împotriva adevărului.” Faptul că Dostoievski era/ este creștin ortodox trăitor, mărturisitor, trebuia să concluzioneze rațional, astfel: Dar cum Adevărul este Hristos atunci rămân cu Hristos-Adevărul!!! Mihail Eminescu-Profetul nostru dac a rămas cu Adevărul, dar a îmbrățișat cu fidelitate, recunoștiință, dăruire, mărturisire și iubire Vatrei Neamului străbun și Cerul lui Hristos. A rămâne cu Adevărul înseamnă de fapt a crede, a suferi și a-L iubi pentru Hristos! Prin Cruce
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
El să ne și preamărim.” (Epistola către Romani 8, 16-17) Fără cultura, zelul, înțelepciunea, iubirea, adevărul și autoritatea Sf. Ap. Pavel și fără augusta autoritate privind dragostrea întru Adevăr și întru Hristos,a celui mai mare Împărat al tuturor timpurilor dacul Constantin cel Mare (306-337), care a legiferat Sinodul I Ecumenic din 325, consființind Constituția Hristic-Apostolică a Bisericii celei Una, prin partea I-a a Simbolului de Credință, singurii legatari testamentari ai Bisericii Ortodoxe Universale, Creștinismului apostolic ar fi lăsat o
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
întru Hristos și Neam. Filosoful creștin Ioan Ianolide a fost întemnițat 23 de ani pentru libertatea sa întru Adevăr, pentru iubirea sa întru Dumnezeu, pentru dragostea sa întru Neam, sub ... III. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - CONSTANTIN ȘI ELENA - ÎMPĂRAȚI ȘI SFINȚI DACI AI PĂMÂNTULUI ȘI CERULUI, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017. „Niciun domnitor, în întreaga istorie, nu a meritat titlul de Mare, așa cum l-a meritat Constantin.” (John Julius Norwich) „Binențeles că împăratul Constantin
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
și a tuturor marilor Bărbați ai istoriei, posesori ai rarelor virtuți și Sfântul Împărat Constantin cel Mare a beneficiat de bune și rele în viziunea unor istorici ori cercetători, în funcție de caracterul, slujirea sau slugărnicia lor. Dincolo de ei, Constantin cel Mare, Dacul nostru Imperial de Aur, s-a înălțat spre zarea nesfârșită a azurului ceresc identificându-se cu dreapta credință, cu monarhia creștină, cu slujirea apostolică, cu autoritatea și dragostea hristică, dar mai ... Citește mai mult „Niciun domnitor, în întreaga istorie, nu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
și a tuturor marilor Bărbați ai istoriei, posesori ai rarelor virtuți și Sfântul Împărat Constantin cel Mare a beneficiat de bune și rele în viziunea unor istorici ori cercetători, în funcție de caracterul, slujirea sau slugărnicia lor. Dincolo de ei, Constantin cel Mare, Dacul nostru Imperial de Aur, s-a înălțat spre zarea nesfârșită a azurului ceresc identificându-se cu dreapta credință, cu monarhia creștină, cu slujirea apostolică, cu autoritatea și dragostea hristică, dar mai ... IV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ALĂTURI DE DAN PURIC - DESPRE OMUL
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
împăraților ajutător, purtătorule de biruință, mare mucenice GHEORGHE, roagă pe Hristos - Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre ! În Iconografia divină a Cerurilor, două Nume strălucesc prin simbolul Vitejiei lor absolute: IISUS HRISTOS-BIRUITORUL, Cel Care a biruit Lumea, Răul și Moartea și Dacul nostru, Sfântul Mare Mucenic GHEORGHE-PURTĂTORUL DE BIRUINȚĂ. Sf. M. Mc. Gheorghe este Unul dintre cei mai iubiți Fiii ai Cerului și unul dintre cei mai apropiați Prieteni ai Maicii Domnului și ai Mântuitorului Hristos. În cinstea Numelui său s-au
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]