25,049 matches
-
pară mai scurtă, au ieșit pe cerdac. ― Ia hai, fata moșului, să ne așăzăm colea pe foteluri și să ni uităm oleacă cum asfințăști soarele aici la Iași. Cu pălăria trasă pe ochi, tata Toader nu-și lua privirea de pe dealul Galatei. ― Uite tu, fata moșului, la dealu’ ceala. Seamănă cu Ponoarele de la noi. Numai că acolo nu este biserică, ca aici. Oare cum se cheamă biserica ceea pe care asfințâtu’ parcă o Învelit-o În jaratic? ― Aceea Îi mânăstirea Galata
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ia hai, fata moșului, să ne așăzăm colea pe foteluri și să ni uităm oleacă cum asfințăști soarele aici la Iași. Cu pălăria trasă pe ochi, tata Toader nu-și lua privirea de pe dealul Galatei. ― Uite tu, fata moșului, la dealu’ ceala. Seamănă cu Ponoarele de la noi. Numai că acolo nu este biserică, ca aici. Oare cum se cheamă biserica ceea pe care asfințâtu’ parcă o Învelit-o În jaratic? ― Aceea Îi mânăstirea Galata. Așa mi-o spus Maria ieri, când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o hartă a sectorului care trebuia cercetat de noi metru cu metru... ― Aici este această lizieră de pădure, dincolo de care curge un pârâu, pe malul căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi fiecare câte opt oameni. Tu cunoști oamenii. În marginea lizierei, vă așteaptă un ofițer al comandamentului diviziei. Pentru pregătire, aveți la dispoziție o oră și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fundul căreia, cândva, a curs un fir de apă. Inamicul nu-și arătase interesul pentru acea gârlă, care semăna cu un... Cum se cheamă hăurile acelea de prin America? ― Canioane, Petrache - a intervenit Nicu. ― Așa. Crăpătura ceea dintre cele două dealuri ar fi trebuit să ne ducă... În brațele rușilor? Dincoace de liniile lor? Dincolo? Cine știe unde? Ofițerul de la divizie nu ne-a putut preciza dacă există vreun post de observație Înaintat al inamicului. Acum Însă mersul prin această gârlă va fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
creastă, am plecat la punctul de adunare. „Ia să auzim ce ați observat În acest timp?” - ne-a Întrebat căpitanul. Fiecare am prezentat raportul. ― Cum se vede rușii nu prea erau precauți - a remarcat Nicu. Inamicul nu deținea controlul asupra dealului despicat de râpă. Asta se arăta la suprafață, dar noi nu știam care-i adevărul... Așa că trebuia să trecem prin acea crăpătură, ca un duh! Pe urmă, văzând și făcând... Ce ne interesa În mod deosebit era transportul auto al
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lăcrimând pentru un timp. ― Bietul tata Toader - l-a căinat Maria. ― Așa i, da’ el nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului nostru” - am comentat eu bâzâitul avionului... Ne-am tras În umbra tufelor de la intrarea În crăpătura dealului, rămânând cu ochii pe cer, În direcția de unde se auzea sforăitul motorului. După o vreme, a apărut și avionul În Înalturi. Era unul de recunoaștere. Ne așteptam să-i vedem stelele roșii pe aripi, dar, spre surprinderea noastră, avea Însemne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns nenea Mitru, bucuros de vorbele profesorului. Erau vorbele unui om care a fost mereu În apropierea profesorului, la bine, dar mai ales la greu... Îl iubea ca și cum i-ar fi fost frate... Nu a trecut multă vreme și dinspre deal s-a auzit răpăitul potcoavelor cailor unor birje. ― Bun găsit - a salutat primul birjar. Care dintre domniile voastre sunt mai grăbiți, Îi rugăm să urce. ― Vrem să ajungem În Copou, jupâne, a vorbit Gruia. ― Urcați și calul nu are alta de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mergem acasă”... ― Apoi nu ne-om așeza de-a curmezișul, frate Toadere. Mai ales că mâine tot Împreună vom fi. Când au ieșit În curtea „hanului”, i-a năpădit o lumină argintie trimisă de discul unei luni pline, cățărată deasupra dealurilor Ciricului. Petrică a rămas dus pe gânduri, uitând parcă de prezența musafirilor. Într-un târziu, i s-a auzit glasul: ― Îți mai aduci aminte, Toadere? Era cam pe vremea asta. Și o noapte cu lună plină... ― Da, da, da. Atunci când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
treabă prin târg până la amiază, când ies eu din spital Ți-oi spune atunci ce a hotărât domnul profesor. Ei? Ce zici? Se poate? ― Da’ ci nu facim noi pintru domnu doctoru’ nostru? ― Numai să mă aștepți colo mai la deal, pe Muzelor, că pe aici sunt prea mulți ochi. ― Știm asta, bunule. Numa’ roagâ-l pi domnu’ profisoru’ doctoru’ sî nu ni refuzî, cî tari mult bini ne-aț’ făcut șî nu sî cadi sî ni facim cî nu vă cunoaștim... Ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Fiți liniștite. Veniți peste patru zile. ― Dacî așă spui matali, domnu’ profisoru’, atunci vinim pisti patru zâli... ― Așa să faceți. La revedere. ― Rămâi sănătos, domnu’ profisoru’, bunule... Cu aceste vorbe, s au retras În lungul uliței Muzelor, unde sus, În deal, aștepta o căruță cu doi cai frumoși... „Uite că trebuie să fac și lucruri mai mici. Și asta de hatârul unor oameni simpli, dar cu mare suflet. Își iubesc cimotia peste măsură” - gândea profesorul. Abia a ajuns În cabinet și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plimbare cu ei În Copou la vreme de seară ar alunga orice emoție și teamă... Până mâine seară, la contravizită, ai timp de refacere... Când soarele Își trimitea sulițele razelor dinspre chindie, Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul Șorogarilor, luminat din plin, parcă Îi șoptea În cadența versului eminescian: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând În fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
teamă... Până mâine seară, la contravizită, ai timp de refacere... Când soarele Își trimitea sulițele razelor dinspre chindie, Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul Șorogarilor, luminat din plin, parcă Îi șoptea În cadența versului eminescian: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând În fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine”. „Așa ar fi dacă Eminescu nu ar fi fost de atâtea ori la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai bini? Am eu grijî di el - a Întrebat mama Maranda. ― Ce spui, dragul meu? - l-a Întrebat Maria. ― Păi, Tudorel e băiat mare și va sta cuminte cu mama Maranda - a apreciat Gruia... Un apus de soare aprins scălda dealurile Miroslavei, luând În brațele lui de jar mănăstirea Galatei. Totul părea o feerie. Au ajuns repede În parcul Copou. ― De când nu am mai fost noi aici În parc, Maria? - a Întrebat Gruia. ― Abia se născuse Tudorel și l-am scos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am ajuns cu fratele Petrică. El ne-o dus tocmai pi Răpidea șî de acolo ne-o aratat tot târgul. Tari-i frumos Iașu’ ista! Când au ajuns la biserică, se Înserase de-a binelea. Au coborât și de pe creasta dealului au privit orașul punctat de luminile străzilor și, pe ici-colo, de ferestrele luminate. Mama Maranda și tata Toader ședeau unul lângă altul... Se minunau de frumusețea care se desfășura la picioarele lor. Birjarul privea și el, uitat de sine, asupra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ghid, Ed. Helios, Iași 2003; 7Iașii lui Eminescu, proză, Ed. Helios, Iași 2003; 8Aripi frânte, proză, Ed. Helios, Iași 2003; 9-Un humuleștean la Iași, proză, Ed.PIM, Iași 2003; 10-Junimiștii la ei acasă, proză, Ed. PIM, Iași 2004; 11-Iașii dealurilor albastre, album ghid, Ed. PIM, Iași 2004; 12-Întorși din Infern, vol. I, roman, Ed. PIM, Iași 2004; 13-Punctul pe... i, proză, Ed. PIM, Iași 2005; 14-Întorși din Infern, vol. II, roman, Ed. PIM, Iași 2005; 15-Ruga de seară, proză, Ed.
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-am auzit de Caloianu, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu vârful biciului undeva înainte. Ai noroc cu mine, flăcăule! îi spuse. Avem același drum. Eu stau pe-aceeași uliță cu badea Vasile, vreo cinci case mai la deal!... Uite acum o să ajungem!...Diii, haidaaa!... strigă, plesnind cu biciul prin aer, și caii începură să gonească din răsputeri. În fața lor se iviră apele unui râu și un pod mare, pe care îl trecură ca-n zbor. Apoi începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o să ajungem!...Diii, haidaaa!... strigă, plesnind cu biciul prin aer, și caii începură să gonească din răsputeri. În fața lor se iviră apele unui râu și un pod mare, pe care îl trecură ca-n zbor. Apoi începură să urce la deal, o cotiră la dreapta pe o ulicioară și mai merseră încă puțin. În dreptul unei căsuțe cu un gard dat cu var albind în razele lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țesătura neutilizatului obiect de care era ne-despărțit Justin. Fizionomia lui se schimba de la o întâlnire întâmplătoare la alta în așa măsură încât peste numai un an, Omul cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia mai urca dealul și fuma ore în șir așezat pe bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când am plecat la drum. Instinctul ne-a dus pe drumul cel bun ; puteam lesne să ne rătăcim, căci uneori era greu de presupus pe unde să continuăm prin hățișul care s-a îndesit deîndată ce am început să urcăm dealul împădurit zărit în ajun și care s-a dovedit destul de abrupt. Înainte de amiază am fost întâmpinate de doi câini care ne-au mirosit, ne-au arătat colții și ne-au urmat pas cu pas. Câini ! Deci eram în apropierea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are de mâncare, clamau străjerii satului. Odată cu venirea cailor bine hrăniți și hodiniți ai coroanei, neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în goana cailor și a zvonului de zurgălăi. Din apropierea codrului de stejari răzbăteau urlete fioroase ale haitelor de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de Sus. Către dimineață, cete sprintene de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari care au mai rămas în urma puhoaielor. Că doar când agiunsu cu obuzul pe Siret, la Ropcea, așe i-au lovit o ploaie cu ninsoare, de i-au ținut acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]